Scurte considerații asupra competenței instanțelor române în litigiile cu element de extraneitate

Avându-se în vedere toate aceste lacune legislative, care nu reprezentau piedici nu numai din partea României, s-a ridicat problema aplicării principiului proporționalității asupra suveranității statelor membre UE în scopul cooperării judiciare internaționale cât se poate de facil.

Cooperarea judiciară internațională și nevoia stringentă de celeritate au condus la creare unui spațiu unional apt să răspundă cerințelor realității actuale.

Procesul civil internațional se desfășoară așadar pe două structuri: procesul civil internațional cârmuit de regulile regulamentelor, directivelor, deciziilor unionale și legii statului străin, în litigiile în care instanțele române nu sunt competente și, procesul civil internațional diriguit de normele procesual civile și de dreptul substanțial român, acolo unde legea prevede expres că instanța română este fie exclusiv competentă, fie alternativ.

După cum am precizat în lucrare, pentru ca un litigiu să poată fi numit internațional are nevoie de un element de extraneitate, un punct de legătură cu un al stat al Uniunii Europene sau nemembru.

Apreciem că normele procesuale care reglementează procesul civil internațional sunt limpezi, previzibile dar, întotdeauna perfectibile.

Honeste vivere, neminem laedere, suum cuique tribuere!

Scurte considerații asupra competenței instanțelor române în litigiile cu element de extraneitate was last modified: noiembrie 8th, 2018 by Robert-Adrian Deliu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii