Rolul și importanța fotografiei judiciare în investigarea infracțiunilor

Potrivit acestei reguli generale, se efectuează o fotografie cu aparatul dispus deasupra cadavrului, într-o poziție plan paralelă, care să permită fixarea imaginii întregului corp, și, de asemenea, se efectuează mai multe fotografii din părțile laterale (fotografii încrucișate).

În aceste cazuri, se evită fotografiile dinspre cap și picioare, pentru prevenirea deformărilor, iar dacă acest lucru nu este posibil, fotografiile se execută de la o distanță mai mare și cu aparatul cât mai ridicat, cu ajutorul surselor de lumină care se dispun frontal și lateral, pentru înlăturarea umbrelor.

Pe lângă regula generală, mai există și următoarele reguli particulare:

1. cadavrele dezmembrate sunt fotografiate în două etape: mai întâi se fotografiază fiecare parte în locul și în poziția în care se află, apoi se fotografiază întregul corp după ce este refăcut;

2. cadavrele înecaților sunt fotografiate o dată în apă, cum au fost găsite, și imediat după scoatere, pentru a nu risca apariția procesului de putrefacție, mai ales la temperaturi ridicate.

3. cadavrele spânzurate sau în poziția șezând sunt fotografiate din față, din spate și din părțile laterale, insistându-se asupra nodului și șanțului de spânzurare;

4. cadavrele carbonizate sunt fotografiate în starea în care au fost găsite, sunt așezate pe o suprafață albă (hârtie sau cearșaf) pentru a se obține contrast și sunt fotografiate cu ajutorul unei lumini puternice;

5. cadavrele înghețate sunt fotografiate în starea inițială, precum și după dezghețarea la temperatura camerei.

8. Măsurători fotografice

Măsurătorile fotografice se execută la fața locului și reprezintă procedee de natură să permită stabilirea dimensiunilor și a distanței dintre diversele obiecte aflate în câmpul infracțional, pe fotografiile executate cu prilejul cercetării locului faptei.

a. Măsurătoarea fotografică cu ajutorul riglei gradate sau fotografia bidimensională[14] este o metodă utilizată frecvent în determinarea dimensiunilor liniare ale urmelor și obiectelor. În literatura de specialitate, procedeul este denumit „fotografiere la scară”.

Ca o regulă generală, rigla se așează paralel și cât mai aproape de obiect și va fi în același plan cu suprafața măsurată.

Astfel, în cazul în care se măsoară o urmă de adâncime, centimetrul este adus la nivelul urmei prin presare în funcție de plasticitatea solului, iar aparatul de fotografiat este instalat perpendicular pe urmă, cu o iluminare laterală sau din spatele aparatului, pentru a se asigura redarea clară a tuturor detaliilor urmei sau obiectului.

b. Măsurătoarea fotografică cu ajutorul benzii gradate reprezintă un procedeu utilizat în mod frecvent, cu rezultate notabile în cercetarea la fața locului, pentru determinarea distanței dintre obiecte și pentru redarea dimensiunilor obiectelor sau urmelor mai mari, de genul urmelor de frânare ale autovehiculelor.

Metoda se aplică în momentul în care se execută fotografii schiță și fotografiile obiectelor principale.

Banda metrică este confecționată din material plastic, lată de 10 cm și cu lungime de până la 10 m, fiind împărțită în segmente de 10 cm, colorate alternativ în alb și negru, iar segmentul este un multiplu al distanței focale a aparatului (de exemplu, în cazul distanței focale de 5 cm, segmentul de 10 cm reprezintă dublul acesteia).

Banda este întinsă pe jos, paralel cu axa optică a aparatului dintr-un punct situat exact sub obiectivul aparatului, punct determinat cu ajutorul firului de plumb[15], astfel încât distanțele de la aparat la obiect, dintre diferite obiecte, ca și scara obiectelor, sunt stabilite prin intermediul segmentelor.

Pe lângă această metodă, se folosește și metoda jaloanelor gradate (dispuse în profunzime din 10 în 10 m) sau metoda planșetei cu laturi egale, ce reprezintă o planșă pătrată, cu latura de 1 m, așezată la marginea de jos a cadrului fotografiat, care va apărea la baza fotografiei.

c. Măsurătorile tridimensionale se realizează prin stereofotografie, cu aparate având două obiective, cu ajutorul unor planșete speciale, precum și pe fotografii executate ocazional, iar procedeele sunt aplicate de specialiștii fotografi ai organelor judiciare.

În prezent, măsurătorile tridimensionale beneficiază de aportul holografiei, iar imaginile obținute cu ajutorul radiației laser permit o vizualizare spațială din mai multe unghiuri.

d. Fotogrammetria este o metodă importantă de lucru în topografie, preluată și adaptată necesităților cercetării la fața locului datorită posibilităților de reconstituire și de măsurare a suprafețelor, formei și poziției obiectelor principale[16].

În prezent, fotogrammetria este singurul procedeu științific de efectuare a unor măsurători fotografice tridimensionale precise.

Fotogrammetria se bazează pe principiul stereofotografiei și se efectuează cu ajutorul unui aparat de tip „WILD”, dotat cu două camere de fotografiat dispuse la o distanță de 40 sau 100 cm, prin se obțin simultan două imagini ale aceluiași obiect sau suprafețe, din două unghiuri diferite. După prelucrare, cele două fotografii sunt introduse într-un dispozitiv numit restitutor, pentru realizarea schiței locului faptei.


[14] N. Ionescu, op. cit., vol. I, p. 51.[15] A.A. Eisman, N.A. Selivanov, Sudebnaia fotografia, Editura pentru Literatură Juridică, Moscova, 1965, p. 110, apud C. Suciu, Criminalistica, op. cit., p. 81.

[16] G. Marton, N. Zeghene, Fotogrammetria, Ed. Științifică, București, 1972, p. 17, apud C. Suciu, Criminalistica, op. cit., p. 82.

Rolul și importanța fotografiei judiciare în investigarea infracțiunilor was last modified: iunie 20th, 2017 by Petruț Ciobanu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii