Rolul cetățeniei – condiție generală a protecției diplomatice
Daniel Mazilu - octombrie 1, 2015Cauza Nottebohm este cel mai elocvent exemplu care demonstrează obligativitatea caracterului efectiv al cetăţeniei persoanei lezate. Particularităţile acestei cauze au fost deja analizate, însă în contextul dublei cetăţenii necesită a se scoate în evidenţă că, deşi Curtea Internaţională de Justiţie a examinat cauza sub aspectul unei singure cetăţenii, hotărârea adoptată în această cauză se bazează pe precedentele existente în domeniul dublei cetăţenii. În acest sens, Curtea a declarat că „arbitrii internaţionali au soluţionat în mod analogic o multitudine de cauze atunci când se ivea problema exercitării protecţiei diplomatice. Ei şi-au manifestat preferinţa faţă de cetăţenia reală şi efectivă, care se conforma faptelor şi era bazată pe legături mai strânse dintre persoana vizată şi unul dintre state a cărui cetăţenie a fost lezată. Se iau în considerare diferiţi factori şi importanţa acestora va fi diferită în funcție de caz: domiciliul permanent al persoanei respective reprezintă un factor important, deşi există şi alţi factori, cum ar fi centrul intereselor sale, legăturile sale de familie, participarea sa la viaţa publică, ataşamentul manifestat faţă de ţara concretă şi insuflat copiilor săi etc”.[18] De aici rezultă încă o dată concluzia că instanţele de judecată limitează necesitatea unei legături efective doar la cazurile ce implică dubla cetăţenie a cetăţeanului lezat.
Tribunalul pentru soluţionarea reclamaţiilor reciproce dintre Iran şi SUA a aplicat principiul cetăţeniei predominante şi efective în soluţionarea reclamaţiilor înaintate faţă de Iran atunci când au fost implicaţi cetăţeni ai Iranului şi SUA. În hotărârea cu privire la cauza Esphahanian tribunalul a citat pasaje din lucrările lui Basdevant, Maury şi Paul de Visscher, ceea ce demonstrează încă o dată infiltrarea şi prioritatea teoriei cetăţeniei efective. Tribunalul a adus în calitate de exemplu următorul fragment din lucrarea lui Paul de Visscher: „în secolul al XIX-lea doctrina legăturii efective sau a ataşamentului predominant se aplica în mod regulat, dar fiind folosită, de obicei, cu scopul respingerii reclamaţiilor, ea a început a fi privită ca indicator al inadmisibilităţii reclamaţiilor în numele cetăţenilor bipatrizi. S-a fixat ideea că orice cerere de protecţie înaintată în interesele bipatrizilor va fi declarată inadmisibilă. Această regulă, pe care Institutul de Drept Internaţional a considerat necesar de a o reafirma în anul 1965, nu reprezintă o reflectare corectă a dreptului pozitiv. În hotărârea adoptată cu privire la cauza Notteboh, Curtea Internaţională de Justiţie a prevăzut clar intenţia sa de a fixa un principiu general”.[19] Din hotărârile Tribunalului rezultă că următorii factori sunt necesari de a fi luaţi în considerare atunci când se apreciază caracterul efectiv al cetăţeniei persoanei lezate cu statul naţional: reşedinţa obişnuită a persoanei, precum şi reşedinţa familiei, legăturile de familie existente în fiecare stat, locul înregistrării actului de căsătorie, timpul petrecut în fiecare stat, momentul naturalizării, cunoaşterea limbii oficiale a statului, locul de muncă şi interesele financiare, plata impozitelor, asigurarea socială, participarea la viaţa socială şi publică, vizitarea celui de al doilea stat naţional, precum şi scopul vizitei, refuzul unei cetăţenii, efectuarea serviciului în forţele armate. În luarea deciziilor sale, Tribunalul nu a oferit un rol decisiv vreunui factor concret, dar a evaluat importanţa lor pentru fiecare caz în parte.
În susţinerea principiului cetăţeniei efective a acţionat şi Comisia Compensatorie a ONU, constituită de către Consiliul de Securitate cu scopul de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate ca rezultat al ocupaţiei Kuweitului de către Irak.
În concluzie, dubla cetăţenie limitează funcţia protectoare a statului în timp şi atât timp cât statutul dublei cetăţenii va fi recunoscut în dreptul internaţional, statul naţional va întâlni obstacole în procesul de protecţie a cetăţenilor proprii împotriva altui stat de a cărui cetăţenie persoanele concrete, de asemenea, se bucură.[20]
Dacă nu există alte acorduri între părţi, un stat poate refuza reclamaţia sau intervenţia unui alt stat în numele cetăţeanului său, dacă victima este, de asemenea (a) şi cetăţean al statului responsabil, sau dacă victima este (b) şi cetăţean al unui stat terţ, iar statul responsabil îl tratează ca fiind cetăţean al acelui stat pentru cazul dat. Totuşi statul responsabil nu poate refuza reclamaţia sau intervenţia dacă naţionalitatea statului reclamant este „dominantă”, adică persoana lezată are cea mai strânsă legătură cu acest stat, cum ar fi reşedinţa sau domiciliul permanent ori atestarea proprietăţii şi a familiei pe teritoriul acelui stat.
Problema cetăţeniei îşi pierde din valoarea sa şi în situaţia când statul semnează un tratat care prevede obligaţia statului de a acorda un standard de protecţie tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia sa indiferent de cetăţenia acestora, cum sunt de exemplu dispoziţiile tratatelor de integrare economică sau liberalizare a comerţului. Dacă această situaţie reflectă o tendinţă actuală, atunci situaţiile de mai sus vor fi deschise unui mare grad de flexibilitate. La fel, regulile cutumiare prevăzute de Convenţia din 1930 sunt aplicate cu un anumit grad de flexibilitate, iar caracterul efectiv al cetăţeniei, care reprezintă un element călăuzitor, în special pentru hotărârile tribunalelor, este uzitat în funcţie de circumstanţele fiecărui caz concret.
Lucrările autorilor din domeniu demonstrează că principiul cetăţeniei efective se aplică şi în cazurile în care statul naţional intervine în favoarea unui cetăţean prejudiciat pe teritoriul unui stat terţ. În cauza de Born, Comisia mixtă de arbitraj iugoslavo-ungară a menţionat că „organul arbitral este obligat să stabilească în care dintre cele două ţări au existat elemente de drept şi de fapt cu scopul de a crea o legătură de cetăţenie efectivă, dar nu teoretică şi obligaţia organului de arbitraj, învestit cu putere de jurisdicţie internaţională, de a reglementa conflictele apărute în domeniul cetăţeniei. În acest scop, el trebuie să ia în considerare locul de domiciliere al reclamantului, locul unde a fost desfăşurată activitatea de antreprenoriat şi locul unde el şi-a realizat drepturile politice. Cetăţenia statului, stabilită conform criteriilor sus-menţionate, trebuie să domine”.[21]
Raportul înaintat Comisiei de Drept Internaţional în 1958 de către Raportorul Special F.V. Garcia Amador pentru răspunderea statelor nu prevede dreptul la protecţie diplomatică pentru cetăţenii care posedă două sau mai multe cetăţenii, cu excepţia cazului în care se va demonstra că între cetăţean şi statul care acordă protecţia există cea mai strânsă şi reală legătură de cetăţenie în comparaţie cu celelalte state naţionale.
Majoritatea hotărârilor arbitrale, ce implicau protecţia diplomatică a unui bipatrid împotriva unui stat terţ, au fost pronunţate cu refuzul de a recunoaşte principiul cetăţeniei efective. În cauza Salem, organul arbitral a statuat că „esenţa normei de drept internaţional constă în aceea că în prezenţa dublei cetăţenii, statul terţ nu are dreptul de a contesta reclamaţia unuia dintre cele două state, cetăţeanul cărora este subiectul reclamaţiei, prin trimiterea făcută la cetăţenia celuilalt stat”.[22] Aceeaşi concluzie este adoptată şi de către Comisia de conciliere italo-americană în cauza Vereano, cu trimitere la hotărârea adoptată de către Comisie în cauza Merge, conform căreia: „cetăţenii SUA care posedă cetăţenia unui stat terţ, alta decât cea italiană, pot fi consideraţi cetăţeni ai Statelor Unite conform tratatului, chiar dacă cetăţenia reală pe care o posedă este cetăţenia statului terţ”.[23]
Această regulă a fost confirmată şi de către hotărârea adoptată în 1958 cu privire la cauza Flegenheimer. Flegenheimer a fost naturalizat în SUA, unde a rezidat pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Ca urmare, regimul nazist din acea vreme l-a privat de cetățenia sa germană, cea americană rămânând drept unica sa cetățenie. În cauză s-a ridicat problema dacă Flegenheimer a devenit cetățean american doar pentru scopul compensării în termenii tratatului de pace de după cel de-al doilea război mondial dintre SUA și Italia. Guvernul italian a ridicat problema ca Flegenheimer să nu fie considerat cetățean american, iar Comisia de Conciliere Americano-Italiană a confirmat acest lucru. Chiar și în absența prevederilor din tratat, Flegenheimer ar fi pierdut pe baza principiului cetățeniei efective. Comisia a menționat că „atunci când o persoană este învestită cu o singură naționalitate, aplicarea teoriei cetățeniei efective nu se poate face fără riscul creării unei stări de confuzie. Mii de persoane care, datorită facilităților de călătorie din lumea modernă, posedă cetățenii legale absolute ale unui stat, dar trăiesc în state străine unde sunt domiciliați, unde își au familiile sau sediul social, pot fi expuși nerecunoașterii cetățeniei lor la nivel internațional”. Abordarea în această cauză pare să considere principiul cetățeniei efective, nu drept o cerință esențială care trebuie să coexiste în momentul declanșării protecției diplomatice de către statul protector, dar ca un mijloc de determinare dacă cetățenia a fost corect acordată, în orice moment din trecut supus spre cercetare și analiză. Este un prag de încercare.
[18] Nottebohm case,I.C.J., Reports, 1955.
[19] Visscher, P. de, Cours General de Droit International Public, R.C.A.D.I., 1972.
[20] Bar Yacoov, Dual Nationality, London, 1961.
[21] De Born case, Annual Digest and Reports of Public International Law Cases, 1925.
[22] Salem case, R.I.A.A., 1932.
[23] Merge claim, (US vs.Italy), U.N.R.I.A.A., 1955.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.