Rezoluțiunea și rezilierea contractului în noul Cod civil
Gabriel Tița-Nicolescu - februarie 1, 2016Trebuie precizat faptul că, în cazul desființării judiciare a contractului pentru neexecutarea din culpă a obligațiilor, instanța de judecată este cea care va stabili dacă premisa desființării este îndeplinită; astfel, doar judecătorul va aprecia, în concret, dacă neexecutarea contractului cu executare dintr-odată este suficient de însemnată pentru a se impune rezoluțiunea contractului sau, după caz, dacă neexecutarea contractului cu executare succesivă este suficient de repetată ca să poată atrage rezilierea. Cu toate acestea, legea însăși poate institui aplicații practice, exprese, ale caracterului însemnat sau, după caz, repetat, al obligației neexecutate, cazuri în care judecătorul va avea o sarcină mult mai ușoară în a verifica incidența cazului particular de desființare a contractului. Astfel, în cazul contractului de vânzare cu plata prețului în rate și cu rezerva proprietății (contract cu executare dintr-odată, reglementat de art. 1755-1757 NCC), în lipsa unei înțelegeri contrare, neplata unei singure rate, care nu este mai mare de o optime din preț, nu dă dreptul la rezoluțiunea contractului, iar cumpărătorul păstrează beneficiul termenului pentru ratele succesive. Sau în cazul contractului de leasing (contract cu executare succesivă, dacă în contract nu se prevede altfel), în cazul în care utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului de leasing (art. 15 din O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing).
Felurile rezoluțiunii
Considerații introductive
Rezoluțiunea sau rezilierea poate fi judiciară, unilaterală sau de plin drept. Legea delimitează cele trei tipuri de rezoluțiune în mod expres, enumerându-le sub titulatura „modul de operare” al rezoluțiunii (art. 1550 NCC) și consacrând câte un articol separat pentru fiecare dintre acestea. Despre rezoluțiunea sau rezilierea judiciară nu ar fi multe de spus, întrucât aceasta reprezintă regula, astfel că orice aspecte controversate referitoare la executarea contractului vor fi soluționate de către instanțele de judecată. În schimb, trebuie lămurite pe deplin rezoluțiunea unilaterală și rezoluțiunea de drept.
Rezoluțiunea unilaterală
Rezoluțiunea unilaterală este o modalitate inedită (în legislația noastră) de desființare a unui contract, fiind reglementată de dispozițiile art. 1552 NCC. Rezoluțiunea unilaterală este acea rezoluțiune care se poate face la cererea părții îndreptățite, adică a părții care și-a executat obligația sau se declară pregătită să o execute, printr-o notificare adresată debitorului care, prin ipoteză, nu și-a executat obligația. Această notificare este irevocabilă de la data comunicării ei către debitor, prin urmare, creditorul nu mai poate reveni asupra sa. Dacă rezoluțiunea unilaterală este declarată de către creditor prin intermediul unei notificări de punere în întârziere a debitorului (prin care a acordat un termen de grație debitorului, în interiorul căruia debitorul să își execute obligația), nu mai este necesară o nouă notificare, astfel că, de la data expirării termenului acordat debitorului, declarația de rezoluțiune produce efecte și devine irevocabilă.
Fiind însă considerată o excepție de la regula rezoluțiunii pe cale judiciară a contractului, rezoluțiunea unilaterală poate opera doar în condițiile strict și limitativ prevăzute de lege, respectiv numai în cazul în care părțile au convenit astfel și numai când debitorul se află de drept în întârziere ori când acesta nu a executat obligația în termenul fixat prin punerea în întârziere.
Declarația de rezoluțiune sau de reziliere trebuie făcută în termenul de prescripție prevăzut de lege pentru acțiunea corespunzătoare acestora. În toate cazurile, declarația de rezoluțiune sau de reziliere se înscrie în Cartea funciară ori, după caz, în alte registre publice, pentru a fi opozabilă terților.
Rezoluțiunea de plin drept. Pactul comisoriu
Pactul comisoriu reprezintă o convenție, mai exact, o clauză contractuală expresă, prin care părțile semnatare stabilesc de comun acord o modalitate de rezoluțiune a contractului fără intervenția instanței de judecată. Pentru ca această convenție să producă însă efectele urmărite de părți (desființarea contractului), trebuie să prevadă, în mod expres, obligațiile a căror neexecutare atrag rezoluțiunea sau rezilierea de drept a contractului. Prin urmare, pactul comisoriu expres inserat într-un contract are efectele unei rezoluțiuni convenționale, întrucât părțile vor prevedea expres în ce situații se va desființa contractul, adică vor stipula care anume dintre obligațiile contractuale vor atrage rezoluțiunea sau rezilierea în cazul în care nu sunt executate. Ca urmare a intervenirii unui pact comisoriu, contractul se va desființa potrivit celor convenite de părți; din acest motiv, rezoluțiunea unui contract ca urmare a incidenței unui pact comisoriu este denumită de lege și sub titulatura de rezoluțiune de plin drept.
Actualul Cod civil reglementează expres pactele comisorii în cuprinsul art. 1553, după părerea noastră, într-un mod, din păcate, ușor ambiguu, ceea ce dă naștere unor discuții pe marginea tipurilor de pacte comisorii posibile. Acest mod de abordare a creat deja opinii în literatura juridică, potrivit căreia, legea ar avea în vedere două sau trei tipuri de pacte comisorii sau chiar, potrivit altor opinii, ar fi vorba despre un singur tip de pact comisoriu. În ceea ce ne privește, considerăm că noul Cod civil reglementează două categorii de pacte comisorii.
Pactul comisoriu cu punerea în întârziere a debitorului, pe care l-am putea denumi și sub titulatura de pact comisoriu de gradul I, este prima formă de pact. În acest caz, desființarea contractului va opera de plin drept, dacă sunt îndeplinite două condiții:
– debitorul să fi fost pus, în prealabil, în întârziere, cu privire la obligația neexecutată;
– notificarea de punere în întârziere să indice în mod expres condițiile în care pactul comisoriu va opera, adică să reglementeze aspectele legate de soarta prestațiilor deja îndeplinite, precum și orice alte consecințe juridice ale desființării.
Cea de-a doua formă de pact este pactul comisoriu fără punerea în întârziere a debitorului; pe acesta, dat fiind faptul că este mai energic decât primul, îl putem numi și pact comisoriu de gradul II. În acest caz, avem de-a face, practic, cu o veritabilă rezoluțiune de plin drept, întrucât contractul se va desființa ca urmare a simplului fapt al neexecutării obligației asumate. Pactul comisoriu de gradul II nu mai necesită îndeplinirea de către creditor a unei condiții speciale prealabile, nefiind cerută, după cum reiese din denumire, nici punerea în întârziere a debitorului. O singură condiție este cerută pentru a putea opera un astfel de pact, și anume, trebuie ca părțile să fi prevăzut expres în cuprinsul clauzei (pactului comisoriu), că nu este necesară punerea în întârziere a debitorului și că, prin urmare, simplul fapt al neexecutării atrage desființarea de drept a contractului.
Ceea ce trebuie însă subliniat și reiterat, ca o trăsătură comună și de esență a ambelor tipuri de pacte comisorii, este necesitatea stipulării exprese a obligațiilor a căror neexecutare atrag desființarea contractului.
În ceea ce ne privește, credem că nu se impunea o reglementare legală a instituției juridice a pactelor comisorii, întrucât acestea nu fac altceva decât să complice lucrurile și să dea naștere unor discuții cu privire la incidența pactului și la îndeplinirea sau neîndeplinirea cerințelor impuse de lege pentru ca pactul să poată fi invocat. De asemenea, controverse inerente vor apărea cu privire la efectele desființării contractului ca urmare a invocării pactului, litigii ce vor fi legate, mai cu seamă, de problema prestațiilor care trebuie restituite ca urmare a desființării. Or, toate aceste neînțelegeri vor putea fi tranșate doar pe cale judecătorească, astfel că vom avea încă o situație în care legea trimite inutil părțile în fața instanței de judecată. În al doilea rând, în opinia noastră, odată stipulate condițiile pactului, o astfel de clauză ar putea crea confuzii cu rezoluțiunea unilaterală, cu dreptul creditorului de a declara rezoluțiunea unilaterală a contractului. În fine, condițiile stricte în care pactul comisoriu operează, vor reduce, în opinia noastră, situațiile practice în care vom avea de-a face cu astfel de clauze. De altfel, nici Codul civil Quebec, nici alte coduri civile care au constituit sursa noastră de inspirație și nici codificările europene în materia dreptului contractual (PECL și DCFR) nu rețin instituția juridică a pactelor comisorii; acestea au fost însă legiferate în dreptul nostru privat, după ce au fost recunoscute, anterior adoptării Noului Cod civil (sub forma celor patru pacte comisorii), de către jurisprudență și doctrină și ca urmare a folosirii lor îndelungate. De lege ferenda, pentru aceste argumente, opinăm în sensul eliminării pactelor comisorii din legislația noastră.
Efectele rezoluțiunii și ale rezilierii
Primul efect al rezoluțiunii sau rezilierii este desființarea contractului, ceea ce înseamnă că acel contract se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Practic, contractul va înceta să mai existe, clauzele acestuia urmând a fi lipsite, din momentul desființării, de orice fel de efecte. Prin excepție, rezoluțiunea nu produce efecte asupra clauzelor referitoare la soluționarea diferendelor ori asupra celor care sunt destinate să producă efecte chiar în caz de rezoluțiune.
Desființarea contractului produce efecte pentru trecut în cazul rezoluțiunii și doar pentru viitor în cazul rezilierii. Producând efectele pentru trecut, rezoluțiunea mai atrage un alt efect specific, și anume restituirea prestațiilor care au fost deja efectuate până la data desființării contractului. În schimb, producând efectele pentru viitor, rezilierea nu atrage obligația restituirii prestațiilor efectuate, acestea rămânând plătite.
Desființarea contractului ca urmare a rezoluțiunii sau rezilierii acestuia nu exclude dreptul creditorului obligației neexecutate de a cere de la debitor, pe lângă restituirea prestației (dacă aceasta a fost efectuată), și daune-interese constând în prejudiciul pe care l-a încercat din faptul neexecutării.
Rezoluțiunea poate fi totală (desființând întregul contract), dar și parțială (însă numai atunci când executarea sa este divizibilă). De asemenea, în cazul contractului plurilateral, neîndeplinirea de către una dintre părți a obligației nu atrage rezoluțiunea contractului față de celelalte părți, cu excepția cazului în care prestația neexecutată trebuia, după circumstanțe, să fie considerată esențială.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.