Remediile legale speciale aplicabile actelor juridice afectate de anumite categorii de vicii de consimțământ, în reglementarea Codului civil
Titus Prescure - decembrie 1, 2018Examinând conținutul textului legal citat, prin comparație cu prevederile Codului civil referitoare la confirmare, se poate naște întrebarea, legitimă, după părerea noastră: este adaptarea contractului o specie a confirmării sau este o altă modalitate distinctă de validare a unui contract anulabil?
Fără a intra într-o analiză amănunțită a problemei, apreciem că, adaptarea contractului în caz de eroare esențială, deși are un efect fundamental comun cu cel al confirmării validarea contractului anulabil este, totuși, relativ distinctă față de acesta, deoarece adaptarea contractului presupune o acceptare a erorii inițiale și acceptarea de către părți a îndatoririi de a îndeplini obligația rezultată din actul juridic încheiat, chiar dacă aceasta este diferită de cea pe care au avut-o în vedere la momentul încheierii actului juridic afectat. Sau altfel spus, în cazul adaptării contractului, părțile contractante acceptă o modificare a voinței juridice exprimate inițial, transformând falsa reprezentare a realității ințiale într-o nouă reprezentare adecvată, de data aceasta. Prin intermediul unui astfel de mecanism juridic, nulitatea relativă este acoperită, mai exact spus, este înlăturată cauza de nulitate. Prin comparație, confirmarea presupune la momentul realizării ei a îndeplinirii cu efect retroactiv a tuturor cerințelor impuse de lege pentru validitatea actului, ceea ce înseamnă că voința exprimată eronat se pune în concordanță cu voința reală de la momentul încheierii actului afectat de eroare.
Suntem de părere că adaptarea contractului în caz de eroare esențială poate fi inclusă în categoria mai largă a altor moduri prevăzute de lege pentru acoperirea nulitătilor relative, respectiv pentru validarea contractelor afectate de astfel de nulități, categorie pe care a instituit-o legiuitorul român prin prevederile art. 1261 alin. (2) C. civ.
Sub aspect procedural, potrivit dispozitiilor legale, partea aflată în eroare și îndrituită să invoce anulabilitatea actului încheiat în aceste condiții, va informa cealaltă parte asupra modului în care a înțeles contractul, acesta din urmă parte urmând ca în termen de 3 luni, care curge, după caz, de la momentul notificării sau de la data comunicării cererii de chemare în judecată, să declare dacă este de acord cu executarea sau să execute contractul în condițiile în care a fost acesta înțeles de partea aflată în eroare[21].
În situația în care „declaraţia a fost făcută şi comunicată părţii aflate în eroare în termenul prevăzut la alin. (2) sau contractul a fost executat, dreptul de a obţine anularea este stins şi notificarea prevăzută la alin. (2) este considerată lipsită de efecte”.
Acest remediu special al adaptării contractului nu face decât să pună în lumină „preocuparea legiuitorului pentru salvarea actelor juridice afectate de anumite carențe structurale”[22], astfel încât chiar o eroare esențială „nu constituie, în mod invariabil, un impediment de neînlăturat la executarea unui act juridic”[23], desigur în condițiile stabilite de legiuitor.
III. Dolul, viciu de consimțământ și remediul adaptării contractului
Reglementat de art. 1214-1215 C. civ., dolul este, în accepțiunea legiuitorului român, „o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi”[24] sau omisiunea frauduloasă a părții de a-l informa „pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie”[25].
Pentru a fi sub incidența dolului ca viciu de consimțământ, nu este necesar ca eroarea în care s-a aflat partea asupra căreia s-au exercitat manoperele dolosive, să fi fost esențială.
Totodată, dolul poate proveni atât de la „reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi”[26], cât și de la un terț „dacă cealaltă parte a cunoscut sau, după caz, ar fi trebuit să cunoască dolul la încheierea contractului”[27].
Cât privește sancțiunea dolului, aceasta este, la fel ca și în cazul erorii, nulitatea relativă a actului juridic afectat de aceast viciu, nulitate care poate fi acoperită prin confirmare.
Cât privește remediile legale speciale potențial aplicabile pentru „salvarea” actelor juridice afectate de dol, în afară de confirmare, legiuitorul nu indică în mod expres o astfel de posibilitate, doctrina, însă opinând în sensul în care „întrucât dolul este o eroare provocată, nu excludem nici aplicarea prin analogie a dispoziţiilor art. 1213 C. civ. referitoare la adaptarea contractului” [28].
Opinia nu este însă una unitară în doctrină, existând și păreri contrare, în sensul în care „acest drept nu ar trebui recunoscut şi autorului dolului, chiar dacă el ar avea un interes în executarea contractului aşa cum a fost înţeles de către errans. Un astfel de interes nu poate fi impus fără a premia nejustificat pe autorul dolului în dauna victimei, care va fi silită să coopereze contractual cu o parte în care şi-a pierdut încrederea şi să accepte o stare de incertitudine privitoare la contract care o poate prejudicia”[29].
În ceea ce ne privește, având în vedere, în principal, ideea că dolul în ciuda împrejurării că este o expresie a relei-credințe la încheierea actelor juridice și că o astfel de atitudine subiectivă este prohibită de lege (a se vedea prevederile art. 14 C. civ.), ținând seama de situația legislativă actuală, în care sancțiunea care poate fi aplicată în caz de dol este totuși doar nulitatea relativă, nulitate care presupune afectarea unui interes personal ori privat, ne raliem opiniei potrivit căreia, chiar și în cazul dolului, ar putea fi incidente prevederile legale vizând adaptarea contractului, dându-se astfel valență principiului actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat, chiar dacă, în cazul dolului eroarea în care se găsește partea contractantă este indusă prin manoperele frauduloase ale celeilalte părți.
IV. Leziunea, viciu de consimțământ. Sancțiune. Remedii speciale
Codul civil definește leziunea-viciu de consimțământ, într-o manieră descriptivă, dar suficient de cuprinzătoare și relevantă pentru a-i putea desprinde esența și mecanismul de manifestare. În acest sens, potrivit prevederilor art. 1221 alin. (1), „există leziune atunci când una dintre părți, profitând de starea de nevoie, de lipsa de experiență ori de lipsa de cunoștinte a celeilalte părți, stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestație de o valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea propriei prestații”.
Prin comparație, doctrina a formulat unele definiții, mai mult sau mai puțin relevante, dar toate au în vedere, în esență, ideea de prejudiciu material, produs în mod injust, cu ocazia încheierii unui contract comutativ și cu titlu oneros. Spre exemplu, într-o anumită viziune, foarte sintetică, de altfel, „prin leziune se înțelege prejudiciul material suferit de una dintre părți ca urmare a încheierii unui anumit contract”[30], iar într-o altă definiție, ceva mai analitică, leziunea este concepută ca fiind „paguba materială pe care o suferă una dintre părțile unui act juridic sinalagmatic, cu titlu oneros și comutativ, din cauza văditei disproporții ce există între prestații la data încheierii actului juridic”[31].
Fără a ne propune, cu acest prilej, să examinăm în profunzime și mod extins, instituția leziunii-viciu de consimțământ, ne limităm a extrage, din definiția legală citată, următoarele idei esentiale, în aprecierea noastră:
1. Leziunea prespune, cu necesitate, pentru a se putea afirma și dovedi existența ei, producerea unui prejudiciu material important în patrimoniul uneia dintre părțile contractante, prejudiciu determinat de disproporția vădită (evidentă) dintre valoarea prestațiilor reciproce, stabilită prin raportare la momentul încheierii contractului;
2. Leziunea este considerată un viciu de consimțământ pentru că disproporția vădită între prestațiile părților, evaluate la data încheierii contractului, este determinată de o afectare a voinței libere (mai exact a consimțământului) a părții prejudiciate, datorită speculării de către cealaltă parte a uneia dintre următoarele situații personale (materiale ori intelectuale, după caz) în care se află partea prejudiciată: starea de nevoie (și nu de necesitate, pentru că dacă ar fi vorba de o stare de necesitate s-ar putea vorbi de o eventuală violență[32]); lipsa de experiență și/sau lipsa de cunoștințe (lipsa de informare ori informarea insuficientă ori neadecvată);
3. Prestația la care se angajează partea lezată, poate fi stipulată fie în favoarea celeilalte părți, fie a unui terț, această ultimă ipoteză putând fi realizată prin procedeul unei stipulații pentru altul;
4. Llegiuitorul consideră că dezechilibrul patrimonial determinat de disproporția evidentă (cu cel puțin jumătate peste valoarea prestației părții care a creat leziunea, pentru a putea fi admisibilă acțiunea în anulare, așa cum impune alin. (2) al art. 1261 C. civ.) pentru a fi apreciat ca fiind lezionar trebuie să fie unul injust, și nu unul liber consimțit și asumat, excluzându-se eroarea, dolul sau violența, și trebuie sancționat într-un mod specific sancționării tuturor actelor juridice afectate de vicii de consimțământ.
Se mai impune a se mai reține, cu privire la condițiile și circumstanțele în care se poate invoca leziunea și ipoteza creată de alin. (3) al art. 1261 C. civ., care vizează situația actelor lezionare încheiate de minori personal (este vorba, desigur, de minorii care au capacitate de exercițiu restrânsă care încheie acte de administrare, conservare și de dispozitie, altele decât cele enumerate de prevederile alin. (3) al art. 41 C. civ., cu încuviințarea ocrotitorilor legali) când se poate invoca leziunea chiar și atunci când minorul își asumă o obligație excesivă prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obține din acel act juridic ori prin raportare la ansamblul circumstanțelor în care se încheie un act juridic considerat lezionar. Așadar, în cazul actelor încheiate de către minori personal, nu numai disproporția vădită între prestațiile reciproce poate fi cauză de leziune dar și alte repere, de tipul celor enumerate de textul alin. (3).
Ca și în cazul celorlalte vicii de consimțământ, și în cazul leziunii (fie între majori, fie între minori, după caz) partea lezată poate introduce o acțiune în anularea actului în cauză, în termenul de prescripție de 3 ani, dar nu mai târziu de 18 luni de la data încheierii actului, după distincțiile stabilite de art. 2529 alin. (1), litera c) C. civ. Desigur, partea lezată va putea opta și pentru varianta confirmării actului lezionar, în condițiile reglementate de art. 1262-1265 C. civ.
Legiuitorul român, ținând seama de natura și de consecințele pe care le poate avea anularea unui act lezionar, a instituit însă și un remediu special, aflat la îndemna părții care este victima leziunii care poate opta, potrivit prevederilor alin. (1) al art. 1222, pentru varianta de a menține actul, dar printr-o „reamenajare” a acestuia, în sensul în care va putea cere instanței sesizate să autorizeze o reducere obligațiilor sale (asumate în circumstanțe lezionare) în cuantumul daunelor-interese la care ar fi îndreptățită, dacă ar cere anularea contractului. Suntem de părere că în astfel de situații, instanța de judecată va fi obligată să ia act de opțiunea reclamantului, chiar dacă pârâtul se opune, pronunțând o sentință în sensul și în limitele legii.
Să mai remarcăm și împrejurarea că, legiuitorul a instituit un termen de prescripție special de doar un an, de la data încheierii contractului lezionar, în care trebuie introdusă acțiunea de către partea lezată, vizând anularea contractului sau în reducerea prestațiilor/obligațiilor sale. În astfel de cazuri, prescrierea dreptului la acțiune împiedică partea interesată să invoce anulabilitatea contractului pe cale de excepție, soluție consacrată expres de alin. (2) al art. 1223 C. civ.).
Un alt remediu special, de data aceasta, pus la îndemâna părții care se vede acționată în judecată în vederea anulării actului lezionar, este cel reglementat de alin. (3) al art. 1222, având în vedere posibilitatea părții respective de a cere instanței, în orice situație, să dispună menținerea contractului oferind părții prejudiciate, în mod echitabil (adică, echilibrând prestațiile reciproce asumate inițial), fie o reducere a propriei creanțe născute ca efect al contractului încheiat în astfel de condiții, fie majorarea propriei obligații asumate inițial față de cealaltă parte. Trebuie remarcat, însă, că instanța în astfel de ipoteze nu este obligată, totuși, să decidă doar în sensul solicitat de către pârât, dacă reclamantul stăruie în anularea contractului.
Sub aspect procedural, utilizarea acestui ultim remediu special menit a evita anularea unui act lezionar, este cârmuită, în conformitate cu trimiterea pe care o conține teza ultimă a art. 1222 alin. (3), de regulile instituite pentru procedura adaptării contractului în caz de eroare (art. 1213 C. civ.).
Relativ la această ultimă trimitere la procedura adaptării contractului în caz de eroare, apreciem că examinarea comparativă a remediului special al adaptării contractului prin raportare la ultimul remediu special analizat [cel reglementat de alin. (3) al art. 1222 C. civ.] relevă unele importante similitudini între cele două remedii speciale determinate de rațiunile comune care au stat la baza reglementării lor, respectiv preocuparea pentru „salvarea” actelor juridice afectate de vicii de consimțământ, de natură diversă.
[21] A se vedea 1213 alin. (2) C. civ.
[22] T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, București, 2012, pp. 154-155.
[23] Idem, p. 155.
[24] Art. 1214 alin. (1) C. civ., prima teză.
[25] Art. 1214 alin. (1) C. civ., teza a doua.
[26] Art. 1214 alin. (3) C. civ.
[27] Art. 1215 alin. (1) C. civ.
[28] G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituții de drept civil în reglementarea Noului Cod civil, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 109.
[29] G.A. Ilie, Riscurile în contracte, Ed. Hamangiu, 2012, p. 254 apud https://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=00141529-2018-10-03&DisplayDate=2018-12-16.
[30] G. Boroi, C.A. Anghelescu, op.cit., p. 149.
[31] C.T. Ungureanu, op. cit., p. 150.
[32] A se vedea pentru unele comentarii cu privire la această distincție, spre exemplu T.V. Rădulescu, în lucrarea colectivă Noul Cod civil. Vol. II, art. 953-1649. Moșteniri și liberalități. Obligații, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 483, pct. 8.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.