Reglementarea logodnei în dreptul român
Mariana Ciocoiu - decembrie 5, 2016Romanian law regulating engagement
New Civil Code brings a series of novelties that specifically protects the family, and of these, chapter institution engagement is one novelty in terms of our legislation although there were provisions related to engagement in Moldova, about 200 years ago in the Code of Calimach.
In light of the historical and theoretical engagement as an institution under the „Family Law” regulating social relations in which men as subjects of law, respect and enforce regulatory provisions and state agencies apply entitled under their jurisdiction, period „Engagement” has two meanings: a first sense of the legal act; in the second sense of legal status.
Keywords: engagement, sense, family life, agreement
Logodna, reprezentând o etapă de tranziţie de la starea de celibat la căsătorie, se regăseşte încă din cele mai vechi timpuri, chiar în Vechiul Testament, fiind desemnată prin termenul „aras”, cu semnificaţia în ebraică „legământ de căsătorie” sau „angajament de căsătorie”.
Nereglementată în Codul familiei anterior, logodna a existat în dreptul românesc anterior reglementării recent abrogate, reprezentând promisiunea reciprocă a două persoane de a se căsători, făcută de regulă într-un cadru festiv.
Majoritatea specialiştilor sunt de părere că logodna nu poate fi calificată drept un antecontract, pentru că nu este de conceput existenţa unei obligaţii de a încheia o căsătorie. Astfel spus, libertatea de a se căsători, prin componenta ei, face imposibilă existenţa unei asemenea obligaţii juridice.
Actualmente, instituţia de drept civil „logodna” este reglementată de prevederile art. 266-270 cuprinse în Cartea a II-a, Despre familie, Capitolul I – Logodna, Titlul II – Căsătoria, ale Legii nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare[1].
Potrivit art. 266 alin. (1) al Legii nr. 287 /2009, „Logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria”, urmând apoi să se precizeze că toate dispoziţiile privind logodna au aplicabilitate numai dacă aceasta a fost încheiată după data de intrare în vigoare a Codului civil[2].
„Instituţia logodnei revine în peisajul noii legislaţii civile româneşti, cunoscut fiind şi faptul că are rădăcini adânci în istoria dreptului autohton. „Căsătoria era precedată de logodnă, considerată ca o promisiune”, însă producând efecte juridice atât în ce priveşte situaţia tinerilor, cât şi bunurile avansate cu această ocazie.
În sistemul popular, logodna avea loc de obicei cu ocazia peţitului, când se dădea acord asupra viitoarei căsătorii şi se schimbau daruri între tineri şi părinţii lor, de obicei făcându-se şi un ospăţ[3].
Dimitrie Cantemir în „Descriptio Moldaviae”, capitolul al XVIII-lea, „Despre obiceiurile de la logodnă şi de la nunţi”, a prezentat detaliat modul cum se realiza logodna. „După ce am arătat sufletul şi năravurile moldovenilor, cititorul poftitor să ştie nu va fi cu siguranţă nemulţumit, dacă îi vom arăta pe scurt şi obiceiurile de care ţin aceştia seamă la logodne şi la nunţi. Moldovenii îşi însoară copiii la vârsta la care trebuie să se facă, după legile bisericeşti, cununia.
Însă se socoteşte că e ruşine dacă o fecioară cere pe un bărbat; iar obiceiul ţării a statornicit că flăcăii trebuie să-şi aleagă ei înşişi neveste şi nu să-şi aleagă părinţii fetei ginerele. Drept aceea, dacă unui flăcău îi place o fată, atunci el trimite la părinţii ei oameni pe care ei îi numesc, cu o rostire latinească stricată, peţitori, adică petitores.
Aceştia iscodesc mai întâi pe departe gândurile bătrânilor, ca să nu păţească ruşinea să nu vrea părinţii fetei. Dacă bagă de seamă însă că aceştia vor s-o dea atunci se duc cu toate rudeniile mirelui în casa fetei. Cel mai de frunte dintre peţitori, numit staroste, începe să rostească vorbele pe care vrem să le dăm aici, fiindcă aproape pretutindeni sunt la fel.
Moşii şi strămoşii părinţilor noştri, umblând la vânat prin codri, au dat peste ţara în care locuim noi acum şi în ţara asta trăim, ne hrănim şi ne întărim cu laptele şi mierea ei. Îmboldit de pilda lor, măritul boier cutare, în vreme ce umbla după vânat pe câmpii prin codri şi prin munţi, a dat de o ciută, care, sfioasă şi cuminte, nu i-a îngăduit să-i vadă faţa, ci a luat-o la fugă şi s-a ascuns.
Am pornit pe urmele lăsate de copitele ei, care ne-au adus până în casa aceasta; de aceea voi trebuie sau să ne daţi sau să ne arătaţi încotro a fugit vânatul pe care l-am gonit cu osteneală şi sudoare din pustietăţi[4]”.
În regiunile cu puternice tradiţii patriarhale în ceea ce priveşte logodna, hotărârile le luau părinţii, fără a-i întreba pe tineri, câteodată chiar înainte de naşterea copiilor.
Cu timpul, înţelegerea se făcea cu acordul tinerilor, în unele regiuni ale ţării se obişnuia, cu ocazia logodnei, să se dea o sumă de bani, „căpara”, considerată ca o „arvună” ce trebuia restituită odată cu desfacerea logodnei[5]. Instituţia logodnei, precum şi celelalte norme şi instituţii care reglementează din punct de vedere juridic „viaţa familială”[6] sunt deja obiectul practicienilor şi doctrinei de specialitate.
Logodna constituie promisiunea reciprocă de căsătorie, un legământ cu valoare morală a două persoane de sex diferit de a se căsători, aceasta realizându-se într-un cadru festiv. Logodna constituie, în viziunea noului Cod civil, o relaţie cu caracter social, moral şi cultural cu posibile consecinţe juridice în plan patrimonial în cazul ruperii unilaterale şi abuzive. Logodna este o instituţie de drept civil cuprinsă şi tratată în noua configurare juridică a reglementărilor privind „viaţa familială”.
În prezent logodna are loc între concubini, astfel încât aceştia nu se limitează la a convieţui, ci îşi promit reciproc unul altuia şi căsătoria.
Potrivit opiniei larg răspândite în doctrina de specialitate, se consideră că logodna nu este un contract, ci un simplu fapt juridic care poate să producă cel mult efecte extrinseci căsătoriei, în special în cazul ruperii unilaterale şi abuzive.
Există însă şi opinii care sunt de acord cu teza contractualistă a logodnei, afirmându-se că este contrar realităţii psihologice şi sociale să se nege aspectul său contractual. Aceste opinii au drept argument faptul că acest „contract” nu are conţinutul unui antecontract de căsătorie, astfel încât părţile nu s-ar obliga să încheie căsătoria (obligaţie de rezultat), ci s-ar obliga doar să încerce în mod loial să stabilească o asemenea relaţie de natură să conducă la încheierea căsătoriei (obligaţie de mijloace).
Astfel, libertatea matrimonială nu ar fi atinsă, deoarece oricare dintre părţi poate denunţa unilateral „contractul” oricând, răspunderea sa neputând fi antrenată decât în caz de denunţare abuzivă. Astfel înţeles, „contractul” de logodnă conduce la aceleaşi consecinţe practice ca şi calificarea logodnei ca un simplu fapt juridic[7].
Relativ nouă este opinia apărută în doctrina de specialitate, pornind de la compararea textelor Noului Cod civil cuprinse în art. 266 alin. (1) şi ale art. 259 alin. (1), prin care: 1. logodna este definită ca fiind „promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria …”; 2. căsătoria este definită ca fiind „… uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii” – se poate observa că „în vreme ce în cazul logodnei se subliniază, în mod exclusiv, acordul de voinţă, la căsătorie accentul cade pe starea juridică subsecventă exprimării consimţământului[8]”.
Potrivit acestei opinii, această diferenţiere nu este justificată, „întrucât ambele instituţii izvorăsc dintr-un act juridic şi generează o stare juridică, un statut reglementat de lege, ce nu poate fi ignorat[9]”. Pentru aceste consideraţii, termenului „logodnă” i se pot acorda două accepţiuni:
1. într-o primă accepţiune, de act juridic;
2. în a doua accepţiune, de statut juridic.
Deci logodna statuează (juridic) actul juridic prin care viitorii logodnici îşi promit reciproc, printr-o înţelegere prealabilă, realizarea unui scop comun şi „încheierea căsătoriei”, fapt care ne poate conduce spre ideea de convenţie, ca urmare a promisiunii sinalagmatice de a încheia căsătoria. În acest mod aprob opinia potrivit căreia logodna este un act juridic sui generis, care atrage un anume statut legal pentru persoanele logodite – fiind de acord cu definiţia astfel atribuită logodnei potrivit căreia aceasta este o „stare juridică facultativă, premergătoare căsătoriei, izvorâtă din promisiunea reciprocă intervenită, în condiţiile legii, între un bărbat şi o femeie, de a încheia căsătoria”.
În ceea se priveşte caracterul juridic al logodnei, îl argumentăm în următoarele rânduri. Logodna, potrivit reglementărilor Codului civil, poate fi caracterizată prin următoarele:
Logodna este o uniune între două persoane de sex opus (între un bărbat şi o femeie). Uniunea se realizează în vederea realizării unui scop comun: încheierea căsătoriei.
Logodna este monogamă – fiind o stare juridică premergătoare căsătoriei, logodna împrumută acest caracter al căsătoriei –, niciunul dintre cei logodiţi neputându-şi avansa promisiunea reciprocă de a încheia o căsătorie cu un altul (alta) cât timp nu au rupt logodna la care sunt ţinuţi.
Logodna este liber consimţită – dispoziţiile privind condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei, cu excepţia avizului medical şi a autorizării instanţei de tutelă, fiind aplicabile logodnei [art. 266 alin. (2)] –, viitorii logodnici pot să hotărască singuri dacă se logodesc sau nu, fără vreun amestec al altor persoane.
Logodna este consensuală – nu este necesară intervenţia vreunei autorităţi pentru constatarea încheierii logodnei, părţile având libertatea deplină de a alege modalitatea concretă de exprimare a consimţământului [art. 266 alin. (3)]. Cu toate că, spre deosebire de căsătorie, unde însăşi legea fundamentală prevede posibilitatea celebrării religioase, însă numai după încheierea căsătoriei civile [Constituţia României, art.48 alin. (2)], logodna nu prevede o asemenea reglementare –, în mod tradiţional logodna poate fi celebrată şi religios.
Logodna se încheie până la căsătorie – actuala reglementare nu stabileşte niciun termen pentru încheierea logodnei –, părţile pot să convină asupra datei încheierii căsătoriei (în condiţiile legii), după cum au libertatea să nu stabilească nimic în acest sens. Starea juridică a logodnei nu poate depăşi momentul încheierii căsătoriei.
Logodna se întemeiază pe egalitatea în drepturi şi obligaţii a persoanelor logodite – potrivit Constituţiei României, art. 16 alin. (1), „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. Astfel se statuează egalitatea dintre bărbat şi femeie în toate domeniile vieţii sociale[10].
Logodna se încheie în scopul căsătoriei, logodna fiind doar promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria, constituie doar premisa naşterii unei familii.
Condiţiile de fond necesare pentru încheierea logodnei sunt aceleaşi cu cele necesare în cazul căsătoriei, cu excepţia avizului medical şi a autorizării instanţei de tutelă. Acestea se referă la aspecte precum consimțământul părţilor, vârsta, interzicerea bigamiei, a logodnei între rude. Normele legale precizează că: „Logodna se poate încheia doar între bărbat şi femeie. Pe cale de consecinţă, aceasta nu se poate încheia între persoane de acelaşi sex.”
Condiţiile de fond pentru încheierea logodnei se prezintă sub două forme, şi anume[11]:
1. Condiţii pozitive – Cerinţe de fond care trebuie să existe pentru a se putea încheia logodna;
2. Condiţii negative – Impedimente („impedimente la logodnă”), stări de fapt sau de drept – care nu trebuie să existe pentru a se putea încheia logodna.
În urma celor expuse se desprinde regula potrivit căreia se pot logodi numai persoanele care îndeplinesc condiţiile necesare încheierii căsătoriei – cu atenţie specială la logodna minorului de cel puţin 16 ani (conform art. 272 C. civ.) şi la logodna între rudele în linie dreaptă, precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv ( art. 274 C. civ.). Potrivit C. civ., „încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă” [art. 266 alin. (2) şi (3)].
Condiţiile de fond pozitive (cerinţele de fond) ale logodnei: potrivit celor cuprinse în art. 266 alin. (2), (3) şi (5) C. civ., logodna este supusă condiţiilor de fond cerute pentru căsătorie – cu excepţia avizului medical şi a autorizării instanţei de tutelă. Analizând prevederile art. 271-277 C. civ. referitoare la condiţiile de fond pentru căsătorie, constatăm că logodna (promisiunea maritală reciprocă) presupune îndeplinirea următoarelor cerinţe de fond: consimţământul personal şi liber a două persoane de sex biologic diferit şi consimţământul la logodnă să aibă în vedere vârsta minimă de 18 ani.
Consimţământul personal şi liber a două persoane de sex biologic diferit reprezintă manifestarea de voinţă a celor două persoane în vederea încheierii logodnei. Acest acord de voinţă nu se confundă cu simpla cerere în căsătorie, după cum este diferit de consimţământul la căsătorie.
Consimţământul la logodnă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
– să provină de la o persoană cu discernământ, adică de la o persoană care are atât capacitate intelectivă, cât şi capacitate volitivă. Aşa fiind, lipsa discernământului (cazul alienatului mintal, debilului mintal şi persoanei lipsite vremelnic de facultăţile mintale din cauza: stării de ebrietate, delirului, hipnozei etc.) atrage şi lipsa consimţământului;
– să fie exprimat personal de către cei ce vor să se logodească, fiind exclusă încheierea logodnei prin reprezentare;
– să fie liber, în sensul că nu există nicio piedică în alegerea viitorului logodnic (limitări de castă, rasiale, religioase, juridice ş.a.);
– în sens juridic, consimţământul este liber dacă nu există vicii de consimţământ;
– să fie deplin, adică neafectat de modalităţi (termen, condiţie, sarcină);
– să fie exprimat neîndoielnic. La fel ca şi în cazul căsătoriei, consimţământul poate fi viciat prin eroare.
Consimţământul la logodnă, ca şi în cazul căsătoriei, poate fi viciat prin eroare (care poate viza doar identitatea fizică a celuilalt logodnic), dol sau violenţă.
Aşa cum am arătat, o a doua cerinţă de fond este vârsta minimă de 18 ani. Vârsta minimă de 18 ani, deopotrivă în cazul bărbatului şi al femeii – art. 272 alin. (1) C. civ., cu menţiunea că, pentru motive temeinice, minorul, bărbat sau femeie, care a împlinit vârsta de 16 ani se poate logodi, însă numai cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui ori a persoanei sau autorităţii abilitate să exercite drepturile părinteşti, potrivit dispoziţiilor art. 272 alin. (2)-(5) C. civ.
Este necesar a fi menţionat faptul că, în cazul logodnei minorului, spre deosebire de căsătoria acestuia, nu se cere avizul medical şi nici autorizarea instanţei de tutelă. Ca regulă, logodna se poate încheia numai dacă persoanele respective au împlinit vârsta de 18 ani sau, după caz, au dobândit capacitatea deplină de exerciţiu anticipat. Prin urmare, prezintă relevanţă atât majoratul civil, cât şi dobândirea capacităţii depline de exerciţiu.
Cu titlu de excepţie, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate logodi cu încuviinţarea părinţilor (din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptivi) sau, după caz, a tutorelui, a persoanei sau instituţiei care exercită drepturile părinteşti, numai dacă există „motive temeinice”, pe care legea nu le defineşte[12].
Bibliografie
1. Bacaci, A., Dumitrache, V., Hageanu, C., Dreptul familiei, C.H. Beck, Bucureşti, 1999, pp. 18-19; E. Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H. Beck, București, 2010.
2. Boroi, G., Stănciulescu, L., Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod civil, Hamangiu, Bucureşti, 2012.
3. Florian, E., Dreptul familiei, a III-a, cu referiri la noul Cod civil, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010.
4. Frenţiu, G.C., Comentariile Codului civil.Prescripţia extinctivă, decăderea şi calculul termenelor, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012.
5. Hageanu, C.C., Dreptul familiei şi actele de stare civilă, Hamangiu, Bucureşti, 2012.
6. Leş, I., Sancţiunile procedurale în materie civilă, Hamangiu, Bucureşti, 2008.
7. Lozneanu, V., Excepţiile de fond în procesul civil, Lumina Lex, Bucureşti, 2003.
8. Lupaşcu, D., Crăciunescu, C.M., Lupaşcu, Dan, Crăciunescu, C.M., Dreptul familiei, a V-a, amendată şi actualizată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011.
9. Lupaşcu, D., Pădurariu, I., Dreptul familiei, Universul Juridic, Bucureşti, 2010.
10. Ţiţ, H., în Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă, III, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 944.
[1] Legea nr. 287/2009 a fost publicată în M. Of. nr. 511 din 24 iulie 2009, a fost modificată prin Legea nr. 71/2011 şi rectificată în M. Of. nr. 427 din 17 iunie 2011 şi în M. Of. nr. 489 din 8 iulie 2011.
[2] Potrivit art. 24 din Legea nr. 71/2011, „dispoziţiile privind logodna sunt aplicabile numai în cazul în care aceasta a fost încheiată după data intrării în vigoare a Codului civil”.
[3] D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. Gh. Guţu, Bucureşti, 1973.
[4] D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. Gh. Guţu, Bucureşti, 1973.
[5] D.D. Mototolescu, Darurile dinaintea nunţii în dreptul vechi românesc, comparat cu cel romano-bizantin şi slav, Bucureşti, 1921, p. 83, cu trimitere la A.V. Voicu, op. cit., p. 24.
[6] Cu privire la interpretarea sintagmei „viaţa familială”, a se vedea V. Terzea, Noul Cod civil, vol. I (art. 1-1.163), adnotat cu doctrină şi jurisprudenţă, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 107 şi urm. Cu trimitere la: C. Bîrsan, M.M. Pivniceru, Noţiunea autonomă de „viaţă familială”, în Buletinul CEDO nr. 12/2008, pp. 88-94; Viaţa familială, în interpretarea autonomă a Curţii, cuprinde relaţii cu caracter social, moral (CEDO, Marckx, 13 iunie 1979, Seria A nr. 31, § 52), cultural şi interese de ordin material (CEDO, Vermeire c. Belgiei, 29 noiembrie 1991, Seria A nr. 214-C, § 28; CEDO, Mazureck c. Franţei, 1 februarie 2000, § 54) şi presupune existenţa unor legături interpersonale şi efective apte să o genereze, indiferent de izvorul lor. Ele pot rezulta din: A. raporturi juridice de familie: căsătorie legală şi nefictivă, chiar dacă nu s-a stabilit încă o viaţă de familie (CEDO, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali c. Regatului Unit, 28 mai 1985, Seria A nr. 94, § 62; CEDO, Beldjoudi c. Franţei, 26 martie 1992, http://cmiskp.echr.coe.int, § 76); adopţie legală şi nefictivă (relaţiile dintre adoptat şi adoptator sunt, în principiu, de aceeaşi natură cu relaţiile protejate de art. 8 (CEDO, Pini şi Bertani şi Manera şi Atripaldi c. României, 22 iunie 2004, http://cmiskp.echr.coe.int, § 140); rudenie, care include raporturile din cadrul unei familii monoparentale (CEDO, Marckx c. Belgiei, 13 iunie 1979, Seria A nr. 31, §31), raporturile dintre părinţi şi copii, indiferent dacă aceştia sunt născuţi din căsătorie sau din afara căsătoriei (CEDO, Marckx c. Belgiei, 13 iunie 1979, Seria A nr. 31, § 45; CEDO, Berrehab c. Ţărilor de Jos, 21 iunie 1988, http://cmiskp.echr.coe.int, § 21; CEDO, Keegan c. Irlandei, 26 mai 1994, Seria A nr. 290, § 44), raporturile dintre unchi şi nepoţi, dacă există o legătură de afectivitate strânsă, reală, efectivă (CEDO, Boyle c. Regatului Unit, 28 februarie 1994, Seria A nr. 282-6, § 46), bunici şi nepoţi (CEDO, Pla şi Puncernau c. Andorrei).
[7] M. Avram, C. Nicolescu, Regimuri matrimoniale, Ed. Hamangiu, București, 2010, p. 75, cu trimitere la I. Albu, Căsătoria în dreptul român, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 28-32; A. Benabent, Droit civil. La Famille, Litec, Paris, 2003, p. 50.
[8] D. Lupaşcu, C.M. Crăciunescu, op. cit., 2011, p. 38.
[9] M. Avram, C. Nicolescu, Regimuri matrimoniale, Ed. Hamangiu, București, 2010, p. 75, cu trimitere la C. Cornu, Les regimes matrimoniaux, PUF, Paris, 1997, p. 265, în A.V. Voicu, op. cit.
[10] Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată, în temeiul art. III din O.U.G. nr. 56/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei şi bărbaţi, publicată în M. Of. nr. 768 din 8 septembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 507/2006, publicată în M. Of. nr. 10 din 8 ianuarie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea a mai suferit modificări prin dispoziţiile O.U.G. nr. 68/2000, prin abrogarea art. 24-30.
[11] E. Florian, op. cit., 2011, p. 14.
[12] Ibidem, nota de subsol nr. 2: „Aceeaşi situaţie se întâlneşte în cazul căsătoriei minorului. Sub imperiul vechii reglementări (Codul familiei), cu privire la conţinutul sintagmei «motive temeinice» pentru încheierea căsătoriei, în doctrină s-a considerat că sunt asemenea motive: graviditatea, naşterea, boala gravă, concubinajul etc. (A se vedea, spre exemplu: I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, ed. a VIII-a, revăzută şi completată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 12; A. Bacaci, V. Dumitrache, C. Hageanu, Dreptul familiei, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 1999, pp. 18-19; E. Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H. Beck, București, 2010, pp. 32-33)”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.