Reflecții sumare asupra Proiectului de Lege privind statutul magistraților
Ioan Leș - noiembrie 1, 2020Apreciem pozitivă și detalierea procedurii de organizare a concursului pentru ocuparea unui post de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. Și această propunere de reglementare ne apare ca fiind indispensabilă și în raport cu criticile aduse prin decizia nr.121/2020 a Curții Constituționale, la care ne-am referit deja. Este adevărat că decizia menționată vizează condițiile stabilite prin Regulamentul de organizare a concursului pentru admiterea la INM, dar mutatis mutandis, rațiunile avute în vedere de instanța de control constituțional sunt valabile și în cazul analizat.O dispoziție pe care o considerăm pozitivă și salutară este cea statuată în art. 115 alin. (4) din Proiectul de Lege. Potrivit acestui text: „În vederea selectării membrilor comisiilor de concurs, Institutul Naţional al Magistraturii va constitui o bază de date cu persoanele prevăzute la (1) pentru fiecare specializare corespunzătoare secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În baza de date sunt incluşi, în funcţie de specializare, toţi judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care şi-au exprimat acordul de a face parte din comisiile de concurs. Membrii comisiilor de concurs sunt numiţi, de regulă, dintre persoanele care au urmat cursurile Institutului privind metodele şi tehnicile de evaluare”. Soluția ar trebui generalizată la nivelul tuturor concursurilor care se organizează pentru promovarea în magistratură, inclusiv în legătură cu admiterea la INM. Pe de altă parte, în opinia noastră, desemnarea membrilor tuturor comisiilor anterior menționate ar trebui să se facă prin tragere la sorți. Este o modalitate care poate oferi mai multă transparență în procedurile de promovare, fiind de natură să înlăture suspiciunile care se mai manifestă la asemenea concursuri cu o miză deosebită pentru viitorul candidaților[7]. Dispoziții asemănătoare întâlnim și în ceea ce privește promovarea procurorilor, cu unele particularități ce trebuie semnalate. În primul rând, remarcăm că potrivit art. 129 lit. c) din Proiectul de Lege, pentru promovarea în funcţia ori, după caz, gradul de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se cere 10 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror. Prin urmare, vechimea impusă de proiect este mult mai redusă decât aceea pentru funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce nu ne apare firesc. Pe de altă parte, reamintim că în forma inițială a Legii nr. 303/2004 vechimea necesară pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție era de 15 ani. Prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, vechimea minimă a fost redusă pentru promovările în funcție, iar în cazul analizat s-a stabilit o vechime de 8 ani, aproape la jumătate din cea adoptată inițial. Actuala reglementare reprezintă un regres substanțial din acest punct de vedere[8]. Nu există nicio legitimare serioasă pentru scăderea condiției de vechime pentru o funcție echivalentă cu cea de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu totul surprinzătoare sunt și condițiile propuse de Proiectul de lege pentru promovarea în funcțiile de conducere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și la direcții. Și de data aceasta condițiile de vechime au fost reduse fără o legitimare deplină. Astfel, potrivit art. Art. 145 alin. (1) din Proiectul de lege: „Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul șef al Direcției Naţionale Anticorupţie și al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, adjuncţii acestora, procurorii şefi de secţie ai Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ai Direcției Naţionale Anticorupţie și Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 12 ani în funcţia de procuror sau judecător, pe o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, în acelaşi mod”.
Prin urmare, marea „reformă” ce ni se propune permite unui absolvent al Facultății de Drept ca într-un termen record să acceadă la una dintre cele mai importante funcții din magistratura românească, respectiv la o vârstă în jur de 35 de ani. Fără îndoială că tinerii au un potențial care poate fi stimulat, dar exagerările ni se par nejustificate și probabil nici nu sunt întâmplătoare. Or, în opinia noastră pentru o asemenea funcție s-ar impune o experiență mai bogată în profesie, căci România nu este o insulă exotică în care baza de selecție să fie una foarte redusă. Ar trebui să ne amintim că în trecutul nu prea îndepărtat au existat cazuri de promovare în funcții importante la structurile centrale din parchete a unor candidați cu o vechime ce nu le conferea dreptul de a promova nici la parchetul de pe lângă un tribunal[9]. Ar trebui ca într-un domeniu atât de important orice derogare de vechime să fie interzisă, chiar pentru o durată de timp limitat.
Din simpla lectură a dispozițiilor evocate anterior rezultă și o anumită implicare a factorului politic în numirile de grad înalt de la Parchete. Într-adevăr, astfel cum rezultă din textul propus de Proiect, numirile se fac de Președintele României la propunerea ministrului Justiției, care este membru al Guvernului, deci care face parte din puterea executivă. Or, una dintre criticile extrem de dure adresate față de forțele politice care au propus modificările din anul 2018 au fost cele legate de implicarea politicului în asemenea numiri. Mai mult decât atât, ministrul Justiției este implicat chiar și în procedurile de concurs, iar avizul Consiliului Superior al Magistraturii la asemenea numiri nu este decisiv. Astfel, de pildă, potrivit art. 147 din Proiect, procurorii participanţi la selecţie care îndeplinesc condițiile legale susțin un interviu în fața unei comisii constituite prin Ordin al Ministrului Justiţiei, iar din această comisie face parte și ministrul Justiției, care este și președintele acesteia. Mai reținem și faptul, semnificativ și el, că „Ministrul Justiţiei realizează selecţia candidaţilor şi formulează o propunere motivată pentru fiecare dintre funcţiile de conducere” [art. 148 alin. (1) din Proiectul de Lege].
Fără îndoială că ar putea fi concepută și o soluție de desemnare a procurorilor de grad înalt și fără implicarea factorului politic, astfel cum s-a procedat și în cazul numirilor de la instanța supremă. Numai că în acest din urmă caz soluția a fost necesară și în raport cu decizia de neconstituționale nr. 45/2018 a instanței de control constituțional[10]. Prin această decizie s-a apreciat că situația diferită a numirilor de grad înalt de la parchete trebuie să fie rezultatul unei colaborări dintre Guvern și Președintele României, soluție ce este în acord cu prevederile constituționale în vigoare. Într-adevăr, potrivit art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală procurorii își desfășoară activitatea „sub autoritatea ministrului justiției”. Este o formulă preluată de Constituantă din legislația franceză (art. 5 din Ordonanța 58-1270 privitoare la statul magistraturii).
În condițiile actualei legislații independența parchetelor față de Guvern este una discutabilă, dar o altă abordare este greu de conceput fără o modificare a normelor constituționale antereferite. Cu toate acestea, reamintim că, în viziunea Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, avansarea procurorilor în funcții din Ministerul Public se făcea de ministrul Justiției la propunerea procurorului general [art. 70 alin. (2)]. Prin urmare, sub imperiul acestui act normativ subordonarea procurorilor față de ministrul Justiției era și mai evidentă. Or, în reglementarea actuală pe lângă ministrul Justiției și Președintele României în procedura de numire a procurorilor de grad înalt este implicat și Consiliul Superior al Magistraturii.
De lege lata, socotim că o altă abordare este greu de realizat fără o intervenție constituțională corespunzătoare. Dar, chiar și din acest punct de vedere, nu putem ignora faptul că în foarte multe țări europene și nu numai procurorii sunt considerați funcționari publici și sunt numiți de executiv. Un studiu relativ recent ne relevă că în 16 țări membre UE rolul preponderent în numirea procurorului general revine Guvernului „direct sau prin intermediul ministrului justiției, cu sau fără implicarea consiliului judiciar”, în 6 țări rolul hotărâtor revine Parlamentului, iar în trei țări Consiliului Superior al Magistraturii[11]. Fără îndoială că de lege ferenda se poate concepe și o altă soluție, anume aceea a unui minister public independent de Guvern. Ambele soluții sunt agreate și de către Recomandarea nr. (2000) 19 a Comitetului de miniștri către statele membre din 6 octombrie 2000 (pct.11-16). Ceea ce credem însă că este exagerat, sub imperiul legislației actuale, este numirea, în condițiile arătate mai sus, și a șefilor de secții de la parchetele din cadrul Ministerului Public și chiar a adjuncților procurorilor șefi de direcție.
Proiectul de Lege privind statutul magistraților cuprinde dispoziții mult mai numeroase, dar abordarea tuturor acestora într-un scurt studiu este greu de realizat. Ne limităm să mai arătăm, în acest context, că unele dispoziții interesante sunt statuate și în materia drepturilor și obligațiilor magistraților, dar și cu referire la răspunderea acestora.
O primă observație se referă la dreptul la pensie al magistraților. Potrivit art. 212 alin. (1) din Proiectul de lege: „Judecătorii şi procurorii, judecătorii de la Curtea Constituţională, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională şi personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor, cu o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, judecător la Curtea Constituţională, procuror, magistrat-asistent, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult se pot pensiona la cerere şi pot beneficia de pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării”.
Prevederile enunțate nu reprezintă o soluție revoluționară, fiind în mare măsură asemănătoare cu cea din reglementarea actuală. Totuși, trebuie reținut că Proiectul nu mai reeditează prevederile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, text ce permitea pensionarea magistraților cu o „vechime între 20 și 25 de ani” numai în funcțiile vizate de acesta[12].
În viziunea Proiectului judecătorii și procurorii se vor putea pensiona dacă au doar o vechime de 25 de ani în funcțiile menționate de text. Este o soluție care rămâne, în opinia noastră, una discutabilă. Ea s-ar fi justificat pe deplin dacă textul ar fi vizat doar judecătorii de la instanța supremă sau de la Curtea Constituțională ori procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. La calcularea pensiei se iau în calcul și sporurile din ultima lună de activitate înainte de data pensionării. Mai reținem și faptul că potrivit celui de al doilea alineat al textului anterior menționat: pentru fiecare an care depăşeşte vechimea prevăzută la alin. (1), la cuantumul pensiei de serviciu se adaugă câte 1% din baza de calcul, fără a o putea depăşi. Dispoziția menționată este diferită de cea anterioară, prin impunerea unei limite raționale: nedepășirea bazei de calcul. În sistemul legislației actuale nu există o atare limitare, ceea ce este mai mult decât criticabil, fiind greu de admis ca o persoană să poată ajunge, prin sistemul sporurilor și a adausului de 1%, la o pensie mai mare decât venitul obținut cât timp se afla în activitate.
Unele elemente inovatoare întâlnim și în materia răspunderii disciplinare și patrimoniale a magistraților. În privința răspunderii disciplinare au fost păstrate, în general, aceleași abateri ca și în reglementarea actuală. Proiectul determină și noțiunile de rea-credință și gravă neglijență. Din acest punct de vedere, în pofida imenselor controverse generate în urmă cu doi ani, Proiectul nu propune definiții diferite. Definițiile oferite de art. 273 alin. (1) și (2) din Proiect sunt identice cu cele evocate de art. 991 din Legea nr.303/2004. Ce demonstrează aceasta? Două precizări punctuale ne permitem să le facem. În primul rând, soluția din Proiect scoate în evidență dificultatea de a identifica definiții mai bune decât cele din legislația actuală. În al doilea rând, o atare realitate ne demonstrează din nou că marile controverse, pe această temă, ca multele altele, au fost provocate de interese de partid.
În același timp, nu putem să nu observăm și o dispoziție nouă și binevenită, anume cea statuată în alineatul al treilea al textului menționat. Potrivit acestui text: „În scopul determinării cazurilor în care se nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual se va lua în considerare gradul de claritate și precizie a normelor încălcate, noutatea și dificultatea problemei de drept prin raportare la jurisprudența şi doctrina în materie, gravitatea nerespectării, precum şi alte circumstanțe profesionale obiective”. Soluția reprezintă un ghid important pentru jurisprudență pentru a aprecia asupra gravității încălcării normelor de drept material și procesual. Reperele menționate nu sunt însă limitative, astfel cum rezultă din text.
Principiile răspunderii patrimoniale sunt păstrate și în reglementarea propusă prin Proiectul de lege[13]. Eroarea judiciară este definită de Proiectul de Lege prin preluarea tale quale a definiției date și de art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004. Din punct de vedere procedural cea mai semnificativă noutate ce ni se propune este cea privitoare la modul de sesizare a Inspecției judiciare, spre a se verifica[14] dacă eroarea judiciară a fost săvârșită de judecător sau procuror ca urmare a exercitării funcției cu „rea-credință” sau „gravă neglijență”. În viziunea Proiectului Ministerul Finanțelor Publice nu va mai putea face propria sa evaluare, ci are obligația de a sesiza Consiliul Superior al Magistraturii. Evaluarea elementelor mai sus menționate se va face de Inspecția Judiciară la cererea Consiliului Superior al Magistraturii.
Deosebirea pare una de substanță, deși mărturisim că nici reglementarea actuală nu ar fi constituit un progres considerabil, căci reticența Ministerului Finanțelor Publice de a promova acțiuni în regres este îndeobște cunoscută și nu numai în România. În acest sens reamintim faptul că un autor francez remarca că în țara sa statul nu a utilizat niciodată o acțiune în regres[15].
3. Concluzii
Proiectul de Lege privind statutul magistraților aduce unele clarificări utile și benefice pentru sistemul nostru judiciar, deși unele dintre ele ar fi fost susceptibile și de o altă abordare. O bună parte din soluțiile preconizate de inițiatorii Proiectului de Lege au fost preluate din actuala reglementare și ea mult ameliorată în urma unor decizii de neconstituționalitate.
Dezbaterea publică a Proiectului și intensificarea discuțiilor de către inițiator cu asociațiile profesionale ale magistraților, cu reprezentanții Consiliului Superior al Magistraturii și a altor autorități decizionale în domeniu pot conduce la adoptarea unui proiect mult ameliorat. Din această ecuație nu pot lipsi reprezentanții partidelor politice reprezentate în forul legislativ. Astfel cum am arătat și într-un studiu anterior, un Pact pentru justiție încheiat între marile partide politice din România, după modelul spaniol, poate reprezenta o soluție salvatoare[16]. Dar se pare că un atare dialog este puțin probabil în contextul social-politic actual.
Proiectele de Lege promovate de actuala guvernare demonstrează faptul că multe din controversele din anii precedenți au avut mai mult un caracter politicianist decât unul tehnic și constructiv. O bună legislație are nevoie de apropierea opțiunilor normative și nu de accentuarea divergențelor și de evitarea sau respingerea categorică a dialogului. O abordare rigidă este străină unui sistem democratic real și proprie doar unui sistem autoritar, care nu respectă principiile și valorile democrației, și pentru care „drepturile omului sunt un lux”.
Justiția este „stăpâna și regina tuturor virtuților”, cum spunea Cicero, și de aceea ea trebuie apărată, nu folosită în cadrul unor dispute politice sterile, inutile și contrare interesului național. Până la urmă nu trebuie să uităm că justiția este, astfel cum afirma și scriitorul francez Rene de Chateaubriand, „pâinea poporului; întotdeauna este înfometat de ea”. O națiune fără justiție și fără educație nu are niciun viitor.
[7] A se vedea pentru critica actualei reglementări privitoare la promovarea judecătorilor la instanța supremă: Forumul Judecătorilor din România solicită Consiliului Superior al Magistraturii să anuleze concursul actual de promovare la ÎCCJ, apud https://www.agerpres.ro/justiție/2020/10/25/forumul-judecătorilor-din-romania.
[8] A se vedea, cu privire la caracterul involutiv al reglementării realizate prin Legea nr. 247/2005, mai ales datorită readucerii „procurorului sub influența ministrului justiției” I. Popa, în Tratat privind profesia de magistrat în România, p. 620.
[9] A se vedea pentru unele aprecieri în acest sens T. C. Briciu, Cl. C. Dinu, P. Pop, Instituții judiciare, p. 268.
[10] CCR, dec. nr. 45 din 30 ianuarie 2018, în M.O. Partea I, nr. 199 din 5 martie 2018.
[11] A se vedea în acest sens C. Sima, Gh. Bocșan, Numirea procurorilor generali în statele membre ale Uniunii Europene, în Dreptul nr. 4/2016, pp. 208-210.
[12] A se vedea pentru critica acestei soluții I. Leș, D. Ghiță, Instituții judiciare contemporane, C. H. Beck, Ediția II, 2019, pp. 214-216.
[13] A se vedea, în legătură cu disputele promovate sub imperiul legislației actuale, I. Leș, D. Ghiță, pp. 250-258. A se vedea și C.C.R., dec. nr. 252 din 19 aprilie 2018, în M.O., Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018.
[14] A se vedea pentru detalii cu privire la procedura de verificare și evaluare de către Inspecția Judiciară I. Gârbuleț, Tratat privind răspunderea disciplinată a magistraților, Universul Juridic, București 2020, pp. 23-33.
[15] A se vedea J. Mombel, Le functionnement des Conseil superieurss de la magistrature en Europe, în Les Conseils superieurs de la magistratuee en Europe, Documentation francaise, Paris 1999, p. 107.
[16] A se vedea I. Leș, Despre o nouă lege privitoare la organizarea judiciară, apud portal juridic Universul Juridic, publicat la data de 21 octombrie 2020.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.