Reflecții privind noţiunea răspunderii penale din perspectiva legislației Republicii Moldova
Boris Glavan - noiembrie 7, 2021O concluzie similară se poate formula și în legătură cu pronunțarea de către instanţa de judecată a sentinţei de condamnare. În alin. (1) al art. 307 CP al RM se vorbeşte despre „pronunţarea cu bună-ştiinţă de către judecător a unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii”. Alineatul doi prevede răspunderea penală pentru „aceleaşi acţiune legată de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave”. Astfel, prin pronunţarea sentinţei de condamnare se înţelege, ca şi în cazul tragerii la răspundere penală, învinuirea persoanei în săvârşirea unei infracţiuni, diferenţa dintre acestea fiind organul care învinuieşte şi faptul că sentinţa de condamnare, spre deosebire de ordonanţa de punere sub învinuire, se pronunţă în mod public şi în numele legii.
În momentul pronunţării sentinţei de condamnare, persoana este supusă (obligată) să răspundă, să suporte constrângerea penală prevăzută de lege, însă ea va răspunde din momentul suportării acestei constrângeri. Prin urmare, condamnarea persoanei exprimată prin sentinţa de condamnare nu reprezintă o formă de realizare a răspunderii penale, dar marchează un moment procesual din care persoana vinovată de săvârşirea infracţiunii este impusă să suporte constrângerea penală prevăzută de lege.
Unii cercetători au observat corect că rezolvarea problemei legate de stabilirea elementelor de constrângere prin care se realizează răspunderea penală trebuie căutată numai în prevederile legii penale, nu şi în a celei procesual penale[24]. Într-adevăr, realizarea răspunderii penale nu trebuie legată de severitatea măsurilor de constrângere procesuale, aplicarea acestora fiind dictată de circumstanţele exclusiv procesual-penale.
Legea penală prevede două categorii de măsuri de constrângere: măsurile de siguranţă şi pedeapsa penală. Analizând natura juridică a acestor categorii de măsuri, ajungem la concluzia că doar pedeapsa penală poate fi inclusă în limitele de realizare a răspunderii penale, măsurile de siguranţă rămânând în afara acestor limite. Măsurile de siguranță urmăresc alt scop decât al răspunderii penale și anume înlăturarea unui pericol (art. 98 CP). În plus, esenţa realizării răspunderii penale este de a interveni post delictum, în timp ce măsurile de siguranţă sânt concepute ante delictum. Aceste măsuri se aplică împotriva unei stări de pericol, durata lor fiind pe întreaga perioadă de existenţă a acestei stări, în timp ce răspunderea penală apare în contextul săvârşirii unei infracţiuni, atrăgând după sine pedeapsa penală, durata căreia este fixată în lege. Răspunderii penale şi pedepsei penale pot fi supuse doar persoanele responsabile, pasibile de răspundere penală, iar măsurilor de siguranţă pot fi supuse şi persoanele iresponsabile şi cele care nu sunt pasibile de răspundere penală. Încă ceva, măsurile de siguranţă, spre deosebire de pedeapsă, se aplică chiar şi în cazul în care răspunderea penală a încetat în legătură cu liberarea de răspundere penală sau în legătură cu înlăturarea răspunderii penale. Codul penal menţionează expres că nici amnistia şi nici graţierea, fiind modalităţi de înlăturare a răspunderii penale, nu au efect asupra măsurilor de siguranţă (art. 107, art. 108 CP al RM).
Istoric vorbind, măsurile de siguranţă au fost concepute în ideea „mai bine să previi decât să vindeci” inspirată de şcoala pozitivistă. Experienţa a arătat că unii răufăcători (persoane cu deficienţe mintale) nu sunt incapabili să înțeleagă caracterul sancţiunii. Faţă de aceştia pedepsele sunt ineficiente, de unde şi necesitatea de a recurge la mijloace represive distincte, orientate spre un scop bine definit: a proteja mediul social de aceste elemente nocive[25].
Constrângerea penală aplicată în limitele realizării răspunderii penale este calculată pentru a influenţa la nivel psihologic asupra subiectului, care are capacitatea de a înţelege şi aşi dirija acţiunile, determinându-l să nu mai încalce ordinea de drept penală şi să se conformeze prevederilor legale. Odată cu pronunţarea sentinţei de condamnare, judecata stabileşte în baza legii penale cuantumul constrângerii la care urmează a fi supusă persoana vinovată de comiterea infracţiunii. Evident, condamnarea persoanei are un impact deosebit asupra realizării scopului răspunderii penale, însă nicidecum nu face parte din elementele de realizare a răspunderii penale.
Realizarea răspunderii penale şi realizarea scopului răspunderii penale nu sunt identice. Răspunderea penală poate fi realizată prin executarea pedepsei, iar scopul răspunderii penale poate rămâne nerealizat şi, invers, în unele cazuri, scopul răspunderii penale poate fi atins şi fără executarea pedepsei, în astfel de cazuri persoana este liberată de executarea pedepsei. Dacă, imediat după ispăşirea pedepsei, persoana comite din nou o infracţiune, atunci este evident că s-a realizat doar răspunderea penală nu şi scopul acesteia. Despre realizarea scopului răspunderii penale se poate vorbi doar după expirarea unui anumit interval de timp în care persoana va da dovadă de corectare, nemaisăvârşind alte infracţiuni. Acest interval de timp este prevăzut în legea penală sub formă de antecedente penale. Prin urmare, observăm că nici antecedentele penale nu se încadrează în limitele de realizare a răspunderii penale. Astfel, găsim neîntemeiată opinia unor autori precum că antecedentele penale ar fi o formă de realizare a răspunderii penale.
Antecedentele penale, după cum este prevăzut, cu drept cuvânt, şi în legea penală, nu sunt o măsură de constrângere, ci o stare juridică ce generează consecinţe de drept nefavorabile pentru condamnat (art. 110 CP al RM). Pe perioada antecedentelor penale persoana are un statut juridic deosebit – de fost condamnat, care potrivit unei serii de acte normative nu-i permite de a ocupa anumite funcţii (de exemplu, titularii antecedentelor penale nu pot ocupa funcţiile de judecător, procuror, ofiţer de urmărire penală, avocat) sau de a exercita o anumită activitate (de exemplu, administrarea bunurilor proprietarului), poate fi obligat să informeze organele interesate despre posedarea antecedentelor penale etc. Prin urmare, considerăm că la baza instituţiei antecedentelor penale nu stă ideea realizării răspunderii penale, dar aceea a neîncrederii societăţii în însăşi corectarea şi reeducarea fostului condamnat. Titularului antecedentelor penale nu-i este permis să ocupe o anumită funcţie nu în scop de a-l reeduca, ci pentru că nu există suficientă încredere că acesta s-a corectat şi nu va mai comite alte infracţiuni.
Faptul că legea penală agravează răspunderea pentru infracţiunea comisă de către persoana cu antecedente penale demonstrează, o dată în plus, că scopul răspunderii penale în cazul primei infracţiuni nu a fost atins. Pedeapsa executată s-a dovedit a fi blândă pentru reeducarea infractorului, de aceea, urmărindu-se realizarea acestui scop, antecedentele penale vor fi luate în calcul la stabilirea pedepsei pentru a doua infracţiune, fiindu-i stabilită o pedeapsă mai severă.
Realizarea răspunderii penale începe, așadar, odată cu executarea pedepsei şi încetează odată cu ispăşirea pedepsei sau liberarea persoanei de la executarea pedepsei. Astfel, pedeapsa nu este identificată cu răspunderea penală, deoarece aceasta este elementul de constrângere prin care se realizează răspunderea penală. Fără răspundere penală, pedeapsa nu poate fi executată, iar fără executarea pedepsei răspunderea rămâne nerealizată.
În literatură există opinia că realizarea răspunderii penale se finalizează odată cu pronunţarea sentinţei de condamnare. Probabil adepţii acestui concept tratează răspunderea penală, ca şi în cazul pedepsei, ca fiind element (măsură) de constrângere. Avându-se în vedere că răspunderea penală nu este identică cu pedeapsa şi faptul că liberarea de răspundere penală este posibilă până la pronunţarea sentinţei de condamnare iar liberarea de pedeapsă după pronunţarea acestei sentinţe, s-a recurs, probabil, la căutarea altor elemente de constrângere prevăzute de lege prin care s-ar realiza răspunderea penală, menţionându-se în cele din urmă că „realizarea răspunderii penale începe cu aplicarea măsurilor de constrângere şi se epuizează cu condamnarea infracţiunii comise şi a persoanei care a săvârşit-o, exprimată în sentinţa de condamnare, după care poate urma fie aplicarea pedepsei penale, fie liberarea de pedeapsa penală”[26].
Răspunderea penală nu se identifică cu pedeapsa, fiindcă prima presupune obligaţia persoanei care a săvârşit infracţiunea de a suporta pedeapsa penală, iar pedeapsa la rândul ei este elementul de constrângere prin care se realizează această obligaţie. Astfel, răspunderea penală nu este un element de constrângere, ci o premisă fără de care aplicarea constrângerii (pedepsei penale) ar fi imposibilă. Prin urmare, devine evident că obligaţia de a suporta pedeapsa formează, după cum se știe foarte bine, puntea de legătură dintre infracţiune şi pedeapsă şi anume acest sens al răspunderii penale poate fi considerat, pe bună dreptate, unul din pilonii de bază pe care, alături de infracţiune şi pedeapsă, se construieşte întregul sistem de drept penal.
Concluzii:
1) Răspunderea penală presupune obligaţia persoanei care a săvârşit o infracţiune de a suporta pedeapsa prevăzută de norma de incriminare a legii penale.
2) Răspunderea penală apare din momentul săvârşirii infracţiunii, fiind consecinţa inevitabilă a acesteia ca fapt interzis de norma penală și încetează (se stinge) în mod diferit: au expirat termenele de prescripţie; persoana a fost liberată de răspundere penală; răspunderea penală a fost înlăturată; a expirat termenul de executare a sentinţei de condamnare; persoana a fost liberată de pedeapsă; persoana şi-a ispăşit pedeapsa.
3) Din momentul apariţiei răspunderii penale şi până în momentul rămânerii definitive a sentinţei de condamnare urmează trei etape procesuale de individualizare a răspunderii penale, şi nu de realizare, precum se menţionează în unele publicaţii[27]: 1) etapa cuprinsă între momentul săvârşirii infracţiunii şi cel al începerii urmăririi penale; 2) etapa urmăririi penale în care persoana este trasă la răspundere penală; şi 3) etapa soluţionării cauzei penale în instanţa de judecată cuprinsă între momentul terminării urmăririi penale şi momentul rămânerii definitive a sentinţei de condamnare. În cadrul acestor etape, răspunderea penală se identifică, adică se individualizează obligaţia de a suporta pedeapsa prevăzută de norma concretă a legii penale. Buna desfăşurare a procesului de individualizare a răspunderii penale poate fi asigurată prin aplicarea diferitor măsuri de constrângere prevăzute de legea procesual-penală. După perioada de individualizare a răspunderii penale urmează etapa de punere în aplicare a sentinţei de condamnare prin care a fost stabilită pedeapsa.
4) Realizarea răspunderii penale se exprimă prin executarea pedepsei. Nici măsurile de siguranță și nici antecedentele penale nu sunt elemente de realizare a răspunderii penale, fiindcă urmăresc alte scopuri decât răspunderea penală.
5) Antecedentele penale nu au caracter de constrângere, ele exprimă un vot de neîncredere din partea statului în ceea ce priveşte corectarea şi reeducarea persoanei condamnate de comiterea unei infracțiuni, limitând-o în anumite drepturi. Stingerea antecedentelor penale anulează toate incapacităţile şi decăderile din drepturi legate de antecedentele penale (art. 111 CP al RM).
6) Prin sentinţa de condamnare (art. 389 CPP al RM) persoana este liberată de obligația prevăzută de norma de incriminare de a suporta pedeapsa prevăzută de acea normă.
7) Esenţa liberării de răspundere penală constă nu în scutirea persoanei care a săvârşit o infracţiune de la condamnarea publică, ci în scutirea persoanei de la realizarea obligaţiei de a suporta pedeapsa prevăzută de norma penală.
8) Liberarea de răspundere penală nu se identifică cu liberarea de pedeapsă, fiindcă prima presupune scutirea persoanei care a săvârşit o infracţiune de la obligaţia de a suporta pedeapsa prevăzută de norma penală, iar a doua presupune scutirea persoanei de la executarea pedepsei stabilite prin sentinţa de condamnare.
Bibliografie:
1. Bagriy-Shakhmatov L.V., Răspunderea penală și pedeapsa, Ministerul Afacerilor Interne al URSS, 1969 N-24, pp. 79-80;
2. Cherdanțev A.F., Kojevnicov S.N., Despre conceptul și conținutul răspunderii juridice/Jurisprudență, 1976, nr. 5, pp. 43-44;
3. Brainin Ya.M., Răspunderea penală și temeiul acesteia în dreptul penal sovietic, Moscova, 1963;
4. Kurleadskii V.I., Răspunderea penală și măsura influenței publice, Moseva, 1965;
5. Volkov B.S., Natura deterministă a comportamentului criminal, Kahani, 1975;
6. Eleonskii V.A., Pedeapsa penală și educarea responsabilității pozitive a individului, Ryazan, 1979;
7. Kudreavțev V.N., Drept și comportament, Moscova, 1978;
8. Naumov A.V., Aplicarea normelor de drept penal, Volgograd, 1973;
9. Ogurtsov N.A., Raportul juridic și răspunderea în dreptul penal sovietic, Ryazan, 1976;
10. Drept penal. Partea generală. Manual universitar, responsabil de ediție Kozacenko I. Ya. și Neznamova Z.A. – M., 1998;
11. Nisoreanu Gh., Boroi A., Drept penal. Partea generală, Ed. ALL Beck, Bucureşti, 2002;
12. Dobrinoiu V. și alții., Drept penal. Partea generală, Ed. ATLAS LEX, Bucureşti, 1994;
13. Osipov P.P., Bazele teoretice pentru construirea și aplicarea sancțiunilor penale, Leningrad, 1976;
14. Borodac A. ş.a., Drept penal. Partea generală, Ed. „Știința”, Moscova, 1994;
15. Santalov A.I., Despre răspunderea penală și exprimarea ei procesuală, Universitatea din Leningrad, 1972 N23, pp. 125-126;
16. Borodac A. și alții, Manual de drept penal. Partea generală, Chişinău, 2005;
17. Comentariu la Codul Penal al Republicii Moldova, sub redarea dr. Alexei Barbăneagră, Chişinău, 2003;
18. Barbăneagră A. și alții, Codul Penal comentat şi adnotat, Ed. Cartier, Chişinău, 2005;
19. Macari I., Dreptul penal al Republicii Moldova. Partea generală, Chişinău, 2002;
20. Vrabie G., Popescu S., Teoria generală a dreptului, Ed. Ştefan Procopiu, Iaşi, 1993;
21. Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 1998;
22. Kelina S.G., Probleme teoretice privind liberarea de răspundere penală, Ed. „Știința”, Moscova, 1974;
23. Botnaru S. şi alţii, Drept penal. Partea generală, Ed. „Cartier”, Chişinău, 2005;
24. Pustovaya I.N., Încetarea dosarului penal în etapa cercetării prealabile, cu eliberarea de răspundere penală a persoanei (art. 6-9 din Codul de procedură penală al RSFSR), Teză de doctor în drept, Ekaterinburg, 2001;
25. Jalinskii A.E. și alții, Dreptul penal al Rusiei. Manual universitar, în 2 volume, Vol. 1. Partea generală, grupul de edituri NORMA-INFRA, Moscova, 1999;
26. Zagorodnikov N.I., Drept penal sovietic, Ed. „Literatura juridică”, Moscova, 1976;
27. Brânză S. și alții, Drept penal. Partea specială, vol. II, Ed. „Cartier”, Chişinău, 2005;
28. Filimonov V.D., Răspunderea penală și constrângerea socială. Culegere de lucrări a Facultății de Drept, Ed. Universitatea din Tomsk, Tomsk, 1965;
29. Pavlov N.E., Legislația procesual-penală și dreptul penal (corelare și probleme de aplicare). Monografie, Moscova, 1999;
30. Endoltseva A., Instituția liberării de răspundere penală: probleme teoretice, legislative și de aplicare a legii, Teză de doctor în drept, Moscova, 2005, p. 389;
31. Dobrinoiu V., Pascu I., Drept penal. Partea generală, Note de curs, Bucureşti, 1992.
[24] Endoltseva A., Instituția liberării de răspundere penală: probleme teoretice, legislative și de aplicare a legii, Teză de doctor în drept, Moscova, 2005, p. 291.
[25] Botnaru S. şi alţii, Drept penal. Partea generală, Ed. „Cartier”, Chişinău, 2005, p. 527.
[26] Borodac A. și alții, op. cit., p. 342.
[27] Dobrinoiu V., Pascu I., Drept penal. Partea generală, Note de curs, Bucureşti, 1992, p. 151; Botnaru S. şi alţii, pp. 237-238.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.