Reflecții privind activitatea Serviciului de probațiune în procesul penal
Angela Tatu - decembrie 1, 2015Deşi nu există două sisteme de probaţiune care să dezvolte aceeaşi gamă de servicii, se pot identifica trei tipuri de activităţi, cu un grad relativ de generalitate, care se regăsesc în majoritatea sistemelor de probaţiune, şi anume: referatele de evaluare (care includ şi evaluarea nevoilor şi a riscului), supravegherea şi asistenţa şi consilierea.[6]
În aproape toate sistemele de probaţiune din lume, consilierii de probaţiune îndeplinesc activitatea de evaluare în toate etapele procesului penal, prin realizarea unor referate de evaluare la cererea diferitelor instituţii (poliţie, procuratură, instanţe de judecată, comisii de liberare condiţionată, etc.). Referatele ajută în procesul de luare a deciziei. Din perspectiva funcţiilor tradiţionale ale pedepsei, activitatea de supraveghere a obligaţiilor şi măsurilor impuse de instanţă îndeplineşte funcţia de control. De cele mai multe ori, supravegherea este impusă de instanţă în momentul condamnării, desfăşurându-se pe perioada executării sentinţei. Activitatea de asistenţă şi consiliere este cea care răspunde nevoilor infractorului, ajutându-l în procesul de reintegrare socială. În funcţie de problemele cu care infractorul se confruntă, asistenţa şi consilierea poate fi acordată fie de consilierii de probaţiune, fie de diverşi specialişti.
În contextul actual, prin intermediul serviciului de probațiune se supraveghează dacă măsurile de supraveghere și obligațiile stabilite de instanță în următoarele situații sunt îndeplinite. Astfel, după primirea copiei după hotărârea judecătorească care învestește serviciul de probațiune cu supravegherea, se va desemna un consilier de probațiune manager de caz pentru persoana liberată condiționat a cărei pedeapsă rămasă de executat este de 2 ani sau mai mare, pentru persoana a cărei executare a pedepsei a fost suspendată sub supraveghere sau pentru persoana pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.
Procedura de supraveghere presupune ca în termen de 5 zile de la primirea copiei de pe hotărârea judecătorească, consilierul de probațiune manager de caz să cheme persoana supravegheată la sediul serviciului de probațiune pentru evaluarea inițială. Pentru fiecare persoană în parte se va alcătui un dosar de probațiune care să conțină următoarele date: copia de pe hotărârea judecătorească prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau liberarea condiționată; documentele referitoare la contactarea, informarea și evaluarea persoanei supravegheate; documentele referitoare la planificarea și derularea activității de supraveghere, control și asistare; documentele referitoare la colaborarea cu instituții din comunitate și cu alte autorități sau instituții publice; documentele justificative privind situația persoanei; documentele referitoare la modul de respectare a măsurilor şi executare a obligațiilor; înștiințările adresate instanței de executare sau judecătorului delegat cu executarea, după caz; orice alte documente relevante pentru caz. Acest dosar va putea fi consultat pe toată durata probațiunii de către persoana condamnată sau de către judecătorul delegat cu executarea.
Se va întocmi, de asemenea, un plan de supraveghere în cel mult 30 de zile de la prima întâlnire cu persoana supravegheată și se vor stabili obligațiile de la art. 85 N. C. Pen. pe care persoana trebuie să le respecte pe durata supravegherii. Obligațiile vor fi impuse de către instanță, însă consilierul de probațiune „manager de caz” este cel care le stabilește conținutul concret, modul de desfășurare, precum și modul în care se va efectua monitorizarea derulării de exemplu a obligației de a participa la cursuri școlare. În situația în care persoana supravegheată nu își îndeplinește obligațiile care îi sunt supravegheate de către alte organe abilitate, acestea vor sesiza serviciul de probațiune care vor lua demersurile necesare. La fel și în situația în care persoana supravegheată este cea care face sesizarea de nerespectare a măsurilor de supraveghere ce trebuie implementate de către organele abilitate.
Acestea sunt cazurile în care se solicită serviciile consilierilor de probațiune pentru persoanele majore. Serviciul de probațiune coordonează însă și procesul de supraveghere a respectării măsurilor educative neprivative de libertate și a executării obligațiilor minorilor față de care instanța a dispus: stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână sau asistarea zilnică.
În activitatea sa, consilierul de probațiune care este desemnat pentru supravegherea unui minor sancționat cu o măsură educativă neprivativă de libertate, va întocmi ca și în cazul persoanelor majore un dosar de probațiune. În acest caz este necesară cooperarea consilierului de probațiune cu părinții sau tutorii minorilor, deoarece supravegherea propriu-zisă se va realiza în cele mai multe cazuri de aceștia. Supravegherea consilierului de probațiune manager de caz este astfel îndreptată și asupra atribuțiilor părinților sau tutorilor, care trebuie să pună la dispoziția lui informații cu privire la respectarea măsurii de către minor. Atât pentru cazurile în care persoana supravegheată este minoră, cât și pentru cele în care este majoră, dacă consilierul de probațiune constată că aceasta nu respectă măsurile și obligațiile care i-au fost impuse, va întocmi un referat de evaluare și va sesiza instanța de executare sau instanța competentă după caz.
Consilierul de probațiune coordonează și executarea pedepsei amenzii atunci când ea se face prin muncă în folosul comunității. După primirea copiei de pe hotărârea care stabilește executarea amenzii prin muncă în folosul comunității, consilierul de probațiune întocmește un dosar de executare potrivit art. 105 din Legea nr. 252/2013. De asemenea, consilierul de probațiune este cel care trebuie să sesizeze instanța de executare în cazul în care persoana condamnată nu își mai poate exercita îndatoririle din cauza stării de sănătate sau dacă nu își execută obligațiile în condițiile stabilite de instanță.
Este tot de datoria consilierului de probațiune să participe la pregătirea pentru liberarea persoanelor private de libertate, să asiste la desfășurarea lucrărilor comisiei pentru liberare condiționată a persoanelor private de libertate, precum și la lucrările consiliului educativ organizat la nivelul centrului educativ, respectiv al comisiei din centrul de detenție potrivit Legii nr. 253/2013. În activitatea sa, consilierul de probațiune emite decizii care sunt obligatorii pentru persoanele supravegheate și pentru instituțiile din comunitate cu care acestea colaborează. Deciziile consilierului de probațiune pot fi contestate în fața judecătorului delegat cu executarea în termen de 10 zile de la comunicare.
Elemente de drept comparat în domeniul probațiunii
Instituția probațiunii este una cu tradiție, avându-și originile în jurisprudența curților Marii Britanii încă de la începutul secolului XVIII. În această perioadă, la inițiativa judecătorilor de a-i scuti pe condamnați de la pedepsele tradiționale ale vremii (tortură, mutilare, roata cilindrică, pedeapsa capitală etc.)[7] se dispunea iertarea condiționată sau amânarea executării hotărârii. Ca urmare a acestei practici la curțile engleze, la sfârșitul secolului XVIII au început să apară variații ale probațiunii în Europa de Vest și Centrală.
Astfel, în Belgia anului 1888 s-a adoptat o lege ce permitea amânarea pedepsei (simplă) urmată mai apoi de punerea la probă (încercare). Franța a introdus și ea această soluție în anul 1891, prin adoptarea legii Béranger care prevedea dispoziții privind suspendarea pedepselor și se punea problema cazierului judiciar. Forme ale probațiunii au fost adoptate și în Luxemburg în 1892, Portugalia în 1893, Elveția în 1920 și de către Republica Federală Germania în 1955. Deși în Germania a întâlnit opoziție, suspendarea pedepsei a fost introdusă mai mult sub forma grațierii condiționate, cu termeni de probă.[8]
Având în vedere că ideea de probațiune a apărut inițial în practica dreptului jurisprudențial sau drept comun (Common Law), tot aici se remarcă și primul agent de probațiune John Augustus (1784-1859), un cizmar din Boston care s-a oferit ca garant pentru eliberarea unui inculpat din închisoare în anul 1841. În următorii 18 ani, John Augustus a supravegheat comportamentul a circa 2000 de infractori și i-a ajutat să se reintegreze în societate. Inițiativa lui a dus la numirea oficială a unui agent de probațiune în Boston prin confirmarea Parlamentului statului Massachusetts în anul 1878.[9]
În Franța, prin Legea din 14 dec. 1885, se introduce libertatea condiţionată. Principiile de funcţionare ale acestei instituţii au fost expuse de un francez în 1849, fiind consfinţite apoi prin lege în 1853 de către guvernul englez şi introduse în decursul timpului în toate ţările civilizate. Sunt reglementate şi în România, în Ardeal existau din timpul administraţiei ungare, iar prin legea de unificare a legislaţiei penitenciare din 1929, au căpătat un loc foarte important în sfera probaţiunii.
Probațiunea în Statele Unite ale Americii
Legea care a încercat să introducă probațiunea în SUA a fost Legea Federală a Probațiunii în anul 1908. Aceasta prevedea că prin hotărârea judecătorească se va da atât o sentință care să prevadă pedeapsa suspendată, cât și una pentru probațiune în sine, un termen de încercare. Chiar dacă legea nu a fost votată, deci nu a putut fi pusă în aplicare, a constituit baza pentru Actul Federal de Probațiune adoptat în 1925. Acest act a conferit instanțelor atât posibilitatea de a suspenda executarea pedepselor pentru unele infracțiuni, dar a și învestit Comisia pentru liberare condiționată a Statelor Unite cu supravegherea condamnaților liberați. Unele state din cadrul Statelor Unite ale Americii au semnat în 1937 un act care să permită supravegherea unui condamnat care provine dintr-o altă jurisdicție decât în cea în care este liberat condiționat sau are o pedeapsă suspendată de executare. În anul 1951, deja toate statele din SUA aveau un sistem de probațiune și s-au alăturat actului. În SUA, în majoritatea serviciilor de probațiune există ofițeri înarmați, dar aceștia sunt considerați „ofițeri ai păcii”, nu polițiști, atribuțiile lor fiind limitate. Atunci când condamnații sunt persoane care prezintă un grad de pericol social ridicat, de exemplu infractorii condamnați pentru o infracțiune violentă, sexuală sau cei care comit multe infracțiuni mărunte, dar pentru care nu sunt privați de libertate, vor fi supravegheați utilizând uneori metode intrusive. Aceste metode pot fi: arestul la domiciliu, brățara cu sistem GPS atașat, monitorizarea calculatorului personal.
[6] www.unibuc.ro/…%20Perspective%20ale%20Dezvoltarii%20Institutiei, Rezumat teza de doctorat, prof. Dr. Coordonator stiintific Catalin Zamfir, „Perspective ale dezvoltării instituţiei probaţiunii în România”.
[7] O. Brezeanu, Repere de probațiune în dreptul comparat, p. 171
[8] Ibidem.
[9] C. Sima, op. cit., p. 114; O. Brezeanu, Probațiunea în dreptul comparat, în R.D.P, nr. 1/2009, p. 58
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.