Reflecții asupra Avizului consultativ al Curții Europene a Drepturilor Omului din data de 10 aprilie 2019
Mihaela-Adriana Oprescu - decembrie 1, 2019Astfel, CEDO a reținut, în esență, că minorele se află într-o situație incertitudine juridică datorată nerecunoașterii în ordinea juridică franceză a legăturii lor de filiație cu părinții. Mai mult, Franța, fără a contesta faptul că minorele au fost identificate de un alt stat ca fiind copiii cuplului francez, beneficiar al convenției de maternitate de substituție, le ignoră această calitate în ordinea sa juridică, refuzând să dea vreun efect hotărârii instanței californiene. Or, această contradicție între realitatea socială și cea juridică subminează identitatea copiilor în cadrul societății franceze. A mai reținut Curtea că nerecunoașterea produce consecințe negative în privința cetățeniei minorelor și a drepturilor lor succesorale. În plus, Curtea a susținut că privarea de recunoaștere legală a realității biologice, cu atât mai mult cu cât tatăl „legal” este și tată biologic, este contrară interesului superior al minorelor (paragraful 99 din Hotărârea Menesson). Având în vedere consecințele asupra identității minorelor și a dreptului lor la respectarea vieții private, Curtea a concluzionat că Franța a depășit marja largă de apreciere lăsată statelor în sfera deciziilor referitoare la maternitatea de substituție (paragraful 100).
Ulterior pronunțării hotărârii CEDO din 2014, reclamanții au formulat o cerere de revizuire a hotărârii pronunțate de Curtea de Casație prin care a fost menținută hotărârea Curții de Apel din Paris din 18 martie 2010, care a anulat transcrierea în registrele de stare civilă franceze a actelor de naștere americane emise pe seama celor două minore.
Se poate observa că, în ciuda interpretării vehemente din anul 2014 a Curții de la Strasbourg a dispozițiilor art. 8 din Convenția EDO în contextul maternității de substituție realizată cu material genetic străin cuplului, în reglementarea ulterioară a stării civile a minorelor Mennesson, au fost întâmpinate alte dificultăți procedurale determinate de atitudinea rezervată a autorităților franceze. În acest context, Curtea de Casație franceză, învestită cu cererea de revizuire, a formulat cererea de aviz consultativ ce face obiect al prezentului studiu.
În cererea de aviz consultativ, Curtea de Casație franceză a precizat că jurisprudența sa a evoluat ulterior pronunțării Hotărârii CEDO din 2014, astfel că transcrierea actului de naștere a unui copil născut de mama surogat în străinătate este posibilă exclusiv în situația în care convenția privind maternitatea de substituție îl desemnează ca tată al copilului pe tatăl biologic (paragraful 14 din Aviz). Cu alte cuvinte, în accepțiunea autorităților franceze, transcrierea unui astfel de act de naștere în dreptul francez este condiționată de existența unei legături biologice între tată și copilul născut din tehnica de reproducere asistată. În privința mamei legale, cu care minorul nu are o legătură biologică, transcrierea actului de naștere nu este acceptată, decât dacă aceasta, în calitate de soție a tatălui biologic, adoptă copilul, dacă sunt îndeplinite condițiile legale și dacă adopția este în interesul minorului.
2. Avizul consultativ al Curții
În vederea emiterii avizului, CEDO a procedat la un examen de drept comparat al legislației din 43 de state membre ale Consiliului Europei, constatând că în privința maternității de substituție, nu există un consens european, legislațiile fiind extrem de variate. Astfel, sunt state care interzic această tehnică de reproducere, altele care însă o tolerează, după cum în anumite state există un vid legislativ în materie (paragrafele 22-23 din Aviz).
Evident că această varietate legislativă are reverberații și asupra modului în care se stabilește filiația copilului născut prin astfel de procedee. Din nou, sunt state care prohibesc stabilirea unei legături de filiație, altele care permit ca tatăl intenționat, tată biologic, să-și stabilească paternitatea cu privire la un copil născut din gestație pentru altul, după cum sunt state care acceptă ca mama „de intenție” să-și stabilească maternitatea în ceea ce privește un copil născut din gestație pentru altul, cu care nu are nicio legătură genetică.
Cât privește procedurile pentru stabilirea sau recunoașterea unei legături de filiație între copiii născuți din gestație pentru altul și părinții intenționați, acestea variază de la un stat la altul. În urma analizării legislației din statele aflate în atenția CEDO, s-a putut observa că aceste proceduri pot include, de exemplu, transcrierea certificatului de naștere străin, adopție sau modalități legale, altele decât adopția (paragraf 24 din aviz).
În formularea avizului solicitat, Curtea și-a construit argumentarea în jurul a doi pivoți: principiul interesului superior al copilului și marja de apreciere de care se bucură statul pârât.
Referitor la principiul interesului superior al copilului, s-a statuat că „absența recunoașterii unei legături de filiație între copilul născut dintr-o gestație pentru altul” și „mama de intenție” are consecințe negative cu privire la mai multe aspecte ce vizează dreptul la viață privată” garantat de art. 8 din Convenție (paragraf 40 din Aviz). Curtea a reiterat aserțiunile din Hotărârea Mennesson din 2014 referitoare la situația de incertitudine juridică în care se regăsește copilul născut de o mama purtătoare, dat fiind faptul că acesta nu are acces la cetățenia mamei legale, împrejurare ce poate afecta inclusiv șederea copilului pe teritoriul statului de origine al acestei mame. Mai mult, a reținut Curtea că drepturile succesorale ale copilului sunt afectate și, de asemenea, că protecția copilului nu este suficient prezervată în cazul în care ar interveni separarea părinților „de intenție” ori în situația în care s-ar manifesta un refuz din partea mamei de a-și asuma responsabilitatea creșterii copilului (paragraful 40 din aviz). În consecință, Curtea a statuat că „imposibilitatea generală și absolută de a obține recunoașterea legăturii dintre un copil născut în străinătate dintr-o gestație pentru altul și mama de intenție nu este compatibilă cu principiul interesului superior al copilului” (paragraful 41 din Aviz).
Cât privește marja de apreciere de care se bucură statul pârât, s-a arătat că deși nu există consens european pe acest subiect, aceasta se impune a fi privită în sens restrâns, raportat la faptul că recunoașterea unei legături parentale între copiii născuți dintr-o gestație pentru altul și părinții intenționați „depășește problema identității acestor copii” (paragraful 45 din Aviz).
În consecință, la prima întrebare ce i-a fost adresată, Curtea a răspuns că „în situația în care un copil s-a născut în străinătate prin gestație pentru altul și provine din gameții tatălui „de intenție” și ai unui al treilea donator, și unde legătura parentală dintre copil și tatăl intenționat a fost recunoscută în dreptul intern, dreptul la respectarea vieții private a copilului, în sensul art. 8 din Convenție, impune ca dreptul intern să ofere posibilitatea recunoașterii unei legături parentale între acest copil și mama sa „de intenție”, desemnată în certificatul de naștere legal încheiat în străinătate drept „mamă legală”.
Cât privește cea de-a doua întrebare, Curtea a statuat că „dreptul copilului la respectarea vieții private, în sensul art. 8 din Convenție, nu impune ca această recunoaștere să se facă prin transcrierea în registrele de stare civilă a actului de naștere legal încheiat în străinătate; aceasta poate fi realizată prin alte mijloace, cum ar fi adoptarea copilului de către mama de intenție, cu condiția ca procedurile prevăzute de legislația internă să garanteze eficacitatea și rapiditatea punerii în aplicare a măsurii, în conformitate cu interesul superior al copilului”.
3. Comentariu
Din lecturarea primului aviz consultativ al CEDO se pot decela cu ușurință particularitățile mecanismului instituit de Protocolul nr. 16.
În primul rând, avizul consultativ în cauză materializează dialogul instituționalizat între Curtea de la Strasbourg și Curtea de Casație franceză, care a solicitat „îndrumare” în cauza cu care a fost investită. Astfel, instanța națională a pus în discuție modul în care ar trebui interpretat art. 8 din Convenție, în cazul unui stat care ar refuza să transcrie în registrele de stare civilă actul de naștere ce desemnează mama „de intenție”, ca mama legală. Cu alte cuvinte, dispozițiile art. 8 din Convenție referitoare la dreptul la viață privată ar putea fi interpretate diferit, după cum există ori nu o legătură genetică între copil și mama „de intenție”? În al doilea rând, instanța națională se întreabă în ce măsură procedura adopției accesibilă mamei „de intenție” ar putea fi considerată o măsură suficientă care să prezerve dispozițiile art. 8 din Convenție, evitându-se astfel o condamnare ulterioară a statului francez de către Curtea de la Strasbourg?
Suntem așadar în prezența unor întrebări precise, de principiu, referitoare la interpretarea art. 8 din Convenție, cărora de asemenea li se răspunde concis, valorificându-se sintetic argumentări clasice construite de Curte în jurul celor doi pivoți: principiul interesului superior al copilului și marja de apreciere de care se bucură statul pârât. Mai mult, instanța europeană nu se lansează în analizarea, împărtășirea ori, dimpotrivă, demontarea argumentelor expuse de diverși participanți la procedură[10], astfel că după ce reține că „va ține cont în mod corespunzător” de observațiile acestora, apreciază că „sarcina sa nu este să răspundă la toate motivele și argumentele care i-au fost prezentate sau să stabilească în detaliu baza răspunsului său”, rolul său fiind acela de a oferi îndrumări care să garanteze instanței de trimitere respectarea drepturilor Convenție, în timpul judecării litigiilor pendinte (paragraful 34 din aviz).
Curtea subliniază că „nu are competența de a efectua o analiză a faptelor, de a evalua temeinicia opiniilor părților cu privire la interpretarea dreptului intern în lumina dreptului Convenției și nici de a se pronunța cu privire la fondul procedurii. Rolul său se limitează la formularea unei opinii în legătură cu întrebările care i-au fost adresate” (paragraf 25 din aviz). Se poate așadar remarca faptul că suntem în prezența unei proceduri între judecători care aparțin unor organe jurisdicționale distincte și non-ierarhizate, în cadrul căreia instanța națională are un rol hotărâtor relevat de următoarele aspect: stabilește necesitatea sesizării CEDO; furnizează cadrul factual și juridic, justificând în acest fel pertinența solicitării avizului; valorifică avizul furnizat de CEDO pentru dezlegarea acțiunii principale de pe rolul instanței naționale.
Mai mult, Curtea de la Strasbourg anticipează efectele indirecte pe care le poate produce avizul în cauză, căci statele părți la Convenție trebuie să își respecte obligațiile asumate internațional și să garanteze fiecărei persoane aflate sub jurisdicția lor cel puțin standardul minim de protecție a drepturilor și libertăților, astfel cum este impus de Curte, prin intermediul jurisprudenței[11].
Este real că dispozițiile art. 5 din Protocol statuează laconic faptul că avizele consultative „nu au efect obligatoriu” – nici măcar pentru instanța de trimitere (s.n.) –, ceea ce ar permite judecătorului național, cel puțin din punct de vedere teoretic, să ignore interpretarea dată de CEDO unei anumite prevederi a Convenției. Aceste dispoziții se impun însă privite mai atent, inclusiv din perspectiva paragrafului 37 din Raportul explicativ al Protocolului[12], potrivit căruia „Interpretarea Convenției și a Protocoalelor (…) conținută în astfel de avize va fi analoagă, în privința efectelor, cu elementele interpretative stabilite de Curte în hotărâri și decizii”.
Cu alte cuvinte, Curtea, competentă să determine semnificația drepturilor consacrate în Convenție și sfera obligațiilor statelor, oferă interpretări abstracte, generale și prioritare a căror autoritate este mult mai extinsă decât sfera de aplicare strict juridică a hotărârilor care le conțin[13]. Or, nesocotirea de autoritățile naționale a unei interpretări dată de Curte, indiferent de felul hotărârii care o cuprinde (inclusiv un aviz consultativ, lipsit de forță obligatorie) poate expune statele contractante (și chiar dacă acestea nu au fost parte la procedură) riscului de a fi aduse ulterior în fața CEDO.
Apreciem că astfel se explică grija judecătorului european în configurarea câmpului de aplicare al avizului, subliniind că acesta urmează a fi pronunțat exclusiv în contextul unui litigiu intern ce se referă la recunoașterea în ordinea juridică franceză a unei legături de filiație între o mama „de intenție” și copii născuți printr-o procedură de gestație pentru altul, folosindu-se materialul genetic al tatălui „de intenție” și al unei terțe persoane, alta decât mama purtătoare. Insistând asupra acestei chestiuni, Curtea reiterează că litigiul intern nu privește cazul în care copilul născut dintr-o gestație pentru altul provine din materialul genetic al mamei „de intenție” ori al mamei surogat, astfel că „întrebările Curții de Casație franceză (și răspunsurile CEDO – s.n.) nu acoperă și aceste situații” (paragraful 29 din aviz).
Se mai poate observa că în interpretarea dispozițiilor art. 8 din Convenție, Curtea impune statelor părți contractante obligația de a asigura accesul la un mecanism procedural eficient pentru recunoașterea legăturii de filiație între mama „de intenție” și copilul născut de mama surogat, însă nu exclusiv prin transcrierea certificatului de naștere străin ce desemnează mama „de intenție” drept mamă legală. Din această perspectivă, Curtea a reținut că în funcție de circumstanțele fiecărui caz, și alte metode pot servi în mod adecvat acestui interes imperativ, în măsura în care acestea produc efecte de aceeași natură ca transcrierea actului de naștere străin (condiție întrunită în cazul procedurii de adopție).
Or, deși scopul unui aviz consultativ este acela de a decela modul în care se impun a fi interpretate dispozițiile Convenției, nu putem să nu remarcăm faptul că anumite aspecte legate de recunoașterea legăturii de filiație în condițiile anterior expuse, rămân, într-o anumită măsură, în spatele unui văl de incertitudine.
Astfel, în paragraful 52 din Aviz se menționează că art. 8 din Convenție nu impune obligația generală a statelor de a recunoaște ab initio legătura dintre copil și mama prevăzută în convenția de gestație pentru altul, interesul superior al copilului reclamând ca această relație, stabilită legal în străinătate, să poată fi recunoscută cel târziu atunci când este materializată, cu alte cuvinte, când devine o realitate. S-a apreciat că „în principiu, nu revine Curții, ci în primul rând autorităților naționale să evalueze, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, dacă și când s-a materializat această legătură” (paragraful 52 din Aviz) și că, „în funcție de circumstanțele fiecărui caz, și alte modalități pot servi în mod adecvat interesului superior al copilului”, în privința recunoașterii legăturii de filiație (paragraful 53 din Aviz). Asistăm așadar la un nou transfer al sarcinii de interpretare, de data aceasta în sens invers, de la CEDO către instanțele naționale, chemate să răspundă la probleme mai detaliate decât cele inițiale, respectiv: când „relația dintre copil și mama de intenție a devenit o realitate practică”?[14] (paragraf 52 din Aviz); când și cum anume sunt „prompte și eficiente” măsurile alternative de recunoaștere a legăturii de filiație? (paragraful 55 din Aviz).
Putem spune așadar că Avizul consultativ în cauză nu rezolvă toate dilemele legate de surogatul gestațional și consecințele acestuia, dar, dincolo de limitele sale, în mod incontestabil el reprezintă un instrument util de natură să faciliteze luarea de către instanța națională a unei decizii care să respecte prevederile Convenției EDO, astfel cum sunt acestea interpretate de către Curtea de la Strasbourg.
Concluzii
După cum se poate observa din întreaga economie a Avizului consultativ din 10 aprilie 2019, pivotul acestei cauze îl constituie principiul interesului superior al copilului, care poate valida a posteriori convenții interzise în mod absolut de dreptul pozitiv. În acest fel, se poate asista în perspectivă la încurajarea femeilor sau a membrilor unui cuplu, căsătorit sau nu, dornice/dornici să devină părinți, să caute sisteme juridice străine care le permit să obțină ceea ce legea țării de origine le refuză în mod imperativ.
Incontestabil, impactul noilor tehnici medicale folosite în reproducerea medical asistată impun redefinirea unor instituții și concepte juridice, ridicând totodată serioase probleme de natură etică. Instituția filiației va cunoaște cu siguranță modificări profunde, de esență, căci o normă prohibitivă, de ordine publică, așa cum este cea din dreptul francez referitoare la interdicția maternității de substituție, nu poate lăsa în neant juridic „fructul unei ilegalități”, așa cum s-a întâmplat de-a lungul istoriei în cazul copiilor rezultați din relații adulterine ori incestuoase.
[10] Au fost depuse observații scrise de către reclamanții din procedura națională, guvernele francez, britanic, ceh și irlandez, precum și alte organizații non-guvernamentale (paragrafele 4-6 din Aviz).
[11] A se vedea în același sens, Radu Chiriță, Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comentarii și explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2008, p. 27-28.
[12] A se vedea, Explanatory Report to Protocol No. 16 to the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, Strasbourg, 2.10.2013, disponibil la https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=09000016800d383e, data ultimei accesări: 03.01.2020.
[13] Pe larg despre efectele avizelor consultative pronunțate de CEDO la cererea instanțelor naționale, a se vedea Janneke Gerards, Advisory opinions, preliminary rulings and the new Protocol no. 16 to the European Convention of Human Rights. A Comparative and Critical Appraisal, în Maastricht Journal of European and Comparative Law, December 2014, disponibil la https://www.researchgate.net/publication/306290775_Advisory_Opinions_Preliminary_Rulings_and_the_New_Protocol_No_16_to_the_European_Convention_of_Human_Rights_A_Comparative_and_Critical_Appraisal, data ultimei accesări: 03.01.2020; Maria Dicosola, Cristina Fasone, Irene Spigno, The Prospective Role of Constitutional Courts in the Advisory Opinion Mechanism Before the European Court of HumanRights: A First Comparative Assessment with the European Union and the Inter-American System, în German Law Journal vol. 16, nr. 06, p. 1409, disponibil la https://www.academia.edu/19766318/The_Prospective_Role_of_Constitutional_Courts_in_the_Advisory_Opinion_Mechanism_Before_the_European_Court_of_Human_Rights_A_First_Comparative_Assessment_with_the_European_Union_and_the_Inter-American_System, consultat la 03.01.2020; Nadia Rusi, Erind Merkuri, Relationship between ECTHR and the national court under the light of the Protocol No.16, în Tradition of the law and the law in transition: social, political and normative processes in a comparative perspective, 2016, Tirana, p. 361, disponibil la https://www.academia.edu/27944809/Relationship_between_ECtHR_and_the_national_court_under_the_light_of_the_Protocol_no.16, consultat la 07.12.2019; W. Jóźwicki, Protocol 16 to the ECHR. A Convenient Tool for Judicial Dialogue and Better Domestic Implementation of the Convention?, în E. Kużelewska, D. Kloza, I. Kraśnicka, F. Strzyczkowski (ed.), European Judicial Systems as a Challenge for Democracy, European Integration and Democracy Series, Intersentia, Antwerp 2015, p. 192-193.
[14] De altfel, Avizul din 10 aprilie 2019 a fost primit cu o doză de scepticism, tocmai pentru faptul că acesta ridică noi probleme de interpretare a dispozițiilor Convenție. A se vedea, Antoine Buyse, Analysis: The Strasbourg Court’s First Advisory Opinion under Protocol 16, disponibil la http://echrblog.blogspot.com/2019/05/the-european-courts-first-advisory.html, consultat la 02.01.2020; Laurens Lavrysen, The mountain gave birth to a mouse: the first Advisory Opinion under Protocol No. 16, disponibil la https://strasbourgobservers.com/2019/04/24/the-mountain-gave-birth-to-a-mouse-the-first-advisory-opinion-under-protocol-no-16/, consultat la 02.01.2020.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.