Recunoașterea în România a dispozițiilor pentru cauză de moarte întocmite în formă verbală

Abstract

Abstract:
The formal validity of dispositions of property upon death made orally is excluded from the
scope of Regulation (EU) no 650/2012 of 4 July 2012. Romania is not part of the Convention of 5
October 1961 on the Conflicts of Laws Relating to the Form of Testamentary Dispositions, but the
Romanian Civil code of 2009 regulates the conflict of laws as to the law to be applied to the form of
wills and authorizes the choice of the most favorable law from among lex personalis (the national law
of the testator), lex residentiam (the law of his habitual residence), lex loci actus (the law of the place
where the act was drawn up), lex rei sitae (the law of the status of the building which is subject to the
will) and lex fori (the law of the court of law or of the body which carries out the proceedings of
transmitting the goods inherited). This short study aims to give a succinct practical assessment of the
recognition of such a last will in Romania, without overlooking the available options in EU of
making a disposition upon death orally.
Keywords: inheritance, dispositions upon death made orally, oral testament, oral will,
nuncupative will, formal validity, substantive validity, conflict of norms, recognition.

Regulamentul (UE) nr. 650/2012[1] care de la 17 august 2015 se aplică succesiunilor privind patrimoniile persoanelor decedate, prin art. 2 lit. f), exclude din domeniul său de aplicare condițiile de formă ale dispozițiilor privind aspecte patrimoniale pentru cauză de moarte întocmite în formă verbală. Acesta reglementează numai condițiile de formă ale tuturor dispozițiilor pentru cauză de moarte întocmite în formă scrisă, norme ce s-au dorit a fi compatibile cu cele ale Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961 privind conflictele de legi referitoare la forma dispozițiilor testamentare[2].

În acord cu prevederile art. 1 din Convenția de la Haga, potrivit art. 27 din Regulament, o dispoziție pentru cauză de moarte întocmită în formă scrisă îndeplinește condițiile de formă în cazul în care forma sa respectă una dintre următoarele legi: legea statului în care a fost întocmită dispoziția (lex loci actus); legea statului a cărui cetățenie o posedă testatorul la momentul întocmirii dispoziției sau la momentul decesului (lex personalis); legea statului în care își are domiciliul testatorul la momentul întocmirii dispoziției sau la momentul decesului (lex domicilii); legea statului în care își are reședința obișnuită testatorul la momentul întocmirii dispoziției sau la momentul decesului (lex residentiam); sau legea statului în care bunurile imobile sunt situate (lex rei sitae)[3].

Convenția de la Haga privind conflictele de legi referitoare la forma dispozițiilor testamentare, deși nu distinge între legea aplicabilă condițiilor de formă ale dispozițiilor testamentare întocmite în formă scrisă și celor în formă verbală, totuși prevede în art. 10 că fiecare stat contractant poate adera la aceasta sub rezerva de a nu recunoaște dispozițiile testamentare făcute, în afara unor circumstanțe extraordinare, în formă orală de către unul din resortisanții săi care nu posedă, la momentul întocmirii testamentului, nicio altă naționalitate (Chaque Etat contractant peut se réserver de ne pas reconnaître les dispositions testamentaires faites, en dehors de circonstances extraordinaires, en la forme orale par un de ses ressortissants n’ayant aucune autre nationalité). Dintre statele contractante, Belgia, Franța, Luxembourg, Olanda, Elveția, Africa de Sud, Albania, Armenia, Estonia, Moldova, Turcia și Ucraina s-au prevalat de dreptul de a rezerva aplicarea articolului 10[4], celelalte state contractante recunoscând un testament întocmit în formă verbală, chiar dacă nu este întocmit în cadrul unor circumstanțe extraordinare, atâta timp cât cel puțin una din legile enumerate îl recunoaște. Odată intrată în vigoare și independent de orice condiție de reciprocitate Convenția a devenit drept comun pentru fiecare stat contractant în privința legii aplicabile formei dispozițiilor mortis causa, aceasta aplicându-se chiar și raporturilor ce nu interesează niciunul din statele semnatare[5].

România nu este parte la această convenție, astfel că normele conflictuale sunt prevăzute de legislația națională. În privința legii aplicabile formei testamentului, în art. 2635 Codul civil român[6] prevede că întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt considerate valabile dacă actul respectă condițiile de formă aplicabile, fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricăreia dintre următoarele legi: legea națională a testatorului (lex personalis), legea reședinței obișnuite a acestuia (lex residentiam), legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat (lex loci actus), legea situației imobilului ce formează obiectul testamentului (lex rei sitae) sau legea instanței sau a organului care îndeplinește procedura de transmitere a bunurilor moștenite (lex fori). Acest articol consacră principiul aplicării legii mai favorabile, astfel că testamentul este valabil dacă îndeplinește condițiile de formă menționate de oricare dintre legile a căror aplicare este prevăzută alternativ[7], prin aceste dispoziții rezolvându-se și eventualele conflicte de legi.

Testamentul oral este prevăzut de unele legislații ale statelor europene precum Croația, Elveția, Finlanda, Germania, Letonia, Polonia, Suedia, Ungaria[8], respectiv șapte din cele 28 de state membre UE (Elveția nu este membru UE) au reglementat dispozițiile mortis causa întocmite în formă verbală, dintre acestea doar Letonia și Ungaria nefiind state contractante ale Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961 privind conflictele de legi referitoare la forma dispozițiilor testamentare.

Forma orală a testamentului prevăzut de Codul civil elvețian[9] este reglementată în cadrul art. 506. Testamentul poate fi întocmit în formă orală atunci când, ca urmare a unor circumstanțe extraordinare (ex. pericol de moarte iminentă, război, epidemie, comunicații blocate), dispunătorul este împiedicat a testa într-o altă formă. În atare situație, testatorul declară dispozițiile de ultimă voință în prezența a doi martori pe care-i însărcinează a întocmi sau a face să se întocmească un înscris. Unul dintre martori așterne în scris imediat ultima voință a testatorului, indicând locul, anul, luna și ziua, apoi semnează înscrisul și, după ce este semnat de către al doilea martor, ambii martori remit fără întârziere acest înscris unei autorități judiciare, specificând că testatorul, care le-a părut capabil de a dispune, le-a declarat dispozițiile sale de ultimă voință într-o anumită circumstanță aparte. Testamentul devine caduc dacă s-au scurs 14 zile de la data încetării împrejurărilor ce l-au împiedicat pe testator să dispună într-o altă formă.

Până la 1 ianuarie 2005 și Codul civil austriac (ABGB) admitea testamentul nuncupativ (art. 585-586)[10]. Cel care testa verbal trebuia să declare cu seriozitate ultima sa voință în prezența a trei martori vrednici de credință, care să fie prezenți în același timp. Nu era necesar, însă era recomandat, ca, pentru înlesnirea aducerii aminte, martorii, toți împreună sau fiecare în parte, să scrie sau să facă să se scrie în cel mai scurt timp posibil declarația testatorului. Această declarație, sub sancțiunea nulității absolute a testamentului, trebuia confirmată sub jurământ de către cel puțin doi martori. Dispariția testamentului extrajudiciar verbal a fost determinată de temerea că posibilitatea de a face un testament oral în fața a trei martori era susceptibilă de abuz întrucât de regulă nu era dificil a convinge trei persoane să depună mărturie mincinoasă. Totuși, testamentele orale realizare înainte de 2005 își mențin valabilitatea.

În art. 2250 alin. 1 Codul civil german (BGB)[11] prevede că dispunătorul care-și are reședința într-o localitate care, în urma unei circumstanțe extraordinare, este izolată, astfel încât întocmirea unui testament înaintea unui notar nu este posibilă ori este extrem de dificilă, își poate face testamentul printr-o declarație dată fie în prezența a trei martori, fie înaintea primarului comunei asistat de doi martori. Chiar și în lipsa unor circumstanțe extraordinare, dacă se crede că dispunătorul va muri înainte de a se putea recurge la întocmirea unui testament înaintea unui notar, primarul localității poate autentifica testamentul în prezența a doi martori, acesta luând locul notarului (art. 2249 BGB). De asemenea, cel care se află în pericol vital iminent poate testa prin declarație orală în prezența a trei martori (art. 2250 alin. 2 BGB), caz în care se va întocmi un proces-verbal privind întocmirea testamentului. Testamentul este considerat inexistent după 3 luni de la realizarea sa dacă de cuius este încă în viață. Începutul și cursul termenului sunt suspendate cât timp testatorul se află în imposibilitatea de a testa înaintea unui notar.

În Finlanda, Codul succesoral[12] oferă testatorului posibilitatea de a dispune în formă verbală în prezența simultană a doi martori, atunci când, datorită bolii sau a altui motiv întemeiat, nu poate întocmi un testament ordinar. Testamentul își pierde valabilitatea în termen de trei luni din momentul în care dispunătorul ar putea încheia un testament ordinar. Testamentele orale pot fi realizate potrivit Codului civil maghiar numai în caz de pericol vital iminent atunci când întocmirea unui testament scris nu este posibilă (secțiunea 7:20). Dispunătorul trebuie să declare verbal dispozițiile de ultimă voință în prezența simultană a doi martori, precizând că această declarație constituie testamentul său. Testamentul devine caduc dacă s-au scurs 30 zile[13] de la data încetării împrejurărilor ce l-au împiedicat pe testator să dispună într-o altă formă. Legislațiile din Suedia, Croația și Letonia conțin prevederi similare celor deja menționate, în principiu, actul de ultimă voință putând fi întocmit în formă orală în prezența a doi martori atunci când testatorul nu poate recurge la o formă ordinară de testament[14].

Testamentul oral sau nuncupativ este reglementat de Codul civil polonez în cadrul art. 952 care prevede că, în cazul iminenței morții dispunătorului ori datorită unor circumstanțe extraordinare, când întocmirea unui testament ordinar nu este posibilă sau ar fi excesiv de dificilă, dispunătorul își poate face testamentul printr-o declarație dată în prezența simultană a trei martori. Unul dintre martori sau un terț trebuie să noteze în scris declarația, în termen de cel mult un an, precizând locul și data declarației, precum și locul și data întocmirii înscrisului care trebuie semnat de către testator și cel puțin doi martori. În termen de 6 luni de la realizarea testamentului, certificarea dispozițiilor de ultimă voință poate fi realizată și de către instanța judecătorească, pe baza depozițiilor martorilor[15].

Punctul comun al celor șapte posibilități de a mai întocmi un testament nuncupativ în UE este acela că, în principiu, doar circumstanțe extraordinare sau un pericol vital iminent mai permit dispunătorului a-și întocmi dispozițiile de ultimă voință în formă orală. Deși asemenea circumstanțe nu ocolesc pe nimeni, Codul civil român din 2009 nu a reglementat testamentul oral, însă nici nu l-a interzis în mod expres. Predecesorul acestuia, Codul civil Carol al II-lea[16], urmând ca model Codul civil german, prevăzuse în art. 1008 posibilitatea de a face un testament oral în fața a doi martori atunci când datorită unor împrejurări neobișnuite precum pericolul iminent de moarte, loc scos din comunicație, epidemii, război, dispunătorul era împiedicat de a testa într-una din formele prevăzute de lege, iar reprezentanții autorității sau ai cultului nu puteau fi prezenți. Unul din martori urma a scrie de îndată ultima voință a testatorului, cu precizarea datei și locului, semnând împreună cu celălalt martor iar amândoi urmau a depune fără întârziere înscrisul la instanța judecătorească, arătând că testatorul le-a declarat ultima sa voință în împrejurările neobișnuite în care au primit-o și că i-a împuternicit să întocmească actul. De asemenea cei doi martori puteau face împreună, înaintea instanței, o declarație verbală despre ultima voință a defunctului, instanța judecătorească urmând a încheia un proces-verbal constatând cele declarate.

DOWNLOAD FULL ARTICLE


[1] Regulamentul (UE) nr. 650 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 201 din data de 27.7.2012.

[2] Convention du 5 octobre 1961 sur les conflits de lois en matière de forme des dispositions testamentaires, disponibilă la https://www.hcch.net/fr/instruments/conventions/full-text/?cid=40, consultată la 4.03.2017. A se vedea și G. van Calster, European Private International Law, second edition, Hart Publishing, Portland, Oregon, 2016, p. 339.

[3] Deși Regulamentului (UE) nr. 650/2012 exclude din domeniul său de aplicare condițiile de formă ale testamentelor întocmite în formă verbală, nu este lipsit de interes a menționa că, potrivit considerentului 52, chiar și atunci când se stabilește că o anumită dispoziție pentru cauză de moarte întocmită în formă scrisă îndeplinește condițiile de formă în temeiul regulamentului, autoritatea competentă nu ar trebui să țină seama de crearea frauduloasă a unui element internațional pentru eludarea normelor privind condițiile de formă. De asemenea, considerăm că această regulă se poate aplica mutatis mutandis și testamentelor în formă verbală.

[4] Din modul de redactare al art. 10 nu putem decât concluziona că și aceste state vor recunoaște dispozițiile pentru cauză de moarte întocmite în formă verbală, însă numai în măsura în care întocmirea testamentului oral a intervenit în circumstanțe extraordinare.

[5] A se vedea Notaires de France, Guide juridique des Français de l’étranger, novembre 2014, disponibil la http://ccifp.pl/wp-content/uploads/2015/02/Le-guide-juridique-de-l%E2%80%99expatriation.pdf, consultat la data de 3.03.2017.

[6] Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil, republicată în M. Of. nr. 505 din data de 15 iulie 2011.

[7] F.-A. Baias, R. Constantinovici, E. Chelaru, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil: comentariu pe articole, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 2774.

[8] A se vedea European Network of Registers of Wills Association (ENRWA), „Europe Wills” Programme, Status report on schemes of wills registration and search in Europe, version 10 March 2010, disponibil la http://www.arert.eu/IMG/pdf/etatdeslieux-2010-03-10-EN.pdf, consultat la data de 3.03.2017.

[9] Code civil suisse, disponibil la https://www.admin.ch/opc/fr/classified-compilation/19070042/index.html, consultat la data de 5.03.2017.

[10] K.G.C. Reid, M.J. de Waal, R. Zimmermann (eds.), Comparative Succession Law, volume I: Testamentary Formalities, Oxford University Press, New York, 2011, p. 236.

[11] Bürgerliches Gesetzbuch, disponibil la https://www.gesetze-im-internet.de/englisch_bgb/, consultat la data de 5.03.2017.

[12] Code of Inheritance, disponibil la http://www.finlex.fi/fi/laki/kaannokset/1965/en19650040.pdf, consultat la data de 5.03.2017.

[13] Anterior Codului civil maghiar din 2013, termenul era de 3 luni. K.G.C. Reid, M.J. de Waal, R. Zimmermann (eds.), op. cit., p. 266.

[14] A se vedea European Network of Registers of Wills Association (ENRWA), „Europe Wills” Programme, Status report on schemes of wills registration and search in Europe, version 10 March 2010, disponibil la http://www.arert.eu/IMG/pdf/etatdeslieux-2010-03-10-EN.pdf, consultat la data de 3.03.2017.

[15] Pentru mai multe detalii, v. Idem, p. 279-281.

[16] Ministerul Justiției, Codul civil Carol al II-lea, Ediție oficială, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Centrală, București, 1940 [Codul civil Carol al II-lea, republicat în M. Of. nr. 206 din 6 septembrie 1940, cu modificările ulterioare].

Recunoașterea în România a dispozițiilor pentru cauză de moarte întocmite în formă verbală was last modified: iunie 6th, 2017 by Silviu-Dorin Șchiopu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii