Răspunderea pentru malpraxis în contextul noului Cod civil
Adina Roxana Bulcu - iulie 7, 2016Medical malpractice in the light of New Civil Code
Abstract
Adopting a set of laws to cover medical malpractice has become a necessity in our country, especially following the European Union adheration. Malpractice is described as representing an inappropriate sort of behaviour according to standards of competence and knowledge which are unanimously accepted by the people who have a certain type of profession. This is based on lack of care and illiteracy, resulting in improper health care with serious consequences on the patient.
Even more so, breaking a deontological rule without hurting the patient can trigger disciplinary responsibility of the doctor, but in the case in which culpable behaviour of the doctor results in damaging the patient’s health, there is tort liability for malpractice, known in the Romanian legislation as “medical liability”.
We can observe that, at least theoretically, our legal system has a well-shaped set of laws which can be applied to identifying and punishing the cases of malpractice. There is a continuous concern for harmonising the legislation and for simplifying the procedures a patient has to go through when claiming a case of malpractice, the only way in which the existing laws can get to be entirely understood, accepted and applied would be finding a favorable solution to an increasing number of cases of medical malpractice in our country.
Keywords: medical malpractice, lack of care and illiteracy, tort liability for alpractice, disciplinary responsibility, „medical liability”
În ţara noastră, în special după aderarea la Uniunea Europeană, a devenit obligatorie adoptarea unei legislaţii care să reglementeze amănunţit malpraxisul medical, descris în practica de specialitate ca reprezentând un comportament inadecvat, inferior unor standarde de competenţă şi de cunoaştere unanim instituite şi acceptate de către corpul profesional, ce are la bază neglijenţa sau neştiinţa, generând, astfel, îngrijiri deficitare ce pot avea grave consecinţe asupra pacientului. Uşor de sesizat este şi faptul că legea malpraxisului medical oferă, din punct de vedere juridic, posibilitatea părţilor de a ajunge la un acord şi de a obţine compensaţii materiale pentru cel prejudiciat, încercându-se, în acest fel, o armonizare a legislaţiei interne cu cea europeană, orientată mai degrabă către despăgubirea pacientului decât către pedepsirea medicului.
Secundum lege, încălcarea unei norme deontologice, fără ca pacientul să sufere un prejudiciu, poate atrage răspunderea disciplinară a medicului, însă în cazul în care conduita culpabilă a medicului are drept rezultat provocarea unei daune, survine răspunderea civilă delictuală pentru malpraxis, cunoscută în peisajul juridico-medical românesc şi sub denumirea de „răspundere civilă medicală”.
În lumina noului Cod civil[1], răspunderea civilă este reglementată principial în Cartea a V-a „Despre obligaţii”, titlul al II-lea „Izvoarele obligaţiilor”, fiindu-i consfinţit Capitolul al IV-lea („Răspunderea civilă”), împărţit în şase secţiuni. În primul rând, este conturat cadrul general al răspunderii civile delictuale (art. 1349), fiind apoi legiferată răspunderea contractuală (art. 1350), considerată o consecinţă a neexecutării lato sensu a obligaţiilor pe care părţile contractante şi le-au asumat prin încheierea contractului. Din economia textelor art. 1349 NCC, se poate creiona o definiţie a răspunderii civile delictuale, aceasta fiind privită ca obligaţia prevăzută de lege în sarcina unei persoane de a repara prejudiciul injust cauzat unei alte persoane, prin care s-a adus atingere drepturilor subiective şi intereselor sale legitime, în afara unei legături contractuale.
Se constată, astfel, că în noua reglementare se menţine distincţia clară între răspunderea delictuală şi cea contractuală, ambele având, însă, aceleaşi elemente constitutive, şi anume prejudiciul, fapta ilicită păgubitoare, culpa făptuitorului şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu. Bineînţeles, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală (directă sau indirectă), cele patru condiţii trebuie întrunite cumulativ.
Noul Cod civil supune răspunderea civilă delictuală unei reglementări mult mai amănunţite decât vechiul Cod civil. Totodată, legislaţia dezvoltatoare reglementează prin dispoziţii speciale şi câteva cazuri sau ipoteze de răspundere civilă având anumite particularităţi în raport cu dispoziţiile în materie ale noului Cod civil, ca de exemplu: Legea nr 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte[2]; Titlul XV al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii[3], unde este reglementată răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorilor de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.
Din examinarea dispoziţiilor actelor normative care reglementează răspunderea civilă medicală, reiese faptul că în cadrul acestui tip de răspundere este necesar să se deosebească între răspunderea civilă a personalului medical pentru malpraxis şi răspunderea civilă a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale şi medicamente.
În primul caz, răspunderea pentru malpraxisul medical se angajează în sarcina personalului medical, din care fac parte, potrivit legii, medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale. În anumite situaţii, dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege, se poate vorbi şi despre o răspundere solidară a acestor persoane cu aceea a unităţii sanitare furnizoare de servicii medicale, fiind incidente în aceste cazuri dispoziţiile noului Codului civil privind răspunderea comitentului pentru faptele ilicite şi prejudiciabile ale prepusului.
Dacă malpraxisul intervine într-un act medical la care şi-au adus contribuţia două sau mai multe persoane, răspunderea se angajează în sarcina tuturor, proporţional cu gradul de vinovăţie al fiecăruia. Aşadar, conform art. 1370 NCC, desfăşurarea unor acţiuni de către două sau mai multe persoane poate avea drept rezultat prejudicierea victimei, astfel că în această situaţie, participaţiunea există sub forma coautoratului, fiecare dintre aceste persoane contribuind într-o anumită măsură la producerea rezultatului. De asemenea, sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 1382 NCC (potrivit căruia pentru fiecare făptuitor poate fi stabilită contribuţia efectivă la producerea daunei, pentru a putea fi apoi determinată întinderea reparaţiei), dar şi ale art. 1383.
În cel de-al doilea caz, răspunderea civilă a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale şi medicamente sunt reglementate trei ipoteze de răspundere a furnizorilor de servicii medicale: răspunderea pentru fapta proprie, răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia (de exemplu: prepuşi, asociaţi, subfurnizori de servicii medicale) şi răspunderea pentru prejudiciile cauzate de defectele unor produse, echipamente şi dispozitive medicale, substanţe medicamentoase şi materiale sanitare.
În ceea ce priveşte răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, este statuat faptul că unităţile sanitare publice şi private, în calitatea lor de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru pagubele produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, atunci când acestea sunt consecinţa anumitor situaţii expres prevăzute de lege. De asemenea, unităţile sanitare publice şi private răspund pentru fapta proprie şi atunci când aduc prejudicii pacienţilor prin nerespectarea reglementărilor interne ale unităţii respective. Dispoziţiile cuprinse în art. 1357 NCC consacră faptul că răspunderea civilă pentru fapta proprie poate reveni atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice (în cazul cărora răspunderea va fi angajată pe seama organelor de conducere ale acestora). Au fost transpuse, aşadar, într-o nouă formulare dispoziţiile art. 998 şi 999 din vechiul Cod civil, fiind sintetizate principalele aspecte care caracterizează instituţia răspunderii delictuale. Astfel, de esenţa răspunderii civile delictuale ţine cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor subiective sau ale intereselor legitime ale unei persoane (în acest caz sunt aplicabile prevederile art. 1359 NCC privind repararea prejudiciului constând în vătămarea unui interes), condiţii obiective fără de care nu se poate stabili obligaţia de reparare în sarcina persoanei responsabile. Latură subiectivă a răspunderii delictuale, vinovăţia delimitează conduita care poate fi imputabilă autorului faptei prejudiciabile, în vederea aplicării unei sancţiuni, prin angajarea obligaţiei de despăgubire a victimei. Sub acest aspect, având în vedere şi art. 1358 NCC, pot fi precizate criteriile particulare (subiectiv, obiectiv şi intermediar) de apreciere a vinovăţiei, fiind indicate anumite repere în raport de care poate fi evaluată in concreto vinovăţia făptuitorului. Există şi un criteriu special de apreciere a vinovăţiei făptaşului, şi anume calitatea celui care a cauzat prejudiciul de „profesionist în exploatarea unei întreprinderi”, acesta fiind unul dintre elementele inovatoare ale noului Cod civil.
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate pacienţilor prin fapta altuia conţine răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta prepuşilor furnizorului de servicii sanitare, aşa cum este prevăzut în art. 1373 NCC şi răspunderea pentru prejudiciile cauzate de persoane cărora furnizorul de servicii medicale le-a încredinţat voluntar executarea obligaţiilor sale faţă de pacienţi, ca de exemplu: subcontractanţii sau asociaţii la anumite activităţi medicale (art. 1519 NCC coroborat cu prevederea art. 647 din Legea nr. 95/2006). Referitor la răspunderea unităţilor sanitare publice sau private pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia, trebuie menţionat că acestora le sunt aplicabile mutatis mutandis normele dreptului comun al răspunderii civile.
În legătură cu răspunderea pentru defectele echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase şi materialelor sanitare, este prevăzut faptul că unităţile sanitare publice şi private, furnizoare de servicii medicale, şi producătorii de echipamente şi dispozitive medicale, substanţe medicamentoase şi materiale sanitare răspund potrivit legii civile pentru prejudiciile aduse pacienţilor în activitatea de prevenţie, diagnostic şi tratament, de viciile ascunse sau defectele acestora. Textul legal face deci trimitere la reglementările din legea civilă care sunt aplicabile într-o astfel de situaţie (cu titlu de exemplu, merită a fi menţionate dispoziţiile art. 1707-1708 NCC referitoare la garanţia contra viciilor bunului vândut şi pentru buna lui funcţionare).
Pe de altă parte, există două situaţii în care personalul medical nu este considerat răspunzător pentru prejudiciile cauzate în exercitarea profesiunii, acestea fiind expres prevăzute în Legea nr 95/2006: când personalul medical acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă şi când prejudiciile produse survin din cauza condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, substanţelor medicale şi sanitare utilizate.
Efect al angajării răspunderii delictuale, repararea prejudiciului reprezintă restabilirea echilibrului social distrus prin comiterea unei fapte ilicite, aceasta fiind reglementată în Secţiunea a 6-a din capitolul dedicat răspunderii civile. Din analiza dispoziţiilor art. 1381 NCC rezultă că între răspunderea delictuală şi repararea prejudiciului există o strânsă legătură: răspunderea civilă poate fi realizată doar prin repararea integrală (în natură sau prin echivalent), iar dreptul victimei la repararea prejudiciului depinde de întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, care reprezintă temeiul său legal (în cazul în care prejudiciul este unul nepatrimonial, vor fi aplicate prevederile art. 1391 NCC).
Se poate constata, aşadar, că răspunderea civilă medicală este, în principiu, o răspundere subiectivă, întemeiată pe vinovăţia (culpa) persoanei răspunzătoare, astfel că pentru a obţine angajarea acestei răspunderi, pacientul căruia i-a fost cauzat un prejudiciu injust trebuie să facă dovada culpei personalului medical sau, după caz, a furnizorului de servicii medicale. Spre exemplu, în cazul în care victimei i-a fost afectată integritatea corporală sau sănătatea, aceasta trebuie să facă dovada existenţei unui prejudiciu cert, actual sau viitor, care i-a fost cauzat în mod direct. Astfel, o categorie distinctă de prejudicii reglementate de noul Cod civil sunt prejudiciile corporale, abordate pe larg în cuprinsul art. 1387. Aşa cum reiese din analiza dispoziţiilor legale aplicabile, personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile cauzate din eroare, fiind incluse aici şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţele medicale insuficiente în exercitarea profesiunii.
Se observă, astfel, că, cel puţin în mod teoretic, este bine conturat cadrul legislativ pentru constatarea şi eventuala pedepsire a cazurilor de malpraxis, existând în continuare preocupări pentru armonizarea legislaţiei şi pentru simplificarea procedurilor pe care un pacient trebuie să le urmeze în reclamarea unui caz de malpraxis. Totuşi, în memoria conştiinţei colective rămâne întipărită ideea unei treceri dificile de la teorie la practică, singura modalitate prin care legislaţia în vigoare să poată ajunge pe deplin înţeleasă, acceptată şi aplicată fiind rezolvarea favorabilă a unui număr cât mai mare de cazuri de malpraxis apărute pe teritoriul ţării noastre.
[1] Publicat în M. Of. nr. 505/2011.
[2] Publicată în M. Of. nr. 313/2008.
[3] Publicată în M. Of. nr. 372/2006.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.