Punct de vedere asupra reglementării unui prag valoric al pagubei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu
Augustin Lazăr - iulie 1, 2017În considerentele prevăzute în paragr. 55 din Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017[1] referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. (1) C. pen. și ale art. 132 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, Curtea Constituțională, referindu-se la dispozițiile penale cu privire la fapta de „abuz în serviciu”, constată că „lipsa unor circumstanțieri cu privire la determinarea unui anumit cuantum al pagubei ori a unei anumite gravități a vătămării drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice face dificilă și, uneori, imposibilă, delimitarea răspunderii penale de celelalte forme de răspundere juridică, cu consecința deschiderii procedurilor de cercetare penală, trimitere în judecată și condamnare a persoanelor care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, indiferent de valoarea pagubei sau de intensitatea vătămării”. În paragraful următor (56), instanța de contencios constituţional, raportându-se la omisiunea legislativă sus-menționată, după ce arată că: „nu are competența de a complini acest viciu normativ, întrucât și-ar depăși atribuțiile legale, acționând în sfera exclusivă de competență a legiuitorului primar sau delegat”, relevă: „Curtea subliniază că legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu, pasivitatea acestuia fiind de natură să determine apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii”.
De asemenea, Curtea Constituţională, în paragr. 52, făcând trimitere la jurisprudenţa sa anterioară (de exemplu, Decizia Plenului nr. 1 din 17 ianuarie 1995 ori Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010), a relevat că „autoritatea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Soluţia este aceeaşi şi pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale”.
Cu referire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. pen. ce vizează lipsa unui prag al pagubei şi a circumstanţierii vătămării produse prin comiterea faptei de abuz în serviciu, Curtea Constituţională a decis respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Înainte de a exprima un punct de vedere în legătură cu subiectul din titlul acestui articol, înţelegem să facem câteva precizări de ordin legislativ. Astfel, cu privire la considerentele din conţinutul unei hotărâri, Codul de procedură civilă[2]prevede în art. 425 alin. (1) lit. b) următoarele: „considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”. În plus, în acelaşi cod, la art. 430 cu denumirea marginală „Autoritatea de lucru judecat”, la lit. b) se prevede: „Autoritatea de lucru judecat priveşte atât dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină (s.n. – A.L., O.P.), inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”.
Totodată, în art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată[3], se prevede că „Procedura jurisdicţională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile…”. În acelaşi act normativ, la art. 2 alin. (3), se prevăd următoarele: „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (s.n. –A.L., O.P.)”.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate care vizează lipsa unui prag valoric al pagubei în funcţie de care să se stabilească incidenţa normei penale în cazul faptei de abuz în serviciu, adică valoarea prejudiciului de la care fapta sus-menţionată poate fi incriminată ca infracţiune, Curtea Constituţională, în paragr. 27 al Deciziei nr. 392/2017, a observat că aceasta urmăreşte aceleaşi soluţii legislative, însă criticile sunt formulate dintr-o perspectivă diferită de cea din cauza precedentă (cea care a făcut obiectul Deciziei nr. 405/2016)[4]. Într-adevăr, în paragr. 75 din Decizia nr. 405/2016, Curtea Constituţională constata că „legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei şi nicio anumită intensitate a vătămării”, concluzionând că, „indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei, aceasta din urmă, dacă sunt îndeplinite şi celelalte elemente constitutive, poate fi o infracţiune de abuz în serviciu”. Aşadar, din conţinutul acestui paragraf nu rezultă că instanţa de contencios constituţional ar fi instituit o obligaţie în sarcina legiuitorului în sensul reglementării unui prag valoric. De altfel, nici nu ar fi putut să procedeze aşa pentru că ar fi încălcat dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională nefiind un legiuitor pozitiv.
Deopotrivă, în ceea ce priveşte considerentele din Decizia nr. 392/2017 cu privire la obligaţia legiuitorului de a reglementa pragul valoric al pagubei la abuzul în serviciu, invocate mai înainte, considerăm că acestea nu au un caracter obligatoriu întrucât dispozitivul actului jurisdicţional în discuţie nu se întemeiază, nu se sprijină pe acestea. În opinia noastră, acestea pot fi considerate doar puncte de vedere de factură doctrinară. Dacă am aprecia în sens invers atunci ar trebui să susţinem, contrar prevederilor legale relevate mai sus, că instanţa de contencios constituţional ar avea abilitarea legală de a da indicaţii legiuitorului primar (Parlamentul României) sau delegat (Guvernul României) în legătură cu exercitarea competenţelor acestuia. Aşa fiind, Curtea Constituţională, putând doar să constate constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea unui text legal, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C.pen.
Referitor la critica privind lipsa de previzibilitate şi claritate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. pen. rezultată din neinstituirea unei delimitări între diferitele forme ale răspunderii juridice pentru aceeaşi faptă, respectiv neprevederea unei gravităţi minime a faptei ilicite a funcţionarului public sau angajatului în exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru incriminarea ei prin norme penale[5], apreciem că, potrivit legii, nu este interzis cumulul mai multor forme de răspundere juridică, cum ar fi, răspunderea penală şi cea disciplinară, în asemenea situaţii nefiind incidente dispoziţiile art. 4 ale Protocolului nr. 7 la Convenţia (europeană) pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la principiul ne bis in idem.
Mai trebuie precizat că în niciunul dintre statele membre ale Uniunii Europene, legislaţia nu prevede un astfel de prag valoric în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu.[6] De pildă, în Italia „valoarea pagubei este un criteriu doar pentru stabilirea pedepsei, nu un indicator de unde să înceapă răspunderea penală”. În Croaţia sunt prevăzute praguri de gravitate numai pentru ca judecătorul să poată diferenţia pedeapsa, nu pentru exonerarea unor persoane de răspunderea penală. În fine, în Slovenia, „funcţionarul care produce cu intenţie un prejudiciu sub 5000 de euro primeşte închisoare până la un an. Peste acest prag primeşte până la 3 ani”[7].
De lege lata, abuzul în serviciu este incriminat în art. 297 C. pen., ceea ce interesează pentru subiectul abordat în acest articol fiind varianta tip prevăzută în alin. (1), şi anume: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos[8] şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie public㔄
Pe lângă aceasta, art. 309 C. pen. incriminează o variantă agravată a abuzului în serviciu, şi anume când prin infracţiunea respectivă s-au produs consecinţe deosebit de grave. Limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru abuzul în serviciu se majorează cu jumătate atunci când fapta a produs consecinţe deosebit de grave. În conformitate cu dispoziţiile art. 183 C. pen. prin sintagma „consecinţe deosebit de grave” se înţelege „o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei”. Iată că şi legiuitorul român a prevăzut un prag de gravitate pentru a diferenţia pedeapsa aplicată, şi nu pentru ca acesta să reprezinte un criteriu de unde să înceapă răspunderea penală ori pentru a exonera pe unele persoane de aceasta.
În acelaşi timp, nici doctrina penală, în cea mai mare parte a ei, nu aduce în discuţie necesitatea reglementării unui prag valoric de la care fapta de abuz în serviciu să devină infracţiune. Astfel, se arată că urmarea imediată a infracţiunii prevăzute în art. 297 alin. (1) C. pen. – infracţiune de rezultat – este condiţionată de producerea sau cauzarea unei pagube aduse în patrimoniul unei persoane (fizice sau juridice); iar prin „cauzarea unei pagube” se înţelege producerea unei pierderi materiale suferite de o persoană fizică sau juridică, „subiect pasiv al abuzului în serviciu, generată de actul abuziv al funcţionarului public sau al altei persoane care exercită un serviciu de interes public”.[9] Evident un rol important în soluţionarea procesului penal, inclusiv a laturii civile, îl are stabilirea în concret şi corect a urmării imediate produse prin comiterea abuzului în serviciu.
Recent, exprimându-se asupra necesităţii existenţei unui prag valoric la infracţiunea de abuz în serviciu, prof.univ.dr. Gheorghiţă Mateuţ a susţinut că nu trebuie să existe un asemenea prag „pentru că nu se poate vorbi de un prejudiciu atâta timp cât nu există o judecată definitivă asupra fondului cauzei… el este rezultatul unei judecăţi de fond… o incriminare nu poate fi condiţionată de existenţa unui prejudiciu… El (prejudiciul, paranteza noastră – A.L., O.P.) este element constitutiv nu numai al laturii civile a procesului penal, ci face parte şi din infracţiune, face parte din latura penală a cauzei. De aceea nu se poate stabili prin lege”[10].
În fine, din examinarea statisticii şi practicii de urmărire penală[11] rezultă că, în perioada 2012-2016, Ministerul Public a soluţionat 1698 dosare având ca obiect infracţiuni de abuz în serviciu, dintre care în 379 cauze a dispus trimiterea în judecată a 1004 inculpaţi persoane fizice şi a 14 persoane juridice. În alte 1319 dosare având ca obiect aceste infracţiuni (cu prejudicii de până la circa 1000 de lei), s-a dispus aplicarea art. 181 din Codul penal 1969, respectiv, din 1 februarie 2014, renunţarea la urmărirea penală pentru 1598 de făptuitori. Similar, procurorii au dispus soluţii de netrimitere în judecată pentru 195 de persoane juridice. Din aceste date rezultă că procurorii au instrumentat cu responsabilitate şi profesionalism cauzele având ca obiect infracţiunea de abuz în serviciu, cu respectarea strică a prevederilor legale în materie.
În concluzie, având în vedere cele de mai sus, considerăm că reglementarea unui prag valoric al pagubei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu nu este necesară şi nici oportună.
Evident se impune modificarea urgentă a prevederilor art. 297 alin. (1) C. pen. în sensul Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, şi anume: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte prin încălcarea legii (s.n. – A.L., O.P.) şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică”.
[1] Publicată în M. Of. nr.504 din 30 iunie 2017.
[2] Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în M. Of. nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările şi completările ulterioare,
[3] Republicată în M. Of.nr. 807 din 3 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare.
[4]A se vedea Curtea Constituţională, Dec. nr. 405/2016, publicată în M. Of. nr. 517 din 8 iulie 2017.
[5] A se vedea Curtea Constituţională, Dec. nr. 392/2017, paragr. 16.
[6] În acest sens, a se vedea: Curtea Constituţională, Dec. nr. 405/2017, paragr. 10, ultima frază; A. Costache, Unici în Europa. Nicăieri în U.E. nu e prag la abuzul în serviciu, articol disponibil la adresa https://www.romanaicurata.ro, accesată la 1 iulie 2017.
[7] A. Costache, op. cit.
[8] Prin Dec. nr. 405/2016, Curtea Constituţională a decis că prin sintagma “îndeplineşte în mod defectuos” se înţelege “îndeplineşte prin încălcarea legii”.
[9] I. Pascu, Abuzul în serviciu (Comentariu), în “Noul Cod penal comentat. Partea specială” , Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, de I. Pascu (coordonator) ş.a., Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 544.
[10] A se vedea www.clujust.ro, adresă accesată la data de 3 iulie 2017. Pentru un punct de vedere contrar a se vedea V. Paşca, Câteva consideraţii pe marginea proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (articol disponibil la adresa www.universuljuridic.ro).
[11] A se vedea Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de resurse umane şi documentare, Serviciul de documentare şi statistică judiciară, Date statistice privind infracţiunea de abuz în serviciu (prev. de art. 246-2481 C.pen. 1969 şi de art. 297 C. pen.) pe total Minister Public în perioada 2012-2016.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.