Procedura recunoașterii și executării hotărârilor arbitrale străine
Gabriel Mihai - aprilie 1, 2016Orice hotărâre arbitrală dintre cele prevăzute la art. 1125 C. proc. civ. este recunoscută şi poate fi executată în România, dacă diferendul formând obiectul acesteia poate fi soluţionat pe cale arbitrală în România şi dacă hotărârea nu conţine dispoziţii contrare ordinii publicii de drept internaţional privat român.
În privinţa regimului instanţei competente, art. 1126 C. proc. civ. prevede la alin. (1) că solicitarea de recunoaştere şi executare a hotărârii arbitrale străine se prezintă printr-o cerere adresata tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui căruia i se opune respectiva hotărâre arbitrală. În caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului prevăzut la alin. (1), competența aparţine Tribunalului București.
Competenţa teritorială a instanţelor arbitrale străine se determină în baza acordului dintre părţi sau a unei convenţii internaţionale. Examinarea competenței implică astfel şi verificarea validităţii convenţiei de arbitraj. În cazul în care convenţia de arbitraj este nulă, hotărârea arbitrală străină nu poate fi executată.
Cel care se prevalează de o hotărâre arbitrală străină poate solicita numai recunoaşterea acesteia pentru a invoca autoritatea de lucru judecat sau, când nu este adusă la îndeplinire în mod voluntar, încuviinţarea executării silite pe teritoriul României (art. 1.127 C. proc. civ.).
Recunoaşterea unei hotărâri arbitrale străine poate fi cerută şi pe cale incidentală[9].
Cererea trebuie însoţită de hotărârea arbitrală şi convenţia de arbitraj, în original sau copie, care sunt supuse supralegalizării în condiţiile prevăzute la art. 1093 C. pr. civ. Dacă aceste documente nu sunt redactate în limba română, solicitantul trebuie să prezinte şi traducerea acestora în limba română, precum și certificate de conformitate.
Potrivit art. 1.100 C. pr. civ. actele care însoţesc cererea sunt: a) copia hotărârii străine; b) dovada caracterului definitiv a acesteia; c) copia dovezii de înmânare a citaţiei şi actului de sesizare, comunicat părţii care a fost lipsă în instanţa străină sau orice act oficial care să ateste că citaţia şi actul de sesizare au fost cunoscute în timp util de către partea împotriva căreia s-a dat hotărârea; d) orice alt act completator de natură să probeze, că hotărârea străină îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 1096; actele vor fi supralegalizate şi însoţite de traduceri autorizate.
În lumina textului art. 1.129 C. pr. civ., recunoaşterea sau executarea hotărârii arbitrale străine este respinsă de tribunal dacă partea contra căreia hotărârea este invocată probează existenţa uneia dintre următoarele împrejurări:
a) părţile nu aveau capacitatea de a încheia convenţia arbitrală conform legii aplicabile fiecăreia stabilită potrivit legii statului unde hotărârea a fost pronunţată;
b) convenţia arbitrală nu era valabilă potrivit legii căreia părţile au supus-o sau, în lipsă de stabilire a acesteia, conform legii statului în care hotărârea arbitrală a fost pronunţată;
c) partea contra căreia hotărârea este invocată n-a fost cuvenit informată cu privire la desemnarea arbitrilor sau cu privire la procedura arbitrală ori a fost în imposibilitate de a-şi valorifica propria apărare în procesul arbitral;
d) constituirea tribunalului arbitral sauprocedura arbitrală n-a fost conformă convenţiei părţilor ori, în lipsa unui acord al acestora, legii locului unde a avut loc arbitrajul;
e) hotărârea priveşte un diferend neprevăzut în convenţia arbitrală sau în afara limitelor fixate de aceasta ori cuprinde dispoziţii care excedează termenilor convenţiei arbitrale. Totuşi, dacă dispoziţiile din hotărâre care privesc aspecte supuse arbitrajului pot fi separate de cele privind chestiuni nesupuse arbitrajului, cele dintâi pot fi recunoscute şi declarate executorii;
f) hotărârea arbitrală n-a devenit încă obligatorie pentru părţi sau a fost anulată ori suspendată de o autoritate competentă din statul în care sau după legea căruia a fost pronunţată.
Procedura de soluţionare a cererii de recunoaştere a hotărârii străine are un caracter contencios, ceea ce implică în mod obligatoriu citarea părţilor interesate atât a reclamantului, cât şi a pârâtului, respectiv a celui care refuză această recunoaştere. Totuşi, dacă din hotărârea străină rezultă că pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii, legea permite soluţionarea cererii fără citarea părţilor. În conformitate cu dispoziţiile art. 1.131 C. pr. civ., cererea de recunoaştere sau de executare a hotărârii arbitrale străine poate fi atacată numai cu apel.
Tribunalul poate suspenda judecarea recunoaşterii şi executării hotărârii arbitrale străine, dacă anularea ori suspendarea acesteia este solicitată autorităţii competente din statul unde a fost pronunţată sau din statul după legea căruia a fost pronunţată.
Art. 1.130 alin. (2) C. pr. civ. stipulează că în situaţia prevăzută la alin. (1) tribunalul poate, la cererea părţii care solicită recunoaşterea şi executarea hotărârii arbitrale străine, să dispună depunerea unei cauţiuni de către cealaltă parte.
Tribunalul sesizat poate suspenda judecarea cererii de recunoaştere şi executării hotărârii arbitrale străine, dacă anularea ori suspendarea acesteia este solicitată autorităţii competente din statul unde a fost pronunţată sau din statul după legea căruia a fost pronunţată; în acest caz, la cererea reclamantului, tribunalul poate obliga cealaltă parte la depunerea cauţiuni. Proba contrară faptelor constatate de instanța străină poate fi făcută prin orice mijloace[10]. Forţa probantă priveşte constatările pe care le face instanţa, distinct de concluziile care derivă din aceste constatări referitor la drepturile şi obligaţiile părţilor. Luarea în considerare a judecăţilor reţinute în cuprinsul hotărârii străine este condiţionată de verificarea regularităţii ei în ţara noastră.
În faţa unei instanţe din România, hotărârea străină poate să fie invocată în ceea ce priveşte actele sau faptele relatate în cuprinsul acesteia (de exemplu, încheierea unui contract, depoziţia unui martor, remiterea unui bun, rezultatul cercetării la faţa locului, rezultatul unei expertize).
Corespunzător unui principiu larg acceptat în procedura civilă, hotărârea străină satisfăcând exigenţele unui înscris autentic face dovada, până la declararea ei ca fals, referitor la actele şi faptele pe care le arată ca fiind îndeplinite de instanţă sau prin prezenţa acesteia.
Admisibilitatea mijloacelor de probă este guvernată de dispoziţia legală prevăzută la art. 1.091 C. pr. civ. Totuşi, legea română este aplicabilă în condiţiile art. 1.091 alin. (3) C. pr. civ. Aşadar, o hotărâre străină care reproduce o mărturie poate să fie avută în vedere în baza legii române, chiar dacă legea străină competentă nu admite acest mijloc de probă.
Existenţa unui act sau a unui fapt, reţinut în cuprinsul hotărârii străine, nu ar trebui să fie susceptibilă de interpretări diferite, în funcţie de intensitatea legăturii cauzei cu ordinea juridică română, mai ales că este vorba de un criteriu variabil şi vulnerabil. De altminteri, în context, aflându-ne în materia probelor, ipoteza verificării de către instanţa română a „intensităţii” legăturii cauzei cu ordinea juridică română ar putea degenera în aprecieri inadmisibile cu privire la însuşi fondul litigiului. Întrucât proba contra faptelor constatate de instanța străină poate fi făcută prin orice mijloace, instanţa română dispune de prerogative extinse în vederea aprecierii acestor constatări.
Hotărârea străină produce efecte în România şi ca fapt juridic. Astfel, ea poate să fie luată în considerare în cadrul unei alte reglementări, îndeplinind condiţiile de aplicare ale acesteia[3].
Hotărârile arbitrale străine pot beneficia de recunoașterea puterii de lucru judecat în România; hotărârile arbitrale străine au forță probantă în fața instanțelor din Romania.
Potrivit art. 1133 C. proc. civ. tribunalul nu poate examina hotărârea arbitrală pe fondul diferendului. Din punctul de vedere al efectului pe care îl produce ca și titlu, hotărârea străină evocă opozabilitatea erga omnes a situaţiei juridice consacrate prin hotărâre.
În concluzie, prin recunoaşterea unei hotărâri străine, se asigură practic o asimilare a acesteia cu hotărârile naţionale, are loc naturalizarea ei, acceptarea ei cu aceeaşi valoare ca orice altă sentinţa naţională.
O hotărâre judecătorească străină dobândeşte, în general, forţă executorie, întocmai ca o hotărâre proprie a statului pe teritoriul căruia se cere executarea, prin procedura denumită exequatur care presupune examinarea regularității internaționale a hotărârilor străine în vederea recunoașterii și executării acestora.
[9] Potrivit art. 1126 (3) C. pr. civ., dispoziţiile art. 1.100 C. pr. civ. se aplică în mod corespunzător.
[10] Dumitru Mazilu, Arbitrajul comercial internaţional. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor arbitrale străine, R.D.C. nr. 6/2003, p. 81;
[11] De pildă, o hotărâre străină care îl împiedică pe debitor să îşi execute obligaţiile contractuale asumate ar putea constitui, potrivit dispoziţiilor legii contractului, un eveniment de forță majoră.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.