Procedura emiterii ordonanţei de plată

Sediul materiei

Abstract

   By creating payment procedure Government Ordinance, Romanian legislature aimed at
creating a mechanism made by the credit to obtain a short-term recovery of debts, liquid and payable
and also harmonize national legislation with the European one.
The new Civil Procedure Code, has the merit of unifying the two procedures, namely the
payment order and the order of payment, subject to its predecessor, the Civil Procedure Act of 1865
and other special laws.
Issuing payment order procedure is characterized by flexibility, speed and obtaining an
enforcement able to be put into enforcement without delay.
Thus, art. NCPC in 1013, establishes a simplified and accelerated procedure for the recovery of
which certain, liquid and payable to the documents, the only evidence that is given in this procedure,
the order of payment.
Unlike the case of the application of low value it is also a special procedure and accelerated
obviously different from the order of the payment, by the fact that, first, only apply to specific
applications and is limited to an amount of application to 10,000 lei solutionandu the request,
usually in closed session. According to art .. 1029 par. (2) The court may order the appearance of the
parties, if it considers this to be necessary.
Keywords: Procedure, orderly, debt, enforcement, certainly, liquid, payable, the application for
annulment. 

Domeniu de aplicare: „Art. 1.013 – (1) Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constand în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, înclușiv din cele încheiate între un profeșionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnatură ori în alt mod admis de lege.

(2) Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentului titlu creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență.

(3) Prin autoritate contractantă, în sensul alin. (1), se înțelege:

a) orice autoritate publică a statului român sau a unui stat membru al Uniunii Europene, care acționează la nivel central, regional sau local;

b) orice organism de drept public, altul decât cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înființat pentru a satisface nevoi de interes general, fără scop lucrativ, și care se afla în cel puțin una dintre următoarele situații:

(i) este finanțat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a);

(ii) se află în subordinea sau este supus controlului unei autorități contractante, astfel cum este definita la lit. a);

(iii) în componența consiliului de administrație ori, după caz, a consiliului de supraveghere și directoratului, mai mult de jumătate din numărul membrilor sunt numiți de către o autoritate contractantă, astfel cum este definita la lit. a);

c) orice asociere formată de una sau mai multe autorități contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b)”.

Comunicarea somației: „Art. 1.014 – (1) Creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să platească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.

(2) Această somație întrerupe prescripția extinctivă potrivit dispozițiilor art. 2.540 din Codul civil, care se aplică în mod corespunzător”.

Instanța competentă: „Art. 1.015 – Dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1.014 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță”.

Cuprinsul cererii: „Art. 1.016 – (1) Cererea privind ordonanța de plată va cuprinde: a) numele și prenumele, precum și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul creditorului; b) numele și prenumele, codul numeric personal, dacă este cunoscut, și domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea și sediul, precum și, după caz, dacă sunt cunoscute, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar; c) suma ce reprezintă obiectul creanței, temeiul de fapt și de drept al obligației de plată, perioada la care se refera acestea, termenul la care trebuia facută plată și orice element necesar pentru deterinarea datoriei; d) suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii; e) semnatura creditorului.

(2) La cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate și orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada comunicării somației prevăzute la art. 1.014 alin. (1) se va atașa cererii sub sancțiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.

(3) Cererea și actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părți sunt, plus unul pentru instanță”.

Determinarea dobânzii: „Art. 1.017 – (1) Dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întarziere, se va aplica rata dobanzii de referință stabilită de Banca Națională a României. Rata de referință în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplica pe întregul semestru.

(2) Creanța produce dobânzi după cum urmează:

1. în cazul contractelor încheiate între profesioniști, de la data la care obligația a devenit exigibilă;

2. în cazul contractelor încheiate între profeșioniști și o autoritate contractantă, fără a fi necesară punerea în întarziere a debitorului:

a) dacă în contract a fost fixat un termen de plată, din ziua următoare acestui termen;
b) dacă termenul de plată nu este fixat în contract:

(i) după 30 de zile de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei alte asemenea solicitări de plată;

(ii) dacă data primirii facturii sau a unei solicitări echivalente de plată este incertă, după 30 de zile de la recepția mărfurilor sau prestarea serviciilor;

(iii) dacă solicitarea de plată a fost comunicată înainte de a primi mărfurile sau serviciile, la expirarea unui termen de 30 de zile de la primirea mărfurilor sau prestarea serviciilor;

(iv) dacă legea sau contractul stabilește o procedură de acceptare ori de verificare, permițând certificarea conformității mărfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori solicitarea de plată la data verificării sau anterior acestei date, la expirarea unui termen de 30 de zile de la aceasta dată;

3. în celelalte cazuri, de la data la care debitorul a fost pus sau este de drept în întârziere, potrivit legii.

(3) Creditorul poate să pretindă daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligațiilor de către debitor.

(4) Este lovită de nulitate absolută convenția sau clauza prin care se fixează o obligație de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor în cazurile prevăzute la alin. (2) pct. 1 și 2 sau un termen de la care creanța produce dobânzi, mai mare decât cel prevăzut la alin. (2)”.

Citarea parților. Întampinarea: „Art. 1018 – (1) Pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înțelegere a părților asupra modalităților de plată. Citația va fi înmânată părții cu 10 zile înaintea termenului de judecată.

(2) La citația pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea creditorului și actele depuse de acesta în dovedirea pretențiilor.

(3) În citație se va preciza că debitorul este obligat să depună întampinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, făcându-se mențiune că, în cazul nedepunerii întampinării, instanța, față de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.

(4) Întampînarea nu se comunică reclamantului, care va lua cunostință de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei”.

Declarațiile părților. Stingerea litigiului: „Art. 1019 – (1) În cazul în care creditorul declară ca a primit plată sumei datorate, instanța ia act de această împrejurare printr-o încheiere definitivă, prin care se dispune închiderea dosarului.

(2) Când creditorul și debitorul ajung la o înțelegere asupra plății, instanța ia act de aceasta, pronunțând o hotărâre de expedient, potrivit art. 438.

(3) Hotărârea de expedient este definitivă și constituie titlu executoriu”.

Contestarea creanței: „Art. 1020 – (1) Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere.

(2) Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedură de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun”.

Emiterea ordonanței: „Art. 1021 – (1) În cazul în care instanța, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum și a declarațiilor părților, constată că pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanța de plată, în care se precizează suma și termenul de plată.

(2) Dacă instanța, examinând probele cauzei, constată că numai o part.e dintre pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonanța de plată numai pentru aceasta parte, stabilind și termenul de plată. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obține obligarea debitorului la plată restului datoriei.

(3) Termenul de plată prevăzut la alin. (1) și (2) nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 de zile de la data comunicării ordonanței. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată, decât dacă părțile se înteleg în acest sens.

(4) În cazul creanțelor reprezentând obligații de plată a cotelor din cheltuielile comune față de asociațiile de proprietari, precum și a cheltuielilor de întreținere ce revin persoanelor fizice corespunzător suprafețelor locative pe care le folosesc ca locuințe, instanța, la cererea debitorului, va putea, prin excepție de la dispozițiile alin. (3), să dispună stabilirea unui termen de plată mai mare ori eșalonarea plății, ținând seama de motivele temeinice invocate de debitor în ceea ce privește posibilitățile efective de plată.

(5) Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunica fiecărei părți de îndată, potrivit legii”.

Emiterea ordonanței: „Art. 1021 – (1) În cazul în care instanța, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum și a declarațiilor părților, constată că pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanța de plată, în care se precizează suma și termenul de plată.

(2) Dacă instanța, examinând probele cauzei, constată că numai o part.e dintre pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonanța de plată numai pentru aceasta parte, stabilind și termenul de plată. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obține obligarea debitorului la plata restului datoriei.

(3) Termenul de plată prevăzut la alin. (1) și (2) nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depași 30 de zile de la data comunicării ordonanței. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată, decât dacă părțile se înteleg în acest sens.

(4) În cazul creanțelor reprezentând obligații de plată a cotelor din cheltuielile comune față de asociațiile de proprietari, precum și a cheltuielilor de întreținere ce revin persoanelor fizice corespunzător suprafețelor locative pe care le folosesc ca locuințe, instanța, la cererea debitorului, va putea, prin excepție de la dispozițiile alin. (3), să dispună stabilirea unui termen de plată mai mare ori eșalonarea plății, ținând seama de motivele temeinice invocate de debitor în ceea ce privește posibilitățile efective de plată.

(5) Ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunica fiecărei părți de îndată, potrivit legii”.

Cererea în anulare: „Art. 1023 – (1) Împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.021 alin. (1) și (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.020 alin. (1) și (2), precum și împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.021 alin. (2), în termenul prevăzut la alin. (1).

(3) Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată. Dispozițiile art. 1.020 se aplică în mod corespunzător.

(4) Cererea în anulare se soluționează de către instanța care a pronunțat ordonanța de plată, în complet format din 2 judecători.

(5) Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviințată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanță.

(6) Dacă instanța învestită admite, în tot sau în part.e, cererea în anulare, aceasta va anula ordonanța, în tot sau, după caz, în part.e, pronunțând o hotărâre definitivă. Prevederile art. 1.020 alin. (3) și ale art. 1.021 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(7) În cazurile prevăzute la alin. (2), dacă instanța învestită admite cererea în anulare, va pronunța o hotărâre definitivă prin care va emite ordonanța de plată, dispozițiile art. 1.021 aplicându-se în mod corespunzător.

(8) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este definitivă”.

Titlul executoriu: „Art. 1024 – (1) Ordonanța de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare și are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluționarea cererii în anulare. Ordonanța de plată devîne definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare. Dispozițiile art. 637 rămân aplicabile.

(2) Împotriva executării silite a ordonanței de plată part.ea interesată poate face contestație la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestației nu se pot invoca decât neregularități privind procedură de executare, precum și cauze de stingere a obligației ivite ulterior rămânerii definitive a ordonanței de plată”.

Prezentare generală. Vechiul Cod de prcedură civilă și noul Cod de procedură civilă

Prin intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă la 15 februarie 2013 legiuitorul român a reușit să creeze o procedură suplă, rapidă, prin intermediul căreia creditorul care deține o creanță certă lichidă și exigibilă obține un titlul executoriu împotriva debitorului și satisfacerea cu celeritate a acestei creanțe prin întermediul executării silite directe sau indirecte.

Până la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă sediul materiei în ceea ce privește procedură ordonanței de plată era reglementată de două acte normative, respectiv O.G. nr. 5/2001 privind procedură somației de plată și O.U.G. nr. 119/2007 care a vizat numai obligațiile de plată rezultăte din contracte încheiate între profeșioniști.

Analizând texte legale mai sus invocate, putem observa că cele două proceduri se „suprapuneau” în cazul creanțelor certe, lichide și exigibile, izvorul juridic în raporturi dintre comercianți, respectiv profeșioniști, aspect care a fost înlăturat de noul Cod de procedură civilă[1].

În ceea ce privește caracterul contencios sau necontencios al procedurii noul Cod de procedură civilă a tranșat problema, în sensul stabilirii unei proceduri contencioase.

Acest aspect decurge din modul de redactare al codului de procedură civilă în sensul că dispoziția art. 1014 NCPC, se referă la comunicarea somației către debitor, procedură prealabilă introducerii cererii de ordonanță de plată la instanța de judecată.

De asemenea, prevederile art. 1016 detaliază cuprinsul cererii privind ordonanța de plată care, în mare măsură, sunt identice cu cele prevăzute de dispozițiile art. 194 din Codul de procedură civilă care se referă la cererea de chemare în judecată de drept comun.


[1] C. C. Dinu, Procedura emiterii ordonanței de plată, Ed. Universului Juridic, București, 2013. p. 8.

DOWNLOAD FULL ARTICLE

Procedura emiterii ordonanței de plată was last modified: iulie 2nd, 2018 by Robert-Adrian Deliu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii