Probleme controversate din practica judiciară în legătură cu procedura camerei preliminare. Partea I ‒ Legalitatea sesizării instanței
Ioana Păcurariu - august 8, 20222.2. Restituirea cauzei la procuror în situația imposibilității stabilirii limitelor și obiectului judecății[7]
În cauză, inculpata a formulat cereri și excepții privind obiectul procedurii de cameră preliminară, solicitând restituirea cauzei, invocând dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. a) C. pr. pen.
Totodată, judecătorul de cameră preliminară a invocat din oficiu următoarele aspecte privind actul de sesizare:
- Cu privire la situația de fapt, rechizitoriul nu cuprinde descrierea faptelor reținute în sarcina inculpatei într-o modalitate care să permită identificarea conduitei interzise, care să corespundă acțiunilor incriminate prin indicarea elementelor necesare pentru a încadra faptele în tipicitatea infracțiunilor cu care a fost sesizată instanța.
- Încadrarea juridică a faptelor nu cuprinde indicarea fiecărei fapte determinate care întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor reținute cu suficiente elemente care să permită stabilirea obiectului și limitelor judecății. Astfel, s-a invocat că, în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la acces ilegal la un sistem informatic există o neconcordanță. Deși această faptă este încadrată în forma tentativei, constând în încercarea de accesare a contului persoanei vătămate BM, la pagina 7 a rechizitoriului paragraf 3 se reține că percheziția informatică a relevat faptul că au fost captate materiale de pe contul de Facebook, ceea ce pare să acrediteze ideea că fapta menționată ar fi consumată.
- Cu privire la infracțiunea de fals informatic, s-a invocat faptul că aceasta ar fi fost comisă în mai multe modalități normative alternative, fără a se indica în concret datele informatice care au fost introduse, modificate și șterse fără drept de inculpată. Cu privire la aceeași infracțiune, nu se indică în niciun fel consecința juridică urmărită de inculpată prin desfășurarea activității infracționale, condiție ce reprezintă element constitutiv al infracțiunii reținute.
- În legătură cu infracțiunea de hărțuire, se reține comiterea atât a faptei prevăzute de alin. (1), cât și a faptei prevăzute de alin. (2) al art. 208 C. pen., deși acestea sunt infracțiuni diferite, iar în cuprinsul rechizitoriului ar rezulta că acuzația ar viza doar varianta specială prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen.
- Cu privire la toate cele cinci infracțiuni nu s-a indicat data comiterii acestora (în cazul infracțiunilor simple), precum și datele comiterii fiecărui act material în parte, cerințe esențiale pentru a aprecia asupra formulării în termenul legal a plângerilor penale prealabile, existenței sau nu a formei continuate a infracțiunii și a stabilirii obiective a infracțiunilor de obicei deduse judecății (infracțiunea de hărțuire).
Judecătorul de camera preliminară a admis excepțiile invocate din oficiu și în parte excepțiile invocate de inculpată în procedura camerei preliminare.
S-a constatat neregularitatea rechizitoriului în ceea ce privește stabilirea obiectului și limitelor judecății cu privire la inculpată.
S-a dispus comunicarea încheierii Parchetului de pe lângă ICCJ-DIICOT-Serviciul Teritorial Craiova, urmând ca procurorul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, să remedieze neregularitățile actului de sesizare și să comunice judecătorului de camera preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.
Parchetul a depus un referat de remediere a neregularității actului de sesizare a instanței prin care a considerat că a remediat neregulile indicate de instanță și a precizat că menține dispoziția de trimitere în judecată a inculpatei.
Judecătorul de camera preliminară a constatat că, sub aspectul situației de fapt, nu există deosebiri între situația de fapt descrisă în rechizitoriu și referatul de remediere a neregularității actului de sesizare.
Însă, în ceea ce privește secțiunea în drept, constată că există deosebiri între cele două acte menționate mai sus, pe care le-a comparat în încheierea penală.
Printre cele mai mari nereguli se află faptul că din 5 infracțiuni inițiale procurorul reține prin referat, un număr de 6 infracțiuni, apărând pentru prima dată acuzația formulată împotriva inculpatei cu privire la faptul că, în perioada aprilie 2015-februarie 2016, a urmărit, fără drept sau interes legitim, în mod constant, prin intermediul Facebook-ului, viața de zi cu zi a persoanei vătămate PIC, iar ulterior a captat anumite fotografii ale acesteia și le-a postat pe conturi create de ea, creându-i persoanei vătămate o stare de temere, activitate încadrată în infracțiunea de hărțuire prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.
Procedând în acest fel, nu se poate aprecia că procurorul a remediat neregularitățile actului de sesizare, din cele arătate mai sus constatându-se că procurorul a modificat substanțial secțiunea în drept, aspect incident cu privire la infracțiunile arătate mai sus, în loc să precizeze, să clarifice aspectele menționate de judecătorul de camera preliminară în încheiere, mai mult, extinzând acuzațiile aduse inculpatei peste limita legală a învestirii.
S-a constatat că procurorul nu a remediat neregularitățile actului de sesizare, judecătorul de camera preliminară fiind în continuare în imposibilitatea de a stabili limitele și obiectul judecății.
Potrivit art. 371 C. pr. pen., judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței, or în situația în care prin cele două acte nu există concordanță sub aspectul numărului de infracțiuni pentru care se dispune trimiterea în judecată, dar nici sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei, instanța nu se poate considera legal învestită.
Prin urmare, instanța a restituit cauza la parchet în vederea refacerii actului de sesizare. Împotriva încheierii judecătorești nu s-a formulat contestație de către parchet.
Considerente în legătură cu cele două cauze:
Principala neregulă o constituie descrierea incompletă și defectuoasă a situației de fapt.
În doctrină[8] s-a constatat că sunt subsumate acestui motiv majoritatea soluțiilor de restituire dispuse de către judecătorul de camera preliminară. Această cauză este de cele mai multe ori însoțită de deficiențe de redactare a actului de inculpare, adică de imprecizia și inconsistența expunerii situației de fapt din ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale ori de lipsa de precizie în stabilirea încadrării juridice din același act, de schimbarea „din mers” a cadrului procesual, adică de modificări operate în lipsa unor acte precum extinderea sau schimbarea încadrării juridice.
Pe scurt, descrierea defectuoasă a situației de fapt este de cele mai multe ori doar ultima formă a unei lipse de rigoare care caracterizează și actele anterioare din dinamica urmăririi penale.
Totodată, o altă deficiență majoră a ambelor cauze o constituie imprecizia încadrării juridice.
În legătură cu imprecizia încadrării juridice, actul de sesizare trebuie să fie precis, clar, și în ceea ce privește încadrarea în drept a acuzației pe care o susține în fapt.
Claritatea acuzației presupune ca, din actul de sesizare, să se poată stabili corespondența pe care procurorul o face între situația de fapt și textul legal incriminator. Altfel spus, din rechizitoriu trebuie să rezulte ce semnificație juridică atribuie procurorul fiecăruia dintre aspectele de fapt cu care învestește instanța.
În a doua cauză, procurorul a modificat substanțial secțiunea în drept, aspect incident cu privire la infracțiunile arătate mai sus, însă acesta, în loc să precizeze, să clarifice aspectele menționate de judecătorul de camera preliminară în încheiere, mai mult, a extins acuzațiile aduse inculpatei peste limita legală a învestirii.
Cele două cauze au, de asemenea, în comun faptul că procurorii încearcă ca prin înscrisurile de remediere ale actului de sesizare (note scrise în prima cauză și referat în a doua cauză) să introducă un act material sau o faptă nouă pentru care nu s-a început urmărirea penală, lucru inadmisibil în litera și spiritul legii și în total dezacord cu dreptul la apărare al inculpatului, existând riscul ca instanța să se pronunțe cu privire la o învinuire în raport de care nici nu este începută urmărirea penală și care nu poate face obiectul judecății.
2.3. Este admisibilă emiterea unui nou rechizitoriu pentru clarificarea stării de fapt din vechiul rechizitoriu[9]?
În această cauză, judecătorul de cameră preliminară a constatat neregularitatea actului de sesizare deoarece nu există o descriere în fapt a faptei reținute în sarcina inculpatului. În substituirea acestei situații de fapt, există o prezentare a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale prin redarea conținutului declarațiilor date de persoanele vătămate și, respective, martorii audiați în cauză. Judecătorul de camera preliminară consideră că simpla enunțare a declarațiilor persoanelor audiate în cauză reprezintă o neregularitate a rechizitoriului în condițiile în care lipsa unei situații clare de fapt îl pune pe inculpat în imposibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare, iar instanța în situația de a nu cunoaște care este obiectul judecății.
La dosarul cauzei a fost depus un rechizitoriu care a fost modificat la secțiunea „Situația de fapt”.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat că, prin noul rechizitoriu, fapta reținută în sarcina inculpatului a fost descrisă în fapt, din acest punct de vedere, procurorul conformându-se dispozițiilor sale.
Pe de altă parte, în ceea ce privește modalitatea în care au fost remediate neregularitățile actului de sesizare, judecătorul a constatat că, raportat la dispozițiile art. 345 alin. (3) C. pr. pen. și art. 329 alin. (1) C. pr. pen., deși legiuitorul nu a prevăzut actul prin care procurorul poate remedia neregularitățile constatate, în opinia judecătorului posibilitatea întocmirii unui nou rechizitoriu este exclusă date fiind următoarele considerente:
- Rechizitoriul se întocmește o singură dată la momentul în care procurorul rezolvă cauza constatând, în temeiul lui art. 327 alin. (1) C. pr. pen., că urmărirea penală este completă și că există probele necesare și legal administrate. Prin urmare, în condițiile în care procurorul a rezolvat cauza la data de 08.02.2016, când a fost întocmit actul de sesizare al instanței, acesta nu putea întocmi la data de 15.04.2016, după sesizarea instanței, un alt rechizitoriu, momentul rezolvării cauzei de procuror fiind depășit.
- Această interpretare se impune și prin prisma prevederilor art. 329 alin. (2) C. pr. pen., conform cărora rechizitoriul trebuie însoțit de un număr necesar de copii certificate pentru a fi comunicate inculpaților.
- Faptul că instanța a constatat neregularități ale actului de sesizare constând în lipsa descrierii de fapt a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată nu putea duce la întocmirea unui act nou de sesizare, ci doar la remedierea actului de sesizare inițial, astfel cum impun dispozițiile art. 345 alin. (3) C. pr. pen. În acest sens este, de altfel, și doctrina în materie. Se apreciază că procurorul are la dispoziție fie formularea în scris a unor precizări, fie chiar poate comunica un nou exemplar original (copie) al rechizitoriului inițial, dar care cuprinde elementele constatate ca fiind lipsă. În acest ultim caz, trebuie să fie unul și același rechizitoriu inițial ‒ cu completările cerute de lege ‒, și nu un alt rechizitoriu.
Judecătorul de cameră preliminară a dispus restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale. Parchetul a formulat contestație împotriva încheierii și a învederat că în mod greșit judecătorul de camera preliminară a dispus restituirea cauzei, cu încălcarea dispozițiilor art. 346 alin. (3) C. pr. pen., care prevede limitative cauzele de restituire, modalitatea în care sunt remediate neregularitățile constatate în camera preliminară nu poate fi cenzurată de către instanță, în condițiile în care legiuitorul nu a indicat forma actului prin care procurorul poate dispune în acest caz.
Văzând și interpretarea dispozițiilor art. 286, ale art. 327 lit. a) C. pr. pen., care reglementează actele procesuale prin care poate dispune procurorul, și având în vedere că legea nu distinge, procurorul apreciază că îndreptarea neregularităților constatate în cursul camerei preliminare se poate face atât prin ordonanță, cât și prin rechizitoriu.
Contestația parchetului a fost admisă.
Judecătorii de camera preliminară din cadrul Tribunalului Brașov au constatat că legea nu conține prevederi explicite privind actul procedural prin care, în temeiul art. 345 alin. (3) C. pr. pen., procurorul remediază diferitele tipuri de neregularități ale actului de sesizare și prin care comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată.
Neregularitățile rechizitoriului pot fi:
- intrinseci, adică privesc forma și conținutul rechizitoriului;
- extrinseci, de exemplu, absența mențiunii verificării sub aspectul legalității, întocmirea rechizitoriului de un procuror necompetent.
Dacă sunt constatate neregularități intrinseci ale rechizitoriului în ceea ce privește persoana trimisă în judecată, faptele reținute în sarcina inculpatului și dispoziția de trimitere în judecată, instanța se raliază opiniei potrivit căreia procurorul comunică un nou exemplar original al rechizitoriului inițial ‒ doar completat, care cuprinde elementele constatate ca fiind lipsă. În acest ultim caz, trebuie să fie unul și același rechizitoriu inițial ‒ cu completările cerute de lege.
Este corectă soluția procurorului de a emite un rechizitoriu completat, acesta practic fiind în mare parte rechizitoriul emis inițial, doar modificat (remediat) la capitolul „Starea de fapt”, în acord cu chestiunile stabilite de judecătorul de camera preliminară.
Dacă, după emiterea rechizitoriului, procurorul ar emite și un supliment la rechizitoriu, în mod evident la dosar se vor regăsi două acte de sesizare a instanței intitulate rechizitoriu, care, deși se completează reciproc, încalcă principiul unicității soluției procurorului la terminarea urmăririi penale. În situația emiterii acestui supliment al rechizitoriului (anexă a primului), care conține doar remedierile necesare rechizitoriului emis inițial, primul rechizitoriu (care a fost constatat neregulamentar întocmit) va rămâne în continuare neregulamentar.
Procurorul nu poate emite nicio ordonanță în completarea rechizitoriului, deoarece, pe lângă faptul că se regăsesc în dosar două acte de sesizare, acestea sunt de natură diferită.
În opinia noastră, cu toate că legea nu conține prevederi explicite privind actul procedural prin care, în temeiul art. 345 alin. (3) C. pr. pen., procurorul remediază diferitele tipuri de neregularități ale actului de sesizare și prin care comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată, hotărârea judecătorului de camera preliminară de la instanța de fond este mai pertinentă.
În acest sens, legiuitorul a dispus, în alin. (3) al art. 328 C. pr. pen., că procurorul întocmește un singur rechizitoriu, chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulți suspecți și inculpați și chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite.
Totodată, și doctrina a susținut că remedierea neregularităților rechizitoriului nu ar trebui să aibă loc prin emiterea unui nou rechizitoriu, ci printr-un alt act. Natura lui este una sui-generis: el este actul care complinește și remediază rechizitoriul și care, împreună cu acesta, va stabili limitele învestirii instanței. Denumirea actului este mai puțin importantă și nu îi va afecta valabilitatea. Având această natură sui-generis, înscrisul se va putea intitula chiar „Remedierea neregularităților rechizitoriului nr. (…)” sau „Act de remediere a neregularităților rechizitoriului nr. (…)”[10].
Față de susținerile judecătorului de camera preliminară cu privire la argumentele în favoarea emiterii unui nou rechizitoriu și la evitarea emiterii unui supliment la rechizitoriu, îndrăznim să ne întrebăm, oare, prin emiterea unui nou rechizitoriu, la dosar nu se vor regăsi două acte de sesizare ale instanței intitulate rechizitoriu și nu se va afecta principiul unicității soluției procurorului la terminarea urmăririi penale, iar primul rechizitoriu nu va rămâne în continuare neregulamentar?
Evident că răspunsul este afirmativ.
Față de problema invocată, respectiv care este natura actului prin care se remediază rechizitoriul, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2022, referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile privind art. 345 alin. (3) C. pr. pen. în sensul neverificării actului prin care procurorul remediază neregularitățile[11], este edificatoare în acest sens. Hotărârea, deși nu arată care este natura actului procesual prin care se realizează remedierea rechizitoriului, expune opinia majoritară sub aspectul jurisprudenței și al doctrinei, contrară încheierii anterior menționate. Iar, din lectura deciziei, rezultă că punctul de vedere potrivit căruia actul de remediere al rechizitoriului nu poate fi decât un alt rechizitoriu este izolat.
[7] Înch. pen. nr. 20/02.03.2017 a Tribunalului Olt, sursa www. lege5.ro.
[8] I. Kuglay, Restituirea cauzei la parchet pentru neregularitatea rechizitoriului, în revista Caiete de drept penal nr. 1/2018, www.lege5.ro.
[9] Înch. pen. nr. 167/06.10.2016 a Tribunalului Brașov, sursa www. lege5.ro.
[10] M. Udroiu (coord.), I. Kuglay, op. cit., p. 914.
[11] M. Of. al României nr. 665/4 iulie 2022, sursa www. sintact.ro.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.