Principiul nemo auditor propriam turpitudinem allegans și nulitatea actului juridic civil
Alexandra-Luiza Ionescu - iunie 1, 2020b.Nulitatea și caducitatea
Caducitatea nu beneficiază de un regim de reglementare de sine stătător [14], astfel încât definiția și analiza regimului acesteia s-au dezvoltat datorită doctrinei și practicii. Tocmai de aceea se consideră, la nivel doctrinar, că ipostaza caducii în rândul formelor de ineficacitate este una reziduală.
Așadar, definiția oferită s-a bazat pe o abordare largă:
„Convenția valabil formată devine caducă prin dispariția unuia dintre elementele sale constitutive sau lipsa unui element extrinsec căruia îi era subordonată eficacitatea.[15]”
În primul rând, cauza de ineficacitate corespondentă caducității intervine întotdeauna ulterior momentului încheierii contractului, în vreme ce, așa cum am specificat pe parcursul acestei lucrări, cauza de nulitate este contemporană încheierii contractului.
Mai departe, caducitatea survine din împrejurări independente de voința părților, fiind, în principiu, un element exterior și străin atitudinii contractanților. Nulitatea, pe de altă parte, poate fi declanșată de atitudinea părților care au ignorat sau încălcat legea la momentul încheierii contractului.
În considerarea trăsăturilor caducității, se consideră la nivel de doctrină[16] ca aceasta este, mai degrabă, un incident decât o sancțiune, deoarece aceasta paralizează efectele actului juridic prin invalidarea unuia dintre elementele esențiale ale acestuia.
Nu în ultimul rând, spre deosebire de efectul propagat-retroactiv al nulității, caducitatea lichidează, stopează dinamica efectelor contractului (lipsind, deci, actul juridic de efectele avute în vedere de părți la încheierea sa) numai pentru viitor.
c.Nulitatea și revocarea
Revocarea, asemănător nulității, este o sancțiune de drept civil care constă în suprimarea efectelor actului juridic, însă prima intervine din cauza ingratitudinii gratificatului sau ca urmare a neexecutării culpabile a unei sarcini acceptate.
Există o varietate de revocare mutuală[17], realizată deci ca efect al acordului de voințe al părților care nu reprezintă altceva decât o modalitate prin care efectele actului juridic încetează pentru viitor ca urmare a manifestării consimțământului părților în acest sens.
De cele mai multe ori, termenul „revocare” este folosit pentru a desemna o sancțiune specifică materiilor donațiilor și testamentelor. În fiecare dintre aceste materii, revocarea funcționează în mod specific, fără a se putea confunda cu nulitatea. Și în acest caz, contemporaneitatea cauzei de ineficacitate cu momentul încheierii actului constituie o deosebire importantă dintre nulitate și revocare, întrucât aceasta din urmă presupune o operațiune juridică valabil încheiată.
În măsura în care actul juridic în discuție este nul, va opera nulitatea, fiind lipsit de importanță analizarea îndeplinirii condițiilor pentru aplicarea revocării.
d.Nulitatea și inopozabilitatea
Inopozabilitatea reprezintă o sancțiune de drept civil care intervine în cazul neîndeplinirii anumitor formalități ulterioare încheierii valabile a unui act juridic civil sau în situația ignorării cerințelor de publicitate prevăzute de lege și necesar a fi îndeplinite față de terți.
Și în situația inopozabilității, cercetarea mecanismului și condițiilor de operare ale acestei sancțiuni are sens doar cu privire la un act juridic valabil încheiat.
Așadar, spre deosebire de un act nul, actul inopozabil va produce efecte, fiind valabil încheiat, însă acestea se vor produce față de părți, dar fără a avea repercusiuni în ceea ce privește terții; actul nul, însă, este lipsit de efectele sale față de toți participanții la circuitul civil.
În mod evident, și inopozabilitatea, ca sancțiune care intervine pentru neîndeplinirea unor formalități de publicitate, se cercetează în faza ulterioară încheierii actului juridic, spre deosebire de nulitate.
Se consideră că „[n]ulitatea și inopozabilitatea sunt relativ autonome[18], înscrierea în sistemele de publicitate, prin care se realizează opozabilitatea contractelor, (5) nu are efecte asupra validității actului juridic[19], și nici invers. Cu alte cuvinte, un act nul, chiar opozabil, va rămâne tot nul, iar un contract inopozabil va rămâne astfel chiar dacă este valid încheiat.”[20]
e.Nulitatea și reducțiunea
Reducțiune este tradițional legată de devoluțiune succesorală, referindu-se la reducțiunea liberalităților excesive. Ca urmare, aceasta nu se confundă cu nulitatea, ultima fiind aplicabilă cu caracter general oricăror acte juridice civile care au fost încheiate cu încălcarea sau nerespectarea condițiilor legale de validitate.
Reducțiunea se aplică în situația unor operațiuni juridice specific delimitate, respectiv donațiile și testamentele în cazul căror nu a fost respectată de către dispunător, din punct de vedere material, cotitatea disponibilă.
Deși reducțiunea poate uneori activa retroactiv, aceasta nu se confundă cu nulitatea, întrucât, pentru a fi cercetată excesivitatea liberalităților și necesitatea reducțiunii trebuie să ne aflăm în situația unor operațiuni juridice valabil încheiate. Existența unor cauze de ineficacitate din specia nulității va prevala, lăsând fără importanță cercetarea aplicabilității mecanismului reducțiunii.
V. Nulitatea și principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans
Principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans își are sorgintea în dreptul roman, în acțiunile condictio.
Constituie un fascicul de reguli, de natură morală la originea lor, fiind aplicabil în majoritatea sistemelor de drept romano-germanic, respectiv ca doctrină similară, doctrina estoppel, în sistemul de drept anglo-saxon.
Mecanismul pe baza căruia este construit acest principiul îl constituie, în esență, o regulă de natură morală conform căreia unei persoane îi este interzis ca, prevalându-se de propria turpitudine, culpă, imoralitate, injustețe, ș.a.m.d., să obțină avantaje sau să păstreze avantaje astfel obținute, prin protecție judiciară.
În dreptul contemporan, adagiul nemo auditur se aplică deopotrivă în planul dreptului procesual (exercitarea acțiunii în justiție), cât și cu privire la dreptul material.
Una dintre cele mai frecvent întâlnite aplicații ale principiului nemo auditur prorpiam turpitudinem allegans în dreptul substanțial are în vedere domeniul actelor juridice având o cauză imorală.
Cauza actului juridic civil[21], reglementată la art. 1235 Cod civ.[22], trebuie să întrunească următoarele rigori prevăzute de lege[23]:
i. să existe;
ii. să fie licită;
iii. să fie morală.
Astfel, pentru a fi descurajate comportamentele contrare bunelor moravuri și moralei în raporturile juridice civile, lipsa uneia dintre condițiile enumerate mai sus atrage sancțiuni. Dacă lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, o cauză ilicită sau imorală va fi sancționată cu nulitatea absolută a contractului devenit astfel ineficient (prin defectul genetic al cauzei ilicite sau imorale).
Potrivit doctrinei, „[c]auza imorală atrage nulitatea absolută a actului juridic[24] dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia să o cunoască [art. 1238 alin. (2) C. civ.], iar prestația primită sau executată în temeiul unei cauze imorale rămâne întotdeauna supusă restituirii (art. 1638 C. civ.).
Pentru ipoteza în care la încheierea contractului doar una dintre părți a urmărit un scop contrar bunelor moravuri, iar cocontractantul nu a cunoscut și nici nu trebuia să cunoască aceasta, consecvența ne obligă să optăm pentru soluția valabilității contractului.
Cât privește corelația dintre art. 1238 alin. (2) C.civ. și art. 11 C.civ., conform căruia, «nu se poate deroga prin convenții sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri», se observă că nu există o suprapunere între domeniile de aplicare ale celor două texte de lege, în sensul că în baza art. 11 C. civ. pot fi declarate nule numai actele juridice având o cauză ce contravine dispozițiilor exprese care interesează ordinea publică și bunele moravuri, așa încât vor putea fi declarate nule numai pe temeiul art. 1238 alin. (2) C.civ. acele acte juridice a căror cauză, deși imorală, nu contravine unei dispoziții legale exprese.
Mai precizăm că, dacă obiectul actului juridic civil contravine normelor imperative, ordinii publice sau bunelor moravuri, atunci și cauza actului juridic respectiv este ilicită sau imorală, în schimb, pot exista situații în care cauza actului juridic să fie ilicită sau imorală, iar obiectul acelui act juridic să fie licit[25]”.
Așadar, sancțiunea care vine să paralizeze efectele unui act juridic a cărui cauză este ilicită sau imorală este nulitatea absolută[26]. Inclusiv principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans funcționează ca un filtru pentru salvgardarea operațiunilor juridice amenințate de imoral sau ilicit, însă sfera de aplicare a adagiului este diferită, evident, de cea a nulității, în ciuda punctelor de tangență pe care cele două instituții le împart.
Mai mult, practica judiciară s-a pronunțat în sensul în care, raportat la caracterul de ordine publică al nulității absolute, aceasta se va aplica mai activ și cu prioritate față de principiul nemo auditur, deși, în opinia noastră, adagiul nu funcționează ca o sancțiune de drept civil, ci are funcția de principiu menit să administreze conduita participanților la circuitul civil, mai exact încadrarea acestei conduite în limitele trasate de rigorile bunelor moravuri si moralei.
În ceea ce privește prioritatea aplicării nulității absolute față de principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, următoarele concluzii au fost statuate cu ocazia judecării unei cauze:
„[…]
Potrivit disp. art. 4 alin. 5 din aceeași lege «proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, care intenţionează să vândă monumente istorice, transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, înștiințarea privind intenţia de vânzare, însoţită de documentaţia stabilită prin ordin al ministrului culturii şi cultelor», iar potrivit alin. 4 «monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condiţiile exercitării dreptului de preemțiune ale statului român, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa B, ori al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, potrivit prezentei legi, sub sancţiunea nulităţii absolute a vânzării».
Prin urmare, reclamanta invocă, pe de o parte, disp. alin. 4 din lege pentru protejarea dreptului sau, în sensul că imobilul este monument istoric și nu putea face obiectul înstrăinării, iar pe de altă parte, disp. alin. 5 , în sensul că trebuia să înștiințeze statul pentru a-și exercita dreptul de preempțiune.
Ori, reclamanta nu se poate prevala de propria incorectitudine la încheierea actelor juridice pentru a obţine protecţia juridică a dreptului, cunoscutul principiu «nemo auditur propriam turpitudinem allegans» fiind o garanție a respectării regulilor sociale. (s.n.)
Acest al doilea principiu este recunoscut de doctrină ca fiind o excepție de la regulile care guvernează sancțiunea nulității absolute sau relative, presupunând că nimeni nu îşi poate invoca propria culpă pentru a pretinde recunoașterea unui drept. Ar fi imoral ca teza contrară să fie acceptată şi valorificată în prezenta cauză, legea neprotejând acțiunile care au un scop imoral. (s.n.)
Pentru acest considerent, acțiunea principală se privește a fi neîntemeiată, atât sub aspectul acestui motiv, cât si al celui privind pretinsa existență a unei cauze ilicite la încheierea primului contract de vânzare cumpărare (art. 948 pct. 4 D.), în cauză nefăcându-se nici un fel de dovezi sub acest aspect, potrivit disp. art. 1169 D.
[…]
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de apel a soluţionat nelegal apelul pârâţilor sub aspectul incidenţei nulităţii absolute, reţinând – nelegal – că principiul «nemo auditur propriam turpitudinem allegans» ar opera prioritar înaintea sancţiunii nulităţii absolute.
Astfel, Curtea consideră că este greşită aprecierea instanţei de apel asupra regimului juridic al nulităţii absolute, această nulitate aplicându-se, în orice situaţie, cu regim de prioritate, sancţionând actul juridic şi lipsindu-l de orice eficacitate juridică, contractele a căror anulare se solicită fiind lovite de sancţiunea nulităţii absolute şi fiind deci cazul repunerii în situaţia de carte funciară anterioară încheierii acestora, cum bine şi cu temei a dispus prima instanţă. (s.n.)
[…]
Aşadar, în speţă este vorba, despre nulitatea absolută, care are regim juridic distinct, neputându-se pune problema existenţei vreunei culpe şi ca atare sancţiunea nulităţii absolute neputând fi evitată.
În acest sens este, atât întreaga doctrină juridică, cât şi practica judecătorească în materie, care a statuat constant că principiul potrivit căruia nimeni nu-şi poate invoca propria culpă pentru a obţine protecţia unui drept („nemo auditur propriam turpitndinem alllegans”) nu poate opera în cauză, faţă de caracterul absolut al nulităţii, pe care reclamanta şi-a întemeiat acţiunea şi că nulitatea absolută a unui act juridic putând fi invocată de orice persoană interesată, care justifică un interes (conform şi deciziei civile nr. 3184/2000 a Curţii de Apel București –secţia a IV-a civilă). (s.n.)
Ori, în cauză reclamanta îşi justifică interesul de a cere nulitatea contractelor încheiate cu recurenţii, prin aceea că a fost obligată în apel să permită accesul acestora în imobilul din litigiu şi să nu facă nimic de natură a atinge dreptul de proprietate al acestora asupra imobilului descris mai sus.
În consecinţă, Curtea conchide că este cazul admiterii recursului de faţă, în sensul dispozitivului ce se va reda mai jos, întrucât caracterul de ordine publică al nulităţilor absolute, ce sancţionează actele juridice încheiate cu încălcarea unor prevederi legale imperative, trece înaintea principiului potrivit căruia «nimeni nu poate să invoce propria turpitudine», excepţia referitoare la o atare nulitate putând fi ridicată şi de partea care, cu intenţie şi profitând de neştiinţa celeilalte părţi, a nesocotit asemenea dispoziţii legale. […][27]”
Pe cale de consecință, în concursul dintre nulitatea absolută și adagiu nemo auditur prorpiam turpitudine allegans, acesta din urmă își va păstra caracterul și forța de principiu de drept, în vreme ce nulitatea absolută, deținătoare a hegemoniei atributelor de respectare a condițiilor de validitate de ordine publică a actelor juridice civile, va beneficia de aplicare prioritară.
Mai mult, principiul nemo auditur nu este învestit ca prim atribut cu funcție sancționatorie, acesta fiind un principiu mai mult disuasiv, întrucât edictează conduita morală și licită de urmat în cadrul raporturilor juridice.
Așadar, față de dihotomia disuasiv-sancționatoriu care descrie eficiența nulității, prin cele două funcții ale sale, vine de la sine înțeles că acele încălcări din sfera imoralului, ilicitului, neconformității cu bunele moravuri vor contamina actul juridic civil până la malformația ineficacității, deci vor atrage sancțiunea nulității absolute cu toate efectele acesteia.
Deci, nulitatea absolută se va aplica cu atât mai mult în situația unei cauze ilicite sau imorale a actului juridic, caz în care nu considerăm întemeiate controversele de interpretare, mai ales că legea civilă, anume Codul civil, reglementează expres, în cadrul art. 1238, sancțiunea aplicabilă într-un atare caz, respectiv nulitatea absolută.
Sigur, analiza concretă și regulile de interpretare vor fi avute în vedere de la caz la caz și în funcție de elementele situației de fapt corespunzătoare. Astfel, este posibil ca o anumită operațiune juridică purtând stigmatele nulității să izbutească a se conserva în afara exigenței acestei sancțiuni și să atragă aplicabilitatea altor reguli de drept cu toate efectele aferente, inclusiv pe cele ale principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
VI. Concluzii
Actul juridic civil constituie catalizatorul ecosistemului civil. Comportamentul și conduita participanților la circuitul civil pot prezerva intactă valabilitatea actului juridic civil sau, dimpotrivă, pot afecta existența acestuia, fie încă de la momentul formării sale, fie pe parcursul evoluției actului.
Cu alte cuvinte, soarta operațiunilor juridice inițiate de către participanții la circuitul civil depinde, în mare măsură, de conduita pe care aceștia aleg să o aibă, să o aplice sau să o propage asupra actelor juridice pe care le încheie, respectiv formelor de materializare a operațiunilor juridice pe care înțeleg să le ducă la bun sfârșit.
Desigur, astfel cum am dezvoltat mai sus, sunt numeroase situații în care actul juridic civil este fie stigmatizat, fie compromis.
Una dintre sancțiunile cu cea mai operativă dinamică a efectelor este nulitatea; actul juridic civil lovit de aceasta formă de sancțiune înregistrează o paralizie a afectelor până la, în anumite cazuri, compromiterea definitivă și integrală a operațiunii juridice avute în vedere de părți.
De aceea, analiza comparativă a instituției nulității cu adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans oferă cadrul de anamneză comparativă a actelor juridice afectate în mod diferit de variate neregularități.
Așadar, având în vedere întreaga prezentare schematică asupra corelării dintre nulitate și principiul nemo auditur, putem concluziona asupra importanței conduitei participantului, respectiv părții contractuale implicate într-o anumită operațiune juridică.
Fie că această conduită contractuală se deformează încă de la momentul în care actul juridic se conturează embrionar, fiind aplicabilă nulitatea, fie că ea intervine ulterior, în mod direct și împotriva rigorilor de bună-credință, prin invocarea propriei culpe, fie prin alte forme, fiind aplicabil principiul nemo auditur sau alte sancțiuni ori reguli de drept civil, important de remarcat și analizat este impactul exact pe care o astfel de conduită îl are asupra respectivului act juridic civil.
În consecință, aplicarea principiului nemo auditur propiam turpitudinem allegans se poate interconecta cu sfera de aplicare a nulității sau își poate propaga efectele fără interferența acestei sancțiuni.
Însă, cu valoare de concluzie, aplicabilitatea unei sancțiuni de drept civil sau a unui principiu cum este adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, va fi analizat de la caz la caz, în funcție de particularitățile fiecărei operațiuni juridice în parte.
[14] În Codul civil, există reglementări referitoare la caducitate în materia regimului matrimonial (art. 333), în materia testamentelor și a legatelor (art. 1048 și art. 1071) și materia ofertelor (art. 1195).
[15] „La convention valablement formeé devinet caduque par la disparition de l’un de ses éléments constitutifs ou la défaillance d’un élément extrinsèque auquel était subordoneé son efficacité. La caducité produit effet, suivant les cas, rétroactivement ou pour l’avenir seulement. (Convenția valabil formată devine caducă prin dispariția unuia dintre elementele sale constitutive sau lipsa unui element extrinsec căruia îi era subordonată eficacitatea sa. Caducitatea produce efecte, după caz, retroactiv sau numai pentru viitor). – Catala P., Antreproiect de reformă a dreptului obligațiilor, raport al Ministerului Justiției, Paris, 2005, p. 83 citat în Pavel Filip, Nulitatea actului juridic civil prin prisma interesului ocrotit, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 192 – 193.
[16] Paul Vasilescu – op. cit., 415.
[17] Art. 1270 alin. (2) Cod civ. – Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege.
[18] „Pentru confuzia lor, v. Trib. Supr., d.civ. nr. 2508/1988, RRD nr. 8/1989, p.71” – citat în Paul Vasilescu – op. cit., 417.
[19] C.A., Cluj, d.civ. nr. 1537/1998, PJ, p.34 – citat în Paul Vasilescu – op. cit., 417.
[20] Paul Vasilescu – op. cit., 417.
[21] Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 4196/2013: „[…] din examinarea clauzelor a rezultat cu evidență că scopul real al încheierii a fost acela de a constitui în favoarea chiriașului drepturi reale asupra terenului care să permită dezvoltarea unui proiect imobiliar, ceea ce a dovedit că (…) și-a depășit limitele capacității de folosință prin încheierea acestui contract de închiriere. Este de reținut că orice convenție pentru a fi valabilă presupune, între alte condiții esențiale, și o cauză licită, fără de care contractul este nul. Cauza reprezintă scopul direct pe care-l urmărește fiecare parte contractantă, este rațiunea pentru care se obligă partea.” – https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=112475
[22] Art. 1235 Cod civ. – Cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul.
[23] Art. 1236 Cod civ. – Condiții
(1) Cauza trebuie să existe, să fie licită şi morală.
(2) Cauza este ilicită când este contrară legii şi ordinii publice.
(3) Cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri.
[24] „Spre exemplu, s-a decis că antecontractul de vânzare încheiat pentru a se menține o relație de concubinaj este lovit de nulitate absolută pentru cauză imorală – C.A. Ploiești, dec. Civ. nr. 211/1998, B.J., semestrul I/1998, p.198 – citat în G. Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, op. cit., pag. 174.
[25] G. Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, op. cit., pag. 174 – 175.
[26] Art. 1238 – Sancțiune
(1) Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepția cazului în care contractul a fost greșit calificat şi poate produce alte efecte juridice.
(2) Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.
[27] C.A. Timișoara, Secția civilă, decizia nr. 681 din 18 iunie 2000.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.