Principiul egalităţii armelor în procesul penal român – O realitate sau o ficţiune?
Viorel Pașca - august 1, 20163. Procedura în camera preliminară și echilibrarea constituţională a poziţiei procesuale a părţilor
După declararea ca neconstituţională a mai multor prevederi ale Codului de procedură penală[14] acesta a fost cârpit prin Ordonanţă de urgenţă nr. 82/2014 din 02.05.2016.
Dacă în formularea iniţială a art. 344 alin. 2 C. pr. pen. doar inculpatul formula în scris cereri și excepţii, în noua formulare judecătorul de cameră preliminară comunică inculpatului, celorlalte părţi şi persoanei vătămate obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar dacă s-au formulat cereri sau excepţii ori dacă a ridicat excepţii din oficiu, judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul pentru soluţionarea acestora, cu citarea părţilor, a persoanei vătămate şi cu participarea procurorului.
Judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului. Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, prin încheiere, care se comunică de îndată procurorului, părţilor şi persoanei vătămate.
Împotriva încheierii procurorul, părţile şi persoana vătămată pot face contestaţie. aceasta putând privi şi modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor.
Contestaţia se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate și se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea și după ascultarea părţilor şi a persoanei vătămate şi a procurorului.
Procedura în camera preliminară prevede după modificările aduse prin O.U.G. nr. 82/2014 din 02.05.2016, drepturi egale pentru toate părţile implicate și primește caracter contradictoriu prin citarea părţilor, a persoanei vătămate și a procurorului și posibilitatea de a prezenta înscrisuri noi.
Contradictorialitatea procedurii și nemijlocirea ascultării părţilor sunt garanţii ale efectivităţii principiului egalităţii armelor ca bază a unui proces echitabil.
Expunerea de motive a Proiectului Codului de procedură penală justifica această procedură din nevoia de a răspunde „exigenţelor de legalitate, celeritate şi echitate a procesului penal” pentru „crearea unui cadru legislativ modern, care să înlăture durata excesivă a procedurilor în faza de judecată”.
Mulţimea dispoziţiilor neconstituționale și faptul că aceste obiective nu au fost atinse a întemeiat scepticismul nostru faţă de acest experiment legislativ pe care l-am apreciat a fi un experiment procesual eşuat[15].
4. Sincope ale principiului egalităţii armelor în judecarea cauzelor
Deși caracterul public al ședinţelor de judecată, oralitatea și contradictorialitatea dezbaterilor, nemijlocirea administrării probelor, asigurarea apărării sunt suficiente garanţii pentru a asigura desfășurarea unui proces echitabil prin „egalitatea armelor”, respectiv a garanţiilor procesuale acordate părţilor și acuzării, totuși au fost destule cazuri în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil. Chiar dacă aceste decizii au privit cauze soluţionate sub prevederile vechiului Cod de procedură penală nu înseamnă că asemenea derapaje nu se pot repeta, unele dintre acestea putând fi favorizate și de actualele prevederi procesuale.
Judecătorul de cameră preliminară – judecător al fondului
Una dintre garanţiile respectării principiului egalităţii armelor este necesitatea desfășurării judecăţii în faţa unui judecător imparţial.
În acest scop legiuitorul a reglementat separarea funcţiilor judiciare astfel ca în desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare să fie incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare.
Neavând resursa umană necesară transpunerii în fapt a unei asemenea măsuri radicale, iniţial a considerat că funcţia judecătorului de drepturi și libertăţi [art. 3 alin. 1 lit. b) C. pr. pen.] nu este incompatibilă cu funcţia judecătorului de cameră preliminară, de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecat, pentru ca, în urma constatării incompatibilităţii celor două funcţii, prin O.U.G. nr. 18/23.05.2016 alineatul respectiv să fie modificat în sensul că funcţia de judecător de cameră preliminară este compatibilă doar cu funcţia de judecată, mai puţin atunci când acesta dispune începerea judecăţii.
Chiar dacă judecătorul de cameră preliminară examinează cauza doar sub aspectul competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi al legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, este greu de crezut că acesta va reveni asupra legalităţi probelor chiar dacă în faza cercetării judecătorești martorii sau denunţătorii vor reveni asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale.
Curtea Europeană a statuat că nu se poate retine in abstracto prioritatea ce ar trebui acordată declarațiilor date de un martor în ședință publică și sub jurământ în raport cu declarațiile aceluiași martor date în cursul urmăririi penale, chiar dacă cele două sunt contradictorii (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996)[16], dar faptul că, instanțele au hotărât să acorde prioritate declarațiilor obținute de anchetatori și au considerat că cele date în fata instanței de fond au fost false, respingând cererile apărării de a administra probe, fără să analizeze sau cel puțin să ofere explicații mai detaliate cu privire la motivul respingerii celorlalte cereri de administrare de probe, constituie o încălcare a principiului egalităţii armelor și a dreptului la un proces echitabil (cauza Bufinski contra România)[17].
Judecătorul de cameră preliminară, ulterior judecător al fondului prejudiciază asupra principiului egalităţii armelor, respingând cererile de revocare sau de înlocuire a măsurii arestării preventive, de regulă cu motivarea stereotipă potrivit căreia se menţin în continuare condiţiile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive.
Curtea Europeană a statuat în sensul că art. 5 alin. 3 din Convenţie nu poate fi interpretat ca permiţând necondiţionat arestarea preventivă atâta vreme cât nu depăşeşte o anumită durată. Orice menţinere în stare de arest preventiv a unui acuzat, chiar şi pentru o durată scurtă, trebuie justificată în mod convingător de autorităţi oferind motive concrete în sprijinul afirmaţiei existenţei „pericolului pentru ordinea publică” în scopul menţinerii inculpatului în detenţie (cauza Calmanovici c/a România)[18].
Despre judecata în primă instanţă și în apel
Condamnarea unui acuzat pentru prima dată în ultimă instanţă numai de o instanţă care, fără a-l audia, a examinat cauza în fapt şi în drept doar pe baza probelor administrate în primă instanţă încalcă echitatea procedurii garantată de art. 6 alin. 1 din Convenţie și implicit principiul egalităţii armelor (Flueraş împotriva României; Calmanovici c/a România; Mircea contra României)[19].
O problemă se pune în legătură cu compatibilitatea sau incompatibilitatea judecătorului care a judecat unul sau mai mulți inculpați potrivit procedurii prescurtate prevăzută de art. 375 C. pr. pen. sau care a validat a acordul de vinovăţie rămâne sau ajunge în situaţia de a judeca și inculpatul sau inculpaţii care nu au recurs la aceste proceduri, sau nu au recunoscut fapta/faptele de care este/sunt acuzaţi.
Prin recursul în interesul legii cu privire la aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 din vechiul Cod de procedură penală, Înalta Cute de Casaţie și Justiţie a statuat că judecătorul care a soluționat cauza conform procedurii prevăzute de art. 3201 din Codul de procedură penală cu privire la unii dintre inculpați nu devine incompatibil sa judece acțiunea penală și civilă cu privire la ceilalți inculpați, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaților s-a făcut prin acelaşi rechizitoriu, pentru infracțiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate.
Judecătorul devine incompatibil doar dacă în considerentele hotărârii pronunțate conform art. 3201 din Codul de procedură penală și-a exprimat părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauza disjunsă[20].
Rezolvarea amintită este valabilă și în contextul prevederilor actualului Cod de procedură penală, cu precizarea că soluţia ce ar putea fi data în cauza disjunsă ar putea rezulta implicit din considerentele hotărârii pronunţate.
Astfel în cazul în care același judecător judecă o cauză în care trei inculpaţi sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracţiunii de constituire a unui grup infracțional organizat și doi inculpaţi recurg la aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 375 C. pr. pen, iar cel de-al treilea nu recunoaște fapta și solicită administrarea probelor, este logic aproape imposibil ca judecătorul să nu fie influenţat de autoritatea de lucru judecat a stării de fapt rezultate din hotărârea anterioară, deoarece ar însemna să-și nege propria hotărâre, sub aspectul condiţiilor de existenţă ale infracţiunii.
Într-o situaţie similară Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că deși în raport de elementul subiectiv al imparţialităţii niciun element nu este susceptibil să pună în dubiu imparţialitatea personală a judecătorilor în cauză, dar în raport de imparţialitatea obiectivă a acestora, Curtea a constatat că dubiile privind parţialitatea magistraţilor provin din faptul că, în motivarea soluţiei de condamnare a celorlalţi inculpaţi, se făceau numeroase referiri la reclamant şi la rolul său în sânul organizaţiei infracţionale din care era suspectat că ar fi făcut parte[21].
Respingerea de către unele instanţe de apel a cereri inculpatului de a i se acorda un termen în vederea angajării unui apărător, cu motivarea că în cursul judecăţii, persoana vătămată şi părţile au dreptul la un singur termen pentru angajarea unui avocat şi pentru pregătirea apărării potrivit art. 356 alin. 3 C. pr. pen., termen de care au uzat în cursul judecății în primă instanţă, încalcă dreptul la apărare al inculpatului în condiţiile în care chiar și la judecata în primă instanţă, în situaţia în care persoana vătămată sau una dintre părţi nu mai beneficiază de asistenţa juridică acordată de avocatul său ales, instanţa poate acorda un alt termen pentru angajarea unui alt avocat şi pregătirea apărării (art. 356 alin. 4 C. pr. pen.).
Recurgerea în asemenea situaţii la apărătorul numit din oficiu, respectiv avocatul de serviciu numit la sală, fără ca acesta să aibă delegaţie pentru cauza respectivă, echivalează cu negarea dreptului la apărare și implicit cu negarea principiului egalităţii armelor, chiar dacă apărătorului din oficiu astfel numit i se pune la dispoziţie dosarul pentru studiu în sală.
Faptul că avocatul din oficiu nu s-a bucurat de timpul şi de facilităţile de care ar fi avut nevoie pentru studierea dosarului, pregătirea pledoariei şi, eventual, să ia contact cu clientului său constituie o încălcare a art. 6 § 3c) în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Goddi contra Italiei)[22].
Respingerea de către unele instanţe a cererilor de efectuare a unei expertize contabile în cauzele în care eventualele prejudicii (în fapt datorii fiscale) au fost stabilite doar pe baza rapoartelor întocmite de ANAF sau de specialiștii din cadrul DNA, constituie de asemenea o încălcare a principiului egalităţii armelor, în condițiile în care specialiștii amintiţi nu sunt experţi independenţi, fiind sub controlul procurorului de caz.
Din păcate modificările aduse prin O.U.G. nr. 18/2016 par a nega dreptul părţilor de a contesta actele de constatare întocmite de specialiştii subordonaţi structurilor Ministerului Public.
Constatările potrivit art. 172 alin. 10 C. pr. pen. se efectuează de către un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora. La efectuarea constatării partea nu este reprezentată de un specialist independent, pe când la efectuarea expertizei pot participa experţi independenţi autorizaţi, numiţi la solicitarea părţilor sau subiecţilor procesuali principali
În cazul în care singura probă privind stabilirea unui prejudiciu de care depinde şi soluţionarea acţiunii penale (existenţa prejudiciului, cuantumul acestuia, consecinţele grave etc.), în reglementarea anterioară O.U.G. nr. 18/2016 prevederile 173 alin. 12 C. pr. pen. sunau de maniera: „După finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se dispune efectuarea unei expertize” pentru ca în procedură legislativă de urgenţă (care sunt situaţiile extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, !?) textul să fie modificat, fără a fi necesar, în forma: „După finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate dispune (S.N.) efectuarea unei expertize.
Nu erau suficiente motive ca o constatare întocmită de un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare să fie contestată în baza principiului egalităţii armelor, al imparţialităţii şi al dreptului la un proces echitabil?
Era nevoie ca să se oficializeze expres o dată în plus dreptul judecătorului de a respinge administrarea unei probe?
Era nevoie de o procedură legislativă excepţională (Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestor, art. 115 alin. 4 din Constituţie), pentru a pune coada la pruna putredă numită Codul de procedură penală, sau pentru a justifica pe baza unui nou text legal, care oricum şi fără această prevedere, îi conferea judecătorului dreptul exclusiv de a aprecia asupra pertinenţei şi concludenţei probelor (art. 347 C. pr. pen.)?
E drept că „drepturile fundamentale sunt un lux”, ce să mai vorbim de principiul egalităţii armelor.
5. Concluzii
Actualul sistem procesual penal denumit „adversial” (barbarism slugarnic N.A.[23]) este în realitate un sistem mixt, în care elementele inchizitoriale (caracterul scris secret și necontradictoriu) devenite preponderente în cursul urmăririi penale prin utilizarea metodelor și tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare fac să treacă în plan secund elementele de contradictorialitate, eclipsând principiul egalităţii armelor, fapt care deseori nu poate fi remontat în cursul judecăţii.
Utilizarea metodelor și tehnicilor speciale de supraveghere și a măsurii arestării preventive conferă mai degrabă un caracter autoritarist procesului penal, în dauna dreptului la un proces echitabil, conform cerinţelor statului de drept.
[14] C.C. dec. nr. 599/2014, 663/2014, 712/2014, 76/2015; 166/2015 etc.
[15] V. Paşca, Camera preliminară – un experiment procesual eşuat?
[16] www.jurisprudentacedo.com/dreptul-la-un-proces-echitabilla, 5.06.2016.
[17] www.jurisprudentacedo.com/dreptul-la-un-proces-echitabilla, 5.06.2016.
[18] www.jurisprudentacedo.com/dreptul-la-un-proces-echitabilla, 5.06.2016.
[19] www.jurisprudentacedo.com/dreptul-la-un-proces-echitabilla, 5.06.2016.
[20] RIL / ICCJ Dec.. 17 din 12 noiembrie 2012, publicată în M. Of. nr. 820/2012.
[21] Rojas Morales contra Italiei, www.jurisprudentacedo.com/dreptul-la-un-proces-echitabilla, 5.06.2016.
[22] www.jurisprudentacedo.com/dreptul-la-un-proces-echitabilla, 5.06.2016.
[23]Adjectivul „adversial” nu există în limba română fiind preluarea mot-á-mot a noţiunii adversarial system sau adversary system, caracteristică sistemelor de drept common law reprezintă echivalentul noţiunii de proces contradictorial, sistem în care, fără o fază procesuală prealabilă (anchetă, instrucţie, urmărire penală), părţile reprezentate de avocatul acuzării și avocatul apărării își prezintă probele în faţa unui juriu sau unui judecător.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.