Principiul egalităţii armelor în procesul penal român – O realitate sau o ficţiune?
Viorel Pașca - august 1, 2016Dacă în faţa instanţei acest drept nu este negat, în faza de urmărire penală, nu de puţine ori încercarea apărătorului de a pune întrebări martorilor acuzării este blocată cu motivare că nu este prevăzut un asemenea drept, apărătorul având doar dreptul de a asista la efectuarea audierii.
Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinţă a probelor propuse în favoarea suspectului ori inculpatului se sancţionează conform dispoziţiilor Codului de procedură penală (art. 5 alin. 2 teza II), dar respingerea dreptului suspectului sau inculpatului de a pune întrebări martorilor acuzării nu poate fi sancţionată decât eventual cu nulitatea relativă a acestui mijloc de probă și obligarea refacerii acestuia în condiţii de contradictorialitate, cu condiţia să se poată face dovada refuzului de a pune întrebări prin eventuala semnare a declaraţiei de către apărător cu obiecţiuni.
Prin Legea nr. 255/2013 a fost modificat art. 92 alin. 6 C. pr. pen. în sensul obligaţiei organelor judiciare de a consemna eventualele obiecţiuni formulate de apărător în cazul în care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, iar actul este semnat şi de avocat, fapt care ar facilita asemenea obiecţiuni.
Dreptul martorului de a nu se acuza
Organele judiciare au obligaţia să menţioneze, cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală anterioară.
Doar enunţat de art. 118 C. pr. pen., dreptul martorului de a nu se acuza nu este prevăzut de art. 120 C. pr. pen. printre drepturile pe care organele judiciare au obligaţia de a le aduce la cunoștinţa martorului înainte de audierea sa.
Audierea, în frecvente cazuri, în faza urmăririi penale in rem, a viitorului suspect, ca martor, fără a fi atenţionat că cele declarate pot fi folosite și împotriva sa, chiar dacă aceste declaraţii, conform art. 118 C. pr. pen. nu pot fi folosite împotriva sa, a rupt deja echilibrul procesual, eventuala sa revenire, cu ocazia punerii sale sub învinuire asupra celor declarate iniţial neputând înlătura dezavantajul produs prin cele declarate iniţial.
În aceste condiţii nici persoana care îndeplineşte una dintre calităţile prevăzute de art. 117 alin. 1 C. pr. pen. nu este scutită de obligaţia de a depune mărturie[9], situaţie care evident prejudiciază drepturile procesuale ale acesteia și este de natură a rupe echilibrul între apărare și acuzare.
Ce valoare are declaraţia ca martor a persoanei la domiciliul căreia s-a efectuat o percheziţie în faza urmăririi penale in rem, căreia nu i s-a adus la cunoştinţă calitatea de suspect şi dreptul de a nu face nicio declaraţie care poate fi folosită împotriva sa?
Procedural nici soţul sau rudele în linie directă nu pot refuza să facă declaraţii câtă vreme nu este dispusă continuarea urmăririi penale in personam[10].
Prelungirea urmăririi penale in personam dincolo de momentul în care există probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală este un abuz procesual.
Considerăm că modificarea art. 305 C. pr. pen. prin O.U.G. nr. 18/2016[11] care permite ca organul de urmărire penală să dispună începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşită ori a cărei săvârşire se pregăteşte, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut, lărgeşte posibilitatea acestui abuz.
Când organul de urmărire penală se sesizează din oficiu de săvârşirea unei fapte şi autorul este cunoscut (omor, ucidere din culpă etc.) nu este niciun motiv ca să se dispună începerea urmăririi penale in rem şi nu direct in personam. Este un formalism excesiv ca în aceeaşi zi să se dispună prin ordonanţă începerea urmăririi penale in rem şi prin altă ordonanţă continuarea urmăririi penale in personam.
Când organul de urmărire penală este sesizat prin denunţ sau plângere, ori plângere prealabilă audierea denunţătorului sau a persoanei pretins vătămate trebuie să ofere date suficiente (acte medicale, înscrisuri, fotografii, înregistrări proprii, cercetare la faţa locului etc.) din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta penală cu care este sesizat organul de urmărire penală. Dacă denunţătorul sau a persoana pretins vătămată nu oferă date suficiente din care să rezulte bănuiala rezonabilă că s-a săvârşit o faptă penală procurorul va dispune clasarea cauzei.
De aceea considerăm că de lege ferenda începerea urmăririi penale in rem trebuie limitată la situaţiile în care autorul nu este cunoscut şi perioada în care se poate efectua urmărirea penală in rem trebuie limitată la un termen de 6 luni, timp în care se pot efectua metodele speciale de supraveghere sau cercetare, după care continuarea urmăririi penale trebuie pusă sub controlul judecătorului de drepturi şi libertăţi. În acest fel s-ar evita ca urmărirea penală in rem să dureze 5-6 ani de la săvârşirea faptei.
A devenit deja o practică aproape generalizată administrarea probatoriului în faza urmăririi penale in rem, iar procedura în camera preliminară are ca obiect, între altele şi verificarea legalităţii administrării probelor (art. 342 C. pr. pen.) motiv pentru care considerăm că respingerea cererii suspectului de readministrare a probelor administrate anterior dobândirii calităţii de suspect trebuie sancţionată de judecătorul de cameră preliminară prin restituirea cauzei la procuror pentru readministrarea probelor, posibilitate pe care de lege lata prevederile art. 346 alin. 3 C. pr. pen. nu o prevăd.
Motivare potrivit căreia această carenţă poate fi îndreptată în cursul cercetării judecătoreşti nu este satisfăcătoare deoarece presupune administrarea probatoriului în faţa instanţei, ceea ce-l privează pe inculpat de a uza de procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei, procedură de care ar fi uzitat probabil dacă prin readministrarea probelor amintite ar fi putut dovedi existenţa unei circumstanţe atenuante legale (provocare, depăşirea legitimei apărări sau stării de necesitate).
Nerespectarea cerinţei legale prin care s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului (nu şi prin refacerea lui) atrage nulitatea relativă a acestuia, iar nulitatea relativă poate fi invocată până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură.
De lege ferenda prevederile art. 346 alin. 3 C. pr. pen. ar trebui modificate în sensul că şi atunci când nulitatea relativă poate fi asanată prin refacerea actului cu respectarea garanţiilor procesuale privind dreptul la un proces echitabil şi implicit cel al egalităţii armelor, judecătorul de cameră preliminară să poată restitui cauza la procuror pentru refacerea actului.
Despre martori cu identitate protejată
Se constată de asemenea un abuz, de folosirea ca martori cu identitate protejată a investigatorilor şi colaboratorilor, procesul penal devenind un proces cu umbra martorului, deși asemenea măsuri de protecţie excepţionale pot fi luate numai dacă există o suspiciune rezonabilă că viaţa, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declaraţiilor sale (art. 125 C. pr. pen.).
Această suspiciune rezonabilă trebuie să rezulte din faptul că celelalte măsuri de protecţie a martorului se dovedesc ineficiente.
Protecţia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaraţia sau audierea martorului fără ca acesta să fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea şi imaginea distorsionate se dispun atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente [art. 126 alin. 1 lit. c) și d) C. pr. pen.], or nu exista nici un act procesual din care să rezulte că celelalte măsuri de protecţie sau dovedit sau sunt ineficiente.
Admiterea depoziţiilor din partea martorilor anonimi şi anumite mijloace de protecţie a martorilor nu au cum să nu conducă la restrângerea, într-o oarecare măsură, a dreptului la apărare al acuzatului. Apărarea întâmpină dificultăţi în efectuarea unui interogatoriu dacă nu cunoaște identitatea martorului și nu poate demonstra că acel martor este ostil, nedemn de încredere sau că singurele lui intenţii sunt acelea de a prejudicia acuzatul.
A vorbi în acest context de principiul egalităţii armelor este o utopie chiar dacă admitem că în cursul urmăririi penale acest principiu are anumite restrângeri justificate de poziţia și statutul Ministerului Public.
Principiul egalităţii armelor trebuie să asigurare un just echilibru între părţi, între mijloacele de care dispune apărarea şi cele de care dispune acuzarea (Ministerul Public).
Noţiunea de martor anonim primeşte un sens autonom în aplicarea Convenţiei şi se referă la orice persoană care, în faza de urmărire penală, a depus mărturie împotriva acuzatului, mărturie pe baza căreia instanţa şi-a fundamentat decizia.
Colaboratorul audiat ca martor cu identitate protejată este în fapt un infractor interesat procesual să obţină recunoașterea unei cauze de micșorare a pedepsei, motiv pentru care depoziţia sa trebuie apreciată cu circumspecţie.
Într-o serie de hotărâri importante Curtea Europeană a Drepturilor Omului a trasat coordonatele pe baza cărora trebuie analizată compatibilitatea mărturiilor anonime cu garanţiile unui proces echitabil.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat violarea art. 6 alin. (1) şi alin. (3) lit. d) deoarece condamnarea s-a bazat, într-o mare măsură pe depoziţiile unor martori anonimi realizate în faza de urmărire penală. Curtea a stabilit că inculpatul a suferit un handicap procedural insurmontabil, care nu a fost contrabalansat prin procedura în faţa judecătorului.(cauza Kostovski vs. Olanda)[12]
Judecătorul trebuie să cunoască identitatea acestor martori, să verifice credibilitatea acestora şi să poată decide dacă aceştia pot depune mărturie sub acoperirea anonimatului. Apărarea trebuie să dispună de mijloace adecvate care să permită să participe la audierea martorilor anonimi, putând să le adreseze întrebări în legătură cu cele relatate.
Persoana vătămată, care nu doreşte să participe la procesul penal trebuie să înştiinţeze despre aceasta organul judiciar, care, dacă apreciază necesar, o va putea audia în calitate de martor (art. 81 alin. 2 C. pr. pen.).
Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege referitoare la statutul de martor ameninţat sau vulnerabil ori pentru protecţia vieţii private sau a demnităţii, organul de urmărire penală poate dispune faţă de persoana vătămată ori faţă de partea civilă măsurile de protecţie prevăzute la art. 124-130 C. pr. pen., care se aplică în mod corespunzător.
Dintre măsurile de protecţie prevăzute la art. 124-130 C. pr. pen. considerăm că faţă de persoana vătămată și de partea civilă nu se poate dispune protecţia datelor de identitate şi acordarea unui pseudonim sub care acesta vor fi audiate, deoarece o asemenea anonimizare face imposibilă formularea unei apărări despre care inculpatul nu ar avea cunoştinţă.
Despre arestarea preventivă
În mod mai puţin frecvent arestarea preventivă este justificată pe cazurile prevăzute de art. 223 alin. 1 lit. a)-d) C. pr. pen., în schimb cel mai frecvent motiv invocat este cel prevăzut de art. 223 alin. 2 C. pr. pen. care în prima sa teză folosește criteriul enumerării infracţiunilor care justifică o asemenea măsură[13] iar în ultima sa teză se referă a orice „altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani”.
În ambele ipoteze pe lângă cerinţa existenţei unor probe din să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune se cere o condiţie cumulativă: necesitatea înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică dedusă pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului.
Folosirea excesivă a luării măsurii arestării preventive în temeiul art. 223 alin. 2 C. pr. pen., fără ca pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, să se constate că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică aduce prejudicii nu numai dreptului fundamental la libertate al persoanei ci implicit prezumţiei de nevinovăţie și principiului egalităţii armelor.
Abuzul de arestări nejustificat prin probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune (ci pentru a obţine probe și eventuale denunţuri împotriva altor persoane) și fără necesitatea înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică, încalcă principiul loialităţii administrării probelor și afectează în mod indubitabil principiul egalităţii armelor.
Este greu de motivat necesitatea arestării preventive pentru orice altă infracţiune (altele decât infracţiunile săvârșite prin violenţă), descoperită după 5-6 ani de la săvârșirea ei, numai pentru că legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani. Motivarea, uzuală în multe hotărâri judecătoreşti, potrivit căreia prin neluarea măsurii arestării preventive s-ar decredibiliza actul de justiţie, ceea ce ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, este falsă.
Nu prin numărul de arestări se credibilizează actul de justiţie ci prin intervenţia promptă, cât mai aproape de data săvârșirii infracţiunii și prin judecarea cauzei cu respectarea garanţiilor procesuale.
Propunerile de arestare precedate sau urmate de o mediatizare excesivă a cazului, de expunerea în cătușe a inculpatului arestat, redarea în media a conţinutului unor interceptări aduc prejudicii principiului egalităţii armelor.
Obţinerea unor declaraţii sub ameninţarea sau promisiunea neluării măsurii arestării preventive (situaţii mediatizate și chiar demonstrate în media) încalcă principiul loialităţii administrării probelor (art. 101 alin. 1 C. pr. pen.) și implicit principiul egalităţii armelor.
[9] N. Volonciu, A.S. Uzlău (coord.), Noul Cod de procedură penală comentat, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 766.
[10] Idem, p. 767.
[11] Publicată în M. Of. nr. 389 din 23 mai 2016.
[12] www.jurisprudentacedo.com/dreptul-la-un-proces-echitabilla 5.06.2016.
[13] „Dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de droguri, de efectuare de operaţiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infracţiune privind nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive, trafic şi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede, timbre sau de alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică).
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.