Principiul egalităţii armelor în procesul penal român – O realitate sau o ficţiune?
Viorel Pașca - august 1, 2016The principle of equality of arms in the Romanian criminal trial – reality or fiction?
In this article, the author examines the principle of equality of arms in the Romanian criminal trial, implicitly deduced from the provisions of art. 6 of ECHR, as a sine qua non requirement of the right to a fair trial.
The structure and the content of the article reveal the comments on the jurisdictional practice of the European Court, especially with reference to the equal treatment of the parties during the conduct of proceedings before a court, and none of them is favoured as compared to the other party to the trial, however, many times, the breach of the right to a fair trial in the Romanian criminal trial originates in the manner in which the criminal prosecution was conducted. Although the open nature of the court sessions, the oral and contradictory nature of the debates, the immediacy of producing evidence, the defence represent sufficient guarantees to ensure a fair trial by “the equality of arms”, respectively of the fair trial guarantees granted to the parties and to the prosecution, however, there were enough cases in which the European Court of Human Rights condemned Romania for breaching the right to a fair trial. Even if these decisions concerned certain cases settled according to the provisions of the previous Code of criminal procedure, this does not mean that such abuses cannot be repeated, as some of them may be favoured under the current procedural provisions.
In conclusion, the current criminal procedural system named “adversarial” (servile barbarism) is actually a mixt system, in which the inquisitorial elements (the secret and non-contradictory written nature) which prevailed during the criminal prosecution due to the use of special methods and techniques of supervision or research cause the elements of contradictoriality to fade into the background, overshadowing the principle of equality of arms, a fact which often cannot be bucked up during the proceedings. The use of the special methods and techniques of supervision and of the measure of provisional detention rather confers an authoritarian nature to the criminal trial, to the detriment of the right to a fair trial, according to the requirements of the rule of law.
Keywords: principle of equality of arms, Romanian criminal trial, provisions of the ECHR, procedural guarantees, measure of provisional detention, judgment, fair trial.
1. Premise
Invocat aproape în orice luare de cuvânt, articol sau studiu, principiul egalităţii armelor, deşi nu are o enunţare expresă în Constituţie, este dedus implicit din prevederile art. 6 CEDO ca o cerinţă sine qua non a dreptului la un proces echitabil. Principiul egalităţii armelor constituie numai un element component al noţiunii mai largi de „proces echitabil”, alături de principul contradictorialităţii și cel al nemijlocirii administrării probelor.
În materia respectării drepturilor fundamentale art. 6 CEDO este integrat în ordinea constituţională prin prevederile art. 20 din Constituţie potrivit cărora dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.
Dacă procesul se desfășoară prin avantajarea uneia dintre părţile participante în raport cu cealaltă parte, dreptul pus în discuţie în cadrul litigiului este prejudiciat, un proces inechitabil conducând chiar la negarea dreptului. Dreptul la un proces echitabil trebuie să se regăsească pe toată durata derulării procesului penal, inclusiv în cursul urmăririi penale, ca o sumă de garanţii procedurale acordate persoanelor implicate, fie în calitate de învinuit sau inculpat, fie de parte vătămată, parte civilă sau responsabilă civilmente.
În cursul urmăririi penale necesitatea respectării egalităţii armelor între procuror şi parte e cu atât mai imperioasă cu cât Ministerul Public se sesizează de regulă din oficiu și administrează în mod obișnuit probe în faza urmăririi penale in rem, la care suspectul nu poate participa, iar apoi procurorul, liber în aprecierea probelor, intervine activ în faţa instanţei penale pe care o sesizează prin rechizitoriu, descriind starea de fapt şi de drept.
Principiul egalităţii armelor a fost dezvoltat în practica jurisdicţională a Curţii Europene cu referire mai ales la tratarea egala a părților pe toata durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal, fără ca una din ele să fie avantajată în raport cu cealaltă parte din proces, dar de cele mai multe ori încălcarea dreptului la un proces echitabil în procesul penal român își are sorgintea în modul în care s-a desfășurat urmărirea penală
Mai mult decât Codul său penal, Codul său de procedură penală este „hârtia de turnesol” a gradului său de democraţie al unei ţări. Doar acolo unde există un echilibru al mijloacelor folosite în acuzare şi a celor folosite în apărare, unde există libertatea aprecierii probelor de către un tribunal imparţial şi independent de puterea politică, putem vorbi de un stat de drept cu adevărat democratic.
Chiar şi într-un stat de drept acest echilibru este fluctuant, în raport de politicile penale promovate la un moment dat de autorităţile statale. Politicile penale mai autoritare, justificate de o recrudescenţă a fenomenului infracţional sau a anumitor forme ale acestuia, se caracterizează, printre altele, şi prin reglementari procesuale care tind să rupă echilibrul între armele acuzării şi cele ale apărării în favoarea celor dintâi. Cu cât însă normele sistemului procesual penal tind să favorizeze sarcinile acuzării în detrimentul apărării, gradul de democraţie al sistemului judiciar este mai redus, statul în întregul său tinzând spre un regim autoritar, de tip poliţienesc, iar autoritarismul nu este altceva decât antecamera totalitarismului.
Am reveni asupra avertismentului lansat de Christopher L. Blakesley în Raportul general prezentat în cadrul Colocviului Preparator de la Alexandria al celui de-al XIV-lea Congres al Asociaţiei Internaţionale de Drept Penal: „este necesar să fim prudenţi faţă de o reacţie penală pripită care ar putea pune în pericol o parte a dreptului penal clasic sau a principiilor fundamentale precum cel al loialităţii, al procesului echitabil, al responsabilităţii individuale şi al justiţiei. A înlocui aceste valori din simpla speranţă a eficacităţii luptei împotriva criminalităţii organizate este o himeră care riscă să ducă la crearea unui regim autoritar, fără a crea un obstacol real în faţa crimei organizate Mai rău încă, aceasta ar putea întări crima organizată, dând naştere unor responsabili oficiali foarte puternici şi, ca atare, foarte coruptibili”[1].
Între altele, metodele concepute pentru a lupta împotriva criminalităţii organizate ar putea fi aplicate formelor de criminalitate neorganizată sau chiar cetăţenilor inocenţi, erodând astfel principiile fundamentale ale dreptului penal general şi ale dreptului constituţional. Aceste măsuri procesuale destinate să eficientizeze procesul penal „par să afirme că eficienţa trebuie să primeze asupra respectului principiilor juridice fundamentale”[2].
În jurisprudenţa Curţii Europene s-a statuat în sensul că principiul egalităţii armelor – unul din elementele noțiunii mai largi de proces echitabil – „impune fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa în condiţii care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul” ei (cauza Ankerl contra Suediei, hotărârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost – Huler contra Suediei, hotărârea 1997-I/24 noiembrie 1997)[3].
Este oare aplicabil principiul egalităţii armelor şi în cursul urmăririi penale, câtă vreme art. 6 CEDO se referă doar la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege?
Răspunsul nu poate fi decât afirmativ chiar dacă în faza urmăririi penale acest principiu suferă unele restricţii decurgând din specificul acestei faze a procesului penal şi din poziţia care o are Ministerul Public
Chiar dacă Ministerul Public are un rol deosebit în protejarea ordinii publice, aceasta nu justifică crearea ab initio pentru procuror a unei poziţii privilegiate în cadrul procedurilor, care să le plaseze pe celelalte părţi într-un net dezavantaj în raport cu Ministerul Public[4].
În literatura juridică s-a susţinut că trebuie întâlnite, cumulativ, trei condiţii pentru a putea fi constatată nerespectarea principiului egalităţii armelor procedurale, şi anume: parchetul să beneficieze de un drept suplimentar faţă de cel acuzat, acel drept să nu derive din natura funcţiei parchetului, dreptul respectiv să îi creeze procurorului, în concret, un avantaj în cursul procedurii[5].
Realitatea demonstrează că există multiple modalităţi faptice care duc la nerespectarea principiului egalităţii armelor
2. Între realitatea de drept şi realitatea de fapt. Urmărirea penală și mimarea principiului egalităţi armelor
Aparent generoase prevederile noului Cod de procedură penală par a da o garanţie deplină realizării echilibrului între acuzare şi apărare şi în cursul urmăririi penale.
Respectarea dreptului la un proces echitabil impune organelor de urmărire penală să administreze probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului ori inculpatului
Principiul loialităţii administrării probelor (art. 101 C. pr. pen.), excluderea probelor obţinute în mod nelegal (art. 102 C. pr. pen.), obligaţia de a asigura exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare de către părţi şi subiecţii procesuali principali în tot cursul procesului penal. (art. 10 alin. 5 C. pr. pen.), dreptul avocatului suspectului sau inculpatului să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală; dreptul acestuia să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pentru pregătirea şi realizarea unei apărări efective, dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal, dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informaţii din dosar, precum şi de a obţine fotocopii pe cheltuiala clientului. (art. 92-94 C. pr. pen.) par să fi transformat urmărirea penală dintr-o fază preponderent secretă într-o fază procesuală cu puternice note de contradictorialitate.
Este doar o iluzie, deoarece modul de desfăşurarea urmăririi preponderent în faza in rem şi pe baza metodelor speciale de supraveghere sau cercetare transformă urmărirea penală într-o fază de la care suspectul sau inculpatul sau apărătorul acestora sunt excluși, putând fi pus sub învinuire şi inculpat doar pe baza acestor acte la care dreptul la apărare, concretizat în dreptul de a solicita consultarea dosarului, deşi realizabil post-factum, este golit de conţinut.
Despre metodele speciale de supraveghere sau cercetare
Nu întâmplător metodele speciale de supraveghere sau cercetare (cap. IV) sunt reglementate înaintea mijloacelor şi metodelor clasice de obţinere a probelor, percheziţia şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri (cap. VI), expertiza şi constatarea (cap. VII) şi la urmă de tot cercetarea locului faptei şi reconstituirea (Cap. VII), încât mă întreb (şi nu retoric) daca mai știe vreun procuror să facă o cercetare la faţa locului conform regulilor de cercetare criminalistică.
Se neglijează faptul că supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii (art. 139 alin. 1 C. pr. pen.):
a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. (2);
b) măsura să fie proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor ori a probelor ce urmează a fi obţinute sau gravitatea infracţiunii;
c) probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
Supravegherea tehnică are un caracter de subsidiaritate faţă de administrarea celorlalte mijloace probatorii putând fi utilizată numai dacă probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta, ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
În realitate extinderea acestor metode şi în cazul altor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, a deschis un câmp de acţiune în cercetarea majorităţii infracţiunilor prevăzute în Codul penal şi legile speciale ceea ce îndreptăţeşte o cunoscută autoare să afirme că excepţia a devenit regula[6].
Reglementarea tehnicilor speciale de supraveghere și cercetare nu a reușit să ne convingă de faptul că acestea „satisfac cerinţele de accesibilitate, previzibilitate şi proporţionalitate” așa cum se dorea prin Expunerea de motive a Proiectului Codului de procedură penală.
După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privinţa sa. (art. 145 C. pr. pen.), aceasta înseamnă că termenul de 10 zile de la terminarea urmăririi penale sau de la clasarea cauzei deoarece amânarea comunicării măsurii de supravegherii tehnice poate fi dispusă doar până la acel moment.
Din Raport SRI trimis Parlamentului României în 15 mai 2014 rezulta că Centrului National de Interceptare a Comunicațiilor, integrat la acea dată structurilor SRI a pus în aplicare 38.884 de acte de autorizare pentru beneficiarii din sistemul de securitate națională față de 36.085 de acte de autorizare în anul precedent, reprezentând o creștere cu 7,76%.
Raportul de activitate al SRI pentru anul 2014, consemnează că numărul mandatelor de interceptare a crescut față de 2013 cu aproximativ 15% – ajungând la 44.759 acte de autorizare, față de 38.884, distribuția fiind următoarea:
– 2.496 mandate privind securitatea națională, date pentru SRI
– 42.263 mandate de supraveghere aparținând structurilor Ministerului Public și DNA[7].
Nu spune nimeni în câte cazuri (nici unu??) subiectul unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică a fost informat cu privire la măsura ce a fost luată în privinţa sa și nici de ce apar interceptări efectuate în urmă cu 5-6 ani.
Despre subiecţii procesuali principali şi drepturile acestora
Probele reprezintă factori decisivi pentru soluţionarea unui litigiu într-un anume sens, motiv pentru care ele trebuie administrate într-o manieră echitabilă și care să permită exercitarea dreptului la apărare.
Modul de administrare al probelor trebuie să respecte principiul egalităţii armelor și al contradictorialităţii. În acest context o procedură echitabilă presupune posibilitatea părţilor de a cunoaște și de a comenta orice probă administrată, precum și orice piesă a dosarului cauzei.
În realitate există defectuozităţi ale legislaţiei care rup acest echilibru sau practici a de aplicare distorsionată a unor prevederi legale care în aparenţă ar oferi suficiente garanţii pentru realizarea echilibrului necesar între apărare şi acuzare.
Astfel comparând drepturile inculpatului (art. 83 C. pr. pen.) cu cele ale persoanei vătămate (art. 81C. pr. pen.) vom vede că partea vătămată are dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor şi experţilor, pe când inculpatului nu-i este prevăzut un asemenea drept, contrar prevederilor art. 6 pct. 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora orice acuzat are dreptul să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării.
Noţiunea de martori ai acuzării are în acest context un sens mai larg, incluzând şi partea vătămată.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România pentru încălcarea principiului egalităţii armelor în procesul penal, prin faptul că inculpata nu a putut să adreseze întrebări persoanei care a depus plângerea penală aflată la originea condamnării sale[8].
În acest context prevederile art. 83 C. pr. pen. considerăm că sunt neconstituţionale prin raportare la prevederile art. 20 din Constituţie și art. 6 pct. 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
[1] CH.L. Blaskesley, Christopher L. Blakesley, Les systèmes de justice criminelle face au défi du crime organisé, Revue internationale de droit penal, 1998, p. 59.
[2] Maria Luisa Cesoni, Criminalité organisée: des représentations sociales aux définitions juridiques, L.D.G.J., Paris, 2004, p. 694.
[3] www.jurisprudentacedo.com/dreptul-la-un-proces-echitabilla 5.06.2016.
[4] Radu Chiriţă, Dreptul la un proces echitabil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008, p. 34.
[5] Mihail Udroiu, Ovidiu Predescu, Standardele Europene în materia dreptului de a dispune de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării, în Dreptul nr. 5/2009, p. 268.
[6] Luiza Maria Cesoni M. L. Cesoni, Nouvelle méthodes de lutte contre la criminalité: La normalisation de l’exception, Bruylant, Bruxelles, 2007, p. 23.
[7] www.stiripesurse.ro/raport-sri-zeci-de-mii-de-interceptari-in-2014-cate-a-cerut-dna.
[8] Cauza Bobeş versus România, publicată în M. Of. nr. 726 din data de 26 noiembrie 2013.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.