Practica neunitară a instanțelor de judecată în cauzele de fond funciar
Ovidiu Ioan Dumitru - mai 1, 2020Referitor la practica judiciară în domeniul constatării nulităţii absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate se remarcă faptul potrivit căruia motivul cel mai frecvent pentru care s-au admis cererile în constarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991, republicată, l-a constituit lipsa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, situaţie care se circumscrie art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, ce prevede că sunt nule absolut actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri.
Am observat, totodată, fără să înțelegem raționamentul juridic, că Judecatoria Alba Iulia și Tribunalul Alba, dar și alțe instanțe au apreciat că tardivitatea cererii de reconstituire nu se regăsește între cazurile de nulitate absolută menționate în art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997[9].
Tot cu ocazia constatării nulității absolute a titlului de proprietate, la cererea unuia dintre moștenitorii care au fost omiși din titlu, deși formulase cerere de reconstituire alături de comoștenitorul său, am observat că instanțele au reținut ca sancţiune nulitatea relativă, motivându-se că interesul protejat este unul privat cu toate consecințele care decurg dintr-o astfel de calificare și aratând că situația nu se circumscrie cazului de nulitate prevăzut de art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, care se referă la emiterea titlului în favoarea unei persoane care nu era îndreptăţită la reconstituire, întrucât moștenitorul pe numele căruia s-a emis titlul era, la rândul său, persoană îndreptățită, chiar dacă nu într-o cotă majoritară[10].
Alte instanțe au dispus constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului, considerându-se aplicabil art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, cu consecinţa includerii reclamantei, alături de pârât, pe titlul de proprietate, iar într-o altă cauză s-a admis în parte acţiunea şi s-a dispus modificarea titlului în sensul includerii persoanei îndreptăţite, arătându-se că omisiunea unui moştenitor din actele de reconstituire nu se încadrează în cauzele de nulitate prevăzute expres şi limitativ de art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997.
Totodată, în lipsa formulării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, multe instanţe au apreciat că reclamanţii nu pot fi subiecţi în cadrul procedurii speciale, având ca obiect cererea de constatare a nulităţii absolute a titlului de proprietate, arătându-se că doar persoana care a urmat procedura retrocedării stabilită de lege are interes și deține calitate procesuală activă pentru a invoca nulitatea unui titlu de proprietate care s-ar fi eliberat unei persoane neîndreptățite, și, pe cale de consecință, cererea de constatare a nulității a fost respinsă din acest motiv[11].
În mod neunitar, în spețe similare, în care reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar, dar contestă titlul pârâtului, instanțele au respins cererea de constatare a nulității absolute a titlului pârâtului ca fiind nefondată, respingând anterior excepția lipsei de interes ridicată de pârâți, ca urmare a constatărilor jurisprudențiale.
Printr-o decizie civilă a Tribunalului Gorj s-a reţinut că interesul apelantului reclamant este unul legitim, deoarece acesta invocă un drept de proprietate asupra terenului cuprins în titlul de proprietate a cărui nulitate absolută parţială o solicită şi că doar invocarea unui drept de proprietate, care este un drept real, justifică dreptul la acţiune, o astfel de justificare neputând fi dată doar de invocarea posesiei, instanţa procedând la soluţionarea pe fond a cauzei[12].
Unele instanțe au constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate faţă de erorile cuprinse în anexele validate prin hotărârea Comisiei judeţene de fond funciar cu privire la numele autorului de pe urma căruia s-a fomulat cerere de reconstituire, respectiv numele moştenitorilor acestuia, precum şi cu privire la domicilul acesteia, în timp ce altele au reţinut că aspectele invocate cu privire la numele corect al persoanelor înscrise în titlu nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nulitate prevăzute de lege, cererea putând fi soluţionată pe cale administrativă.
Totodată, în alte instanțe, solicitarea de constatare a nulității absolute parţiale a titlului de proprietate și rectificarea numelui de pe titlul de proprietate, conform actelor de stare civilă, nu a fost primită de către instanţă, pe considerentul că îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, iar rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii Comisiei județene.
Așadar, practica judiciară este una neunitară în ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererilor referitoare la erori cuprinse în titlurile de proprietate de tipul nume și prenume, beneficiar sau număr, ori localizare parcelă, în sensul că unele instanțe dispun rectificarea, iar altele dispun anularea titlului de proprietate sau, în anumite cazuri, chiar resping cererea pe cale de excepție.
Există și situații în care s-a dispus anularea parţială a titlului − în temeiul art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 şi, respectiv, art. 6, 8 şi 15 din H.G. nr. 890/2005[13] − cum ar fi situaţia în care s-a constatat că suprafața de teren se situa pe raza administrativă a unei alte comune sau localități, dispunându-se astfel înscrierea corectă, dar și alte cazuri în care acţiunea de constatare a nulităţii parţiale a titlului de proprietate pentru că terenul ar fi, în fapt, la o altă adresă a fost respinsă, menţionându-se că aceasta nu este reglementată de legiuitor ca fiind cauză de nulitate, potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările ulterioare.
În timp ce unele instanțe au constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate contestat, în cazul existenţei unei suprapuneri între terenul reclamanţilor şi terenul pârâţilor, altele au respins cererea în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate pentru suprapunere teren.
Din păcate, prin unele hotărâri judecătorești s-a reținut că omisiunea parcurgerii procedurii administrative pentru desființarea actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate nu este de natură a-l lipsi pe reclamant de posibilitatea legală de a cere constatarea nulității absolute a titlului, în sensul eliberării unui nou titlu pe numele moștenitorilor casei de locuit cărora le revine de drept terenul aferent.
Au existat situații cu rezolvări diferite la nivelul instanțelor, în care s-au emis două titluri de proprietate asupra aceluiași teren, Legea nr. 1/2000,[14] reglementând că, dacă anumite terenuri sunt revedicante de două persoane, în funcție de limita resurselor de teren existente, se vor restitui ambilor, iar în lipsa acestora, se va atribui în natură persoanei ce deţine un titlu de proprietate datat anterior anului 1990, iar cealată va fi despăgubită în condițiile legii[15].
Observând și modalitatea în care s-a făcut aplicarea prevederilor art. 48 din Legea nr. 18/1991 și împrejurarea că forma iniţială a Legii nr. 18/1991 prevedea în art. 47 că se oferă dreptul cetăţenilor străini de a moşteni terenuri chiar şi pe calea reconstituirii dreptului de proprietate, cu condiţia vânzării lor într-un an, sub sancţiunea trecerii acestora în mod gratuit în proprietatea statului (acest articol a fost abrogat ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 342/1997, publicată în M. Of. nr. 333 din 27 noiembrie 1997), după apariţia Legii nr. 169/1997, art. 48 se referă doar la dobândirea dreptului de proprietate în nume propriu şi permite acest lucru doar cetăţenilor români, indiferent de domiciliul lor.
De amintit că, până în anul 2003, Constituţia României interzicea cetăţenilor străini să dobândească proprietatea asupra terenurilor, dar, prin art. 42, garanta dreptul la moştenire, iar din anul 2003 aceasta s-a revizuit în sensul că prevedea dreptul cetăţenilor străini de a dobândi proprietatea asupra terenurilor pe calea moştenirii legale.
Astfel, cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală, astfel că legea specială se completează cu dispoziţiile de drept comun, respectiv cu Titlul X al Legii nr. 247/2005, care face trimitere tot la condiţiile legii speciale.
Majoritatea soluțiilor judecătorești au statuat că sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, în speță Legea nr. 18/1991, doar cetăţenii români cu domiciliul în ţară sau cu domiciliul în străinătate, iar în cazul autorului care nu avea cetățenia română la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, dreptul nu a putut fi dobândit și nici transmis succesorilor, aceştia neputând dobândi un drept pe care nici defunctul nu-l putea primi datorită lipsei unei condiţii esenţiale prevăzute de legea specială reparatorie în domeniul fondului funciar; moştenitorii puteau dobândi dreptul de proprietate prin moştenire, în condiţiile dreptului comun, numai dacă dreptul era deja reconstituit antecesorului sau antecesorul avea calitatea de cetăţean român la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991.
De menționat este și faptul că soluții diferite au fost întâlnite pe rolul Tribunalului Mureş și al altor instanțe, în care redobândirea cetăţeniei române ulterior momentului depunerii cererii de reconstituire a fost asimilată îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 48 din Legea nr. 18/1991, motivându-se că, potrivit articolului din lege, modificat prin art. 30 din Legea nr. 1/2000, destinatarii acestora sunt cetăţeni români, iar reclamanta apelantă a făcut dovada cetăţeniei române, instanţa de control judiciar concluzionând că aceasta este îndreptăţită să beneficieze de prevederile reparatorii ale legii speciale.
Chiar și o instanță de control judiciar care a făcut trimitere la art. 48 din Legea nr. 18/1991 şi art. 30 din Legea nr. 1/2000, în aplicarea Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000, în sensul că cetăţenii români au aceleaşi drepturi, indiferent dacă la data înregistrării cererii aveau domiciliul în ţară sau în străinătate, apreciind că petentul este îndreptăţit − ca efect al deposedării autorului său de bunurile trecute în patrimoniul CAP-ului în perioada comunistă − să beneficieze de repararea prejudiciului suferit prin reconstituirea dreptului de proprietate, motivând că singura condiţie pentru care cererea sa a fost respinsă, respectiv lipsa cetăţeniei române, a fost acoperită, întrucât la data pronunţării asupra apelului, acesta a făcut dovada obţinerii cetăţeniei române, conform relaţiilor primite de la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, fără a preciza însă că aceasta privea momentul depunerii cererii de reconstituire[16].
În soluționarea altei cauze aflate pe rolul Tribunalului Sibiu se constată că dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată, sunt pe deplin aplicabile, în lipsa condiției obligatorii prevăzute de lege a dovezii cetăţeniei române, reclamanţilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ca efect al moştenirii legale, în condiţiile în care autorii au decedat anterior anului 2003; cererea de reconstituire fiind formulată în anul 2005, se observă că, dimpotrivă, instanţa se prevalează de controlul de constituţionalitate şi compatibilitate cu dreptul internaţional al dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 18/1991, având în vedere obligativitatea deciziilor astfel pronunţate pentru judecătorul naţional.
Totuși, deși cu toții am constatat aceste nereguli în soluțiile instanțelor, ca urmare a sesizărilor repetate ale avocaților, justițiabililor, dar și ale mass-mediei, Consiliului Superior al Magistraturii şi membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare au făcut eforturi și au reușit, în mare parte, uniformizarea practicii sub aspectele sesizate, dar aceste derapaje ale instanțelor, de multe ori de neconceput, au rămas ca o pată pe roba justiției române, ce greu va dispărea în timp.
În concluzie, trebuie să subliniem că principiul supunerii judecătorului numai faţă de lege nu poate să aibă semnificaţia aplicării diferite sau contradictorii a aceleiaşi dispoziţii legale. În funcţie de subiectivitatea interpretării legii, el trebuie să se bazeze pe uniformizarea soluțiilor pronunțate, ce constituie izvor de drept, pe ramuri şi instituţii juridice, astfel încât aplicarea legii să transmită cetăţenilor sentimentul de securitate socială.
Practica unitară trebuie să înlăture incertitudinea juridică, să dezvolte obligaţia corelativă la o interpretare unitară a legii, conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 304/2004[17], modificată, şi implicit a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În analiza textului de mai sus, ne amintim și circumstanţa în care „Comisia Europeană prin Mecanismul de Cooperare și Verificare a recomandat încă din 2010 României, și aceasta s-a obligat, ca Înalta Curte de Casație și Justiție să funcționeze mai eficient ca instanță de casație și să se ocupe de unificarea jurisprudenței întrucât, potrivit raportorilor, reformele nu sunt suficient de aprofundate pentru a combate cu succes efectele practicii neunitare, în detrimentul justițiabilului și decredibilizării actului de justiție”.
Bibliografie:
Cărți/Articole
1) Cezar Avram, Justiţie şi expropriere în România puterii populare, în Danubius nr. 1/2004, pp. 157-167.
2) Gabriela Cristina Frentiu, Competența materială și teritorială în cauzele de fond funciar, potrivit noului cod de procedura civilă, în Dreptul nr. 12/2013, pp. 52-66.
3) Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Drept Constituțional și instituții politice, vol. I, ed. 14, Ed. C.H. Beck, București, 2016, p. 163.
4) Oliviu Puie, Aspecte referitoare la anularea sau modificarea titlurilor de proprietate emise de către comisiile județene de fond funciar și a hotărârilor emise de către aceste comisii în contextul Legii fondului funciar nr. 18/1991 și al Legii nr. 165/2013 privin, în Dreptul nr. 7/2014, pp. 151-172.
5) Beatrice Ștefănescu, Reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor între constituționalitate, compatibilitate cu dreptul european și invocarea directă a drepturilor CEDO, în Studii Europene nr. 1/2013, pp. 37-43.
6) Ioan Ungureanu, Discuții privind participarea procesuală forțată în cauzele privitoare la Legea nr. 18/1991 a fondului funciar în lumina actualului Cod de procedură civilă și a noului Cod de procedură civilă, în Dreptul nr. 4/2012, pp. 146-150.
Site-uri:
1. https://www.universuljuridic.ro/decizia-iccj-complet-dcdc-51-2017-m-of-751-20-09-2017art-iii-alin-2-din-legea-169-1997-pentru-modificarea-si-completarea-legii-fondului-funciar-18-1991/
2. https://www.universuljuridic.ro/decizia-iccj-complet-dcd-c-39-2016-m-nr-1055-28-12-2016-dispozitiile-art-21-alin-2-din-legea-fondului-funciar-18-1991-republicata-cu-modificarile-si-completarile-ulterioare-referit/
3. https://www.curieruljudiciar.ro/2015/12/20/scurta-privire-asupra-actualului-stadiu-al-procesului-de-unificare-a-practicii-judiciare/
[9] Legea nr. 169/1997 pentru completarea şi modificarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, a fost publicată în M. Of. nr. 299 din 4 noiembrie 1997.
[10] A se vedea Decizia nr. 511/2016 pronunțată de Tribunalul Galați.
[11] A se vedea Sentința civilă nr. 275/R din 2004 a Curții de Apel Pitești.
[12] A se vedea Sentinţă civilă nr. 334/2018 a Tribunalului Gorj.
[13] H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, a fost publicată în M. Of. nr. 732 din 11 august 2005.
[14] Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, a fost publicată în M.Of. nr. 8 din 12 ianuarie 2000.
[15] O. Puie, Aspecte referitoare la anularea sau modificarea titlurilor de proprietate emise de către comisiile județene de fond funciar și a hotărârilor emise de către aceste comisii în contextul Legii fondului funciar nr. 18/1991 și al Legii nr. 165/2013 privin, în Dreptul nr. 7/2014, p. 171.
[16] A se vedea Decizia civilă din 10.06.2019 a Tribunalului Neamţ.
[17] Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost republicată în M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.