Pierderea şansei în materie medicală. Câteva repere privind sursele prejudiciului corporal
Călina Jugastru - octombrie 1, 2017Hotărârile citate reiterează o noţiune prezentă în doctrina anilor 90. Se menţiona, la acel moment, că prejudiciul care constă în lipsa de pregătire psihologică poate fi patrimonial, dacă pacientul nu a putut să ia precauţiunile profesionale pentru a îl evita. El este însă, mai ales, un prejudiciu moral, întrucât „este mai bine suportat, din punct de vedere moral, un prejudiciu pentru a cărui eventuală producere, cel în cauză s-a pregătit psihologic, decât un prejudiciu totalmente neprevăzut”[41]. Pentru asemenea situaţii, s-a impus terminologia – „prejudiciu care constă în lipsa de pregătire psihologică adecvată”, care are în vedere atât ipoteza absenţei totale a informării/consilierii medicale, cât şi informarea defectuoasă (incompletă sau neconformă standardelor medicale).
Refuz sau imposibilitate de exprimare a consimţământului
Obligativitatea informării trebuie examinată cu trimitere la cazurile în care pacientul refuză terapia sau este în imposibilitate de a-şi exprima consimţământul.
În virtutea dreptului la libera exprimare a consimţământului, pacientul poate să refuze intervenţia propusă ori, dacă aceasta este în curs, poate solicita întreruperea ei[42]. Şi în această fază este operantă obligaţia de informare din partea cadrului medical, cu privire la toate consecinţele refuzului sau, respectiv, ale opririi procedurii. Consimţământul şi refuzul tratamentului sunt, „ca expresii ale dreptului pacientului la autodeterminare, feţe opuse ale aceleiaşi monede. Când consimţământul la tratament este necesar din punct de vedere legal, refuzul unui pacient capabil (competent) acţionează ca un veto faţă de tratamentul interzis. Dacă doctorul ar ignora un asemenea refuz acţiunea sa ar fi ilicită şi ar constitui o constrângere”[43].
În ipoteza în care bolnavul are tendinţe autolitice (suicidare) şi refuză îngrijirile medicale în unitatea de urgenţă, dilema cadrului medical priveşte posibilitatea de a interveni. Un refuz expres de a beneficia de actul terapeutic înseamnă, de fapt, că medicului îi este refuzat dreptul de a-şi exercita profesia[44]. Pe de o parte, medicul este conştient că pacientul are nevoie de îngrijire specializată şi prevede deteriorarea stării de sănătate a acestuia; pe de altă parte, respectarea autonomiei bolnavului presupune neintervenţia, dacă aceasta este dorinţa sa[45]. Legea nu conţine prevederi pentru o astfel de ipoteză. Soluţia este efectuarea actului medical, cu acordul reprezentantului legal sau al rudelor, dacă este în cauză o persoană fără discernământ. Se impune însă menţionarea expresă a cazurilor care, excepţional, permit medicului să acţioneze peste voinţa pacientului, dacă tendinţele autolitice şi evoluţia nefavorabilă a stării sale sunt dovedite prin examen medical.
A doua situaţie vizează persoana fără discernământ, aflată într-o situaţie de urgenţă, dacă reprezentantul său legal nu poate fi contactat. Acordul reprezentantului legal sau al rudei celei mai apropiate poate fi suplinit, la cererea cadrului medical, de autorizarea autorităţii tutelare. Se poate acţiona şi fără acest aviz, dacă intervalul de timp care s-ar scurge până la obţinerea acordului ar periclita ireversibil sănătatea şi viaţa bolnavului. „Atunci când, în caz de urgenţă, nu se poate obţine consimţământul adecvat, se va proceda imediat la orice intervenţie indispensabilă din punct de vedere medical, în folosul sănătăţii persoanei vizate” (art. 15 din Codul de deontologie medicală).
Legea drepturilor pacientului adaugă încă o ipoteză în care actul medical nu implică acordul prealabil. Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie de urgenţă, personalul medical are dreptul să deducă acordul dintr-o exprimare anterioară a voinţei acestuia. Textul se referă, în această formulare, atât la minor sau debil mintal, cât şi la majorul care are discernământ, dar care se află într-o conjunctură ce nu îi permite exprimarea voinţei (de exemplu, persoana care, suferind leziuni, se află în stare de inconştienţă). Consimţământul implicit este prevăzut şi de Codul deontologic, care precizează că, în interesul pacientului se vor lua în considerare consimţământul şi dorinţele anterior exprimate, dacă în momentul noii intervenţii, pacientul nu se găseşte într-o stare care să îi permită exprimarea acordului ori dacă actul medical are o succesiune şi o repetabilitate specifică (art. 16)[46].
Informarea în chirurgia estetică
În chirurgia estetică, pacientul trebuie să aibă reprezentarea consecinţelor intervenţiei solicitate. Ceea ce presupune să i se ofere date suficiente privind localizarea, aspectul şi dimensiunile cicatricilor[47], durata de timp în care acestea vor persista, posibilitatea ca perioada ulterioară operaţiei să fie însoţită de dureri etc. Mai mult, ar trebui ca între momentul informării şi cel al intervenţiei să existe o perioadă de timp rezonabilă (cel puţin 24 de ore), pentru a permite pacientului participarea activă la alegerea terapiei celei mai potrivite pentru propria sănătate[48]. În mod cert, este nevoie de un interval de timp pentru a reflecta asupra alegerii optime, ceea ce presupune cântărirea avantajelor şi dezavantajelor, în funcţie de factorii obiectivi şi/ sau subiectivi cunoscuţi bolnavului. Riscul medical (sursă a prejudiciului estetic) este cel cunoscut la nivelul achiziţiilor ştiinţifice din momentul intervenţiei chirurgicale. Instanţele franceze[49] au apreciat că implantul victimei a fost realizat în 1984, însă, la acea dată, nu erau cunoscute complicaţiile cărora intervenţia le poate da naştere, astfel că nu s-a reţinut lipsa de informare în sarcina cadrului medical.
3. Diagnostic şi tratament
Erorile de diagnostic pot sta la originea pierderii unei şanse, dacă medicul ignoră datele ştiinţifice cunoscute la momentul efectuării actului terapeutic. Omisiunea efectuării unor investigaţii necesare şi prealabile poate fi sursa pierderii şansei de supravieţuire[50]. Neglijenţa în stabilirea diagnosticului (de exemplu, stabilirea unui diagnostic fără colectarea informaţiilor necesare şi utile ori în lipsa efectuării procedurilor cerute de ştiinţa medicală) atrage răspunderea civilă. În speţă[51], medicul s-a făcut vinovat de acordarea cu întârziere a îngrijirilor medicale, ceea ce a condus la decesul pacientei. S-a apreciat că pierderea şansei de vindecare şi de supravieţuire are caracter direct şi cert, de fiecare dată când se constată dispariţia unei eventualităţi favorabile, aşa încât nici incertitudinea evoluţiei patologiei bolii, nici împrejurarea că nu a fost determinată cauza sindromului deficienţei respiratorii acute care a dus la deces, nu înlătură legătura de cauzalitate între acordarea cu întârziere a îngrijirilor şi pierderea şansei de supravieţuire. În alt caz[52], personalul medical a omis să transfere pacientul într-un centru de tratament destinat bolilor cardio-respiratorii, deşi starea bolnavului s-a înrăutăţit. Privarea de posibilitatea de a beneficia, în timp util, de îngrijiri specializate, a condus la pierderea şansei de supravieţuire a bolnavului[53].
În practică a fost calificată drept intervenţie cu scop estetic, operaţia destinată corectării nanismului unei adolescente[54]. Medicul a recurs la o tehnică importată din fosta URSS şi utilizată (la acel moment) doar de un an în Franţa. Tehnica prezenta un înalt grad de risc, rezultatul fiind aleatoriu. Instanţa a statuat că medicul nu trebuia să efectueze intervenţia pe care el însuşi a prezentat-o pacientei ca pe o veritabilă aventură. A fost considerat răspunzător de prejudiciul rezultat de pe urma greşelilor de ordin tehnic (îndepărtarea prematură a unui mecanism de fixare) şi a acţiunilor sale hazardate[55].
4. Pierderea şansei în cazul persoanelor cu handicap grav
Pierderea şansei prezintă o importanţă aparte în cazul handicapului grav al victimei. Pierderea definitivă a şansei de a fi o persoană sănătoasă, în deplinătatea facultăţilor fizice sau mentale, este considerat un prejudiciu care reclamă indemnizarea. Pierderea şansei se repercutează, practic, asupra tuturor aspectelor de viaţă ale victimei. Numărul persoanelor care se află în asemenea situaţii este semnificativ – o statistică întocmită de societăţile de asigurare număra anual, pe teritoriul Franţei, 400 de cazuri de paraplegici, tetraplegici, pacienţi care au suferit amputarea unui membru, pacienţi cu traumatisme craniene grave sau aflaţi în stare vegetativă cronică[56].
Problemele ridicate de pierderea şansei persoanei cu handicap permanent se analizează din mai multe puncte de vedere: în plan personal, medical şi social. În plan personal, prejudiciul este reperabil pe două paliere: mutilarea fizică (şi/ sau handicapul psihic), precum şi pierderea autonomiei funcţionale[57]. Mutilarea dă expresie, după caz, prejudiciului estetic, prejudiciului care constă în suferinţe fizice sau psihice (pretium doloris), prejudiciului juvenil sau prejudiciului sexual. Este dovedit ştiinţific faptul că, după „şocul” reprezentat de fapta ilicită, victima traversează trei faze: negarea şi revolta, depresia şi, în cele din urmă, acceptarea realităţii, a stării de invaliditate şi, implicit, a necesităţii reorganizării vieţii cotidiene. Pierderea autonomiei funcţionale concretizează prejudiciul de agrement, adică restrângerea sau pierderea totală a posibilităţilor de viaţă familială şi socială. De regulă, intervine situaţia de dependenţă, asistenţa din partea unei terţe persoane fiind indispensabilă. Starea vegetativă cronică reclamă, lângă bolnav, prezenţa constantă a terţului, de regulă o persoană cu pregătire medicală. Devine necesară, după caz, amenajarea locuinţei la nevoile speciale ale persoanei handicapate, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare. Din punct de vedere medical, cheltuielile de îngrijire a persoanei handicapate sunt consistente: tratamente medicale, intervenţii chirurgicale, proteze, scaun rulant care să permită deplasarea, dispozitive pentru comanda automată la deschiderea la distanţă a uşii sau a ferestrei etc. În plan social, reinserţia este un proces delicat şi de durată. Sau chiar imposibil, dacă fapta ilicită s-a soldat cu rămânerea victimei în stare de inconştienţă. În general, marginalizarea socială este un fenomen dureros, care antrenează suferinţe psihice. Handicapul grav, constatat prin expertiză medicală, este un prejudiciu a cărui indemnizare este complexă şi trebuie să se reflecte pe toate segmentele menţionate. Pierderea şansei, în asemenea situaţii, generează atât prejudicii materiale certe, actuale şi viitoare, cât şi prejudicii fără caracter economic. Dat fiind specificul situaţiei – persoană cu handicap grav – latura nepatrimonială poate fi preponderentă în raport cu pagubele materiale cuantificabile.
5. Concluzii
Pierderea şansei este doar unul dintre elementele de inedit ale noului Cod civil român. Concept cu o largă paletă de acoperire, pierderea şansei va face istorie în materie medicală. Datorită multitudinii surselor de prejudiciu, arta lui Hipocrat generează construcţii jurisprudenţiale interesante, care nu se bucură de poziţii convergente nici în dreptul comparat. Raţionamentele juridice sunt supuse interacţiunii cu factorul uman, iar sensibilitatea magistratului care evaluează (prejudiciul şi despăgubirea) este o variabilă ce poate imprima un drum sinuos indemnizării pierderii şansei în domeniul medical.
[41] M. Penneau, note sous Angers 11 sept. 1998, D. 1999. Jur. 50, apud M. Bacache, Le défaut d’information sur les risques de l’intervention: quelles sanctions? Pour une indemnisation au-delà de la perte de chance, op. cit.
[42] Dreptul de a refuza îngrijirile medicale este reglementat ca drept fundamental în dreptul francez. Consacrat în Legea n° 2002-303 din 4 martie 2002 cu privire la drepturile pacientului, dreptul de a refuza îngrijirile nu a fost reţinut ca temei al reducerii cuantumului despăgubirilor acordate victimei. Chiar dacă după decesul soţului său (cei doi au suferit un accident de circulaţie) reclamanta a refuzat tratamentul medical, ea este îndreptăţită la repararea integrală a suferinţelor pe care le-a încercat în intervalul de timp în care soţul său s-a aflat în comă (chiar dacă aceste suferinţe ar fi putut fi diminuate prin intermediul antidepresivelor). A se vedea S. Hocquet-Berg, Le droit de refuser de se soigner. Cass. crim., 27 septembre 2016, n° 15-83.309, în Revue générale du droit on line, 2017, numéro 24894 (www.revuegeneraledudroit.eu/?p=25481).
[43] A.T. Moldovan, Tratat de drept medical, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 330.
[44] O.-C. Sima, M.C. Vicol, Consimţământ informat şi vulnerabilitate, în Revista română de bioetică, vol. 5, nr. 4, octombrie-decembrie 2007 (http://www.bioetica.ro/bioetica/ie2/info.jsp?item=10327&node=1695).
[45] Ibidem.
[46] Cu privire la cele două situaţii (refuzul şi imposibilitatea de exprimare a consimţământului), v. şi M. Nicolae (coord.), V. Bîcu, G.-Al. Ilie, R. Rizoiu, Drept civil. Persoanele, Editura Universul Juridic, București, 2016, p. 43-44.
[47] De exemplu, în cazul lipoaspiraţiei, chirurgul îl va informa pe pacient că este posibil să efectueze două incizii, nu una singură; deşi nu s-ar fi pune problema unui risc pentru sănătate, inconvenientul este de ordin estetic (Revue trimestrielle de droit civil, nr. 3/1998, p. 681-682).
[48] I. Turcu, Dreptul sănătăţii. Frontul comun al medicului şi al juristului, Ed. Wolters Kluver, Bucureşti, 2010, p. 190.
[49] A se vedea G.A. Năsui, Malpraxisul medical, ed. a II-a, revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p. 172, inclusiv notele de subsol 5 şi 6.
[50] Curtea de apel Rouen, hotărârea din 25 ianuarie 2012.
[51] Curtea de casaţie franceză, prima cameră civilă, 14 octombrie 2010. În numeroase rânduri, Curtea de casaţie a reluat în motivări, definiţia pe care a oferit-o pierderii şansei, cu prilejul unei hotărâri din 1975: dispariţia, ca efect al delictului, a probabilităţii unui eveniment favorabil, chiar dacă realizarea şansei nu este niciodată certă (camera penală, 18 martie 1975, https://www.legifrance.gouv.fr/affichJuriJudi.do?idTexte=JURITEXT000007056911, site consultat la 15 august 2017).
[52] Curtea de casaţie franceză, prima cameră civilă, 28 ianuarie 2010.
[53] Pentru explicaţii de detaliu ale speţelor în materie medicală, v. Quelques aspects de la perte de chance en responsabilité médicale…, p. 8-15.
[54] Curtea de Apel Paris, 17 februarie 1994, în Recueil Dalloz, Sommaires commentés, nr. 12/23.03.1995, p. 100. Într-o altă cauză, prejudiciul estetic a fost cauzat de histerectomia care a prilejuit o fistulă, datorită nepriceperii şi neatenţiei medicului. Pacienta a obţinut 60000 de franci francezi pentru suferinţele îndurate şi ca pretium pulchritudinis (v. Consiliul de Stat, 27 iunie 1997, în Recueil Dalloz nr. 6/11.02.1999, p. 49-50).
[55] Cu privire la întreaga problematică relativă la pierderea şansei, C. Jugastru, Repararea prejudiciilor nepatrimoniale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001; idem, Prejudiciul – repere românești în context european, Ed. Hamangiu, București, 2013.
[56] A se vedea Y. Lambert-Faivre, S. Porchy-Simon, Droit du dommage corporel. Systèmes d’indemnisation, op. cit., p. 192.
[57] Pentru detalii, v. Y. Lambert-Faivre, S. Porchy-Simon, op. cit., p. 192-197.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.