Pierderea şansei în materie medicală. Câteva repere privind sursele prejudiciului corporal
Călina Jugastru - octombrie 1, 2017Legea nr. 95/2006 obligă personalul medical (medic, medic dentist, farmacist, asistent medical, moaşa care acordă servicii medicale) să ofere informaţii pacientului doar în cazul efectuării unor proceduri de prevenţie, diagnostic sau tratament care prezintă potenţial de risc. În asemenea ipoteze, pacientului trebuie să i se prezinte natura, scopul tratamentului, riscurile şi consecinţele acestuia, precum şi prognosticul bolii în absenţa tratamentului. Neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiei de informare a pacientului[21] cu privire la riscurile tratamentului sau ale intervenţiei pot priva pacientul de şansa de a lua o decizie judicioasă. Pierderea şansei se va indemniza separat de prejudiciul rezultat din vătămarea corporală rezultată din actul medical efectuat[22]. Un consimţământ clar şi dat în cunoştinţă de cauză, cu informarea prealabilă a donatorului şi a primitorului, în ce priveşte riscurile şi consecinţele, este necesar şi în cazul transplantului de organe sau al prelevării de ţesuturi[23]. Ceea ce reglementează legislaţia noastră este obligaţia ce incumbă profesionistului, ţinut să aducă la cunoştinţa bolnavului, prealabil oricărei intervenţii, date complete despre starea de sănătate a acestuia şi strategia de urmat. Modalitatea de redactare a Legii nr. 95/2006 este deficitară, din anumite puncte de vedere. Obligaţia de informare trebuie să privească toate tipurile de proceduri medicale, considerate cu sau fără potenţial de risc. În lipsa cunoştinţelor de specialitate medicală, bolnavul va primi informaţii complete, fără de care o decizie în cunoştinţă de cauză nu poate fi luată. Practica demonstrează că, uneori, intervenţii apreciate ca fiind de rutină, banale, pot cauza accidente medicale[24] şi prejudicii corporale importante. Cu atât mai mult cu cât nu sunt prevăzute în lege criterii care să distingă actele medicale cu potenţial de risc, de intervenţiile care nu au acest caracter. Complexul de factori care însoţeşte orice procedură (vârsta bolnavului, antecedentele medicale ş.a.) face ca informarea să fie obligatorie şi constantă, în toate fazele tratamentului, cu privire la orice intervenţie asupra corpului pacientului. Lipsa informaţiei sau o informaţie eronată pot atrage neglijenţa sau pasivitatea bolnavului, cu consecinţa degradării stării de sănătate. Desigur, în toate cazurile, informarea trebuie realizată eficient, în limbaj accesibil nespecialistului. Se prevede chiar posibilitatea utilizării limbii materne a pacientului, a unei limbi pe care acesta o cunoaşte ori a unui translator, dacă nu stăpâneşte limba română.
Clasic şi modern în obligaţia de informarea medicală
Evocarea pierderii şansei. Decizii cu vechime considerabilă (cauza Teyssier, 1942[25]) au pus în discuţie posibilitatea pacientului de a alege, în deplină cunoştinţă de cauză, între metodele terapeutice care îi sunt prezentate, în condiţiile îndeplinirii de către cadrul medical a obligaţiilor care îi revin. În speţă, procedând la despăgubirea victimei pentru prejudiciul corporal, instanţa a observat că pacientul a fost în situaţia de a pierde şansa de a evita intervenţia chirurgicală care a stat la originea pagubei. Instanţa a decis că medicul răspunde pentru faptul că nu a avertizat pacientul cu privire la natura exactă a operaţiei căreia urma să se supună, consecinţele intervenţiei şi posibilitatea de a opta între două metode curative. În fapt, se poate afirma că antrenarea răspunderii civile s-a întemeiat pe neîndeplinirea obligaţiei de informare: dacă ar fi avut cunoştinţă de aceste împrejurări, pacientul ar fi avut şansa de a refuza intervenţia, ceea ce nu s-a întâmplat. La originea prejudiciului corporal s-a aflat pierderea şansei de a nu efectua operaţia; speţa a evocat problema pierderii şansei, în varianta evitării prejudiciului.
Autonomia pierderii şansei. Pierderea şansei ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de informare şi consiliere medicală poate fi privită ca un prejudiciu autonom. De regulă, este indemnizat cu sume variabile şi forfetare (de exemplu, instanţa a acordat soţiei supravieţuitoare suma de 3000 de euro, având în vedere neîndeplinirea obligaţiei de informare soldată cu decesul soţului)[26]. În altă situaţie, pierderea şansei a fost indemnizată ca prejudiciu specific care constă în imposibilitatea victimei de a fi pregătită pentru consecinţele actului terapeutic la care a fost supusă. În speţă, suferinţele morale generate de şocul pe care victima l-a suferit cu prilejul aflării riscului produs – suferinţe care ar fi fost inexistente sau mult diminuate dacă riscul actului medical ar fi fost cunoscut şi acceptat de către pacient. Mai exact, sub genericul pierderii şansei au fost indemnizate suferinţele cauzate de imposibilitatea de anticipare a prejudiciului, ca urmare a lipsei de informare medicală[27]. Într-o altă cauză[28], s-a decis că neîndeplinirea obligaţiei de consiliere medicală este sancţionată pentru pierderea şansei de a opta pentru un act terapeutic neprejudiciabil.
Instanţele din Franţa au sancţionat neîndeplinirea obligaţiei de informare a viitorilor părinţi cu privire la riscul naşterii unui copil care va suferi de trisomie. Ţinând seama de gravitatea afecţiunii şi de absenţa unui tratament pentru ameliorare, Ministerul Sănătăţii şi Comisia naţională pe probleme de biologie au solicitat avizul Comitetului Naţional Consultativ pentru efectuarea unor teste sanguine în vederea depistării riscului apariţiei maladiei. Prezenţa, în plasma femeii însărcinate, a unei mari cantităţi dintr-o anumită substanţă, în preajma celei de a şaisprezecea săptămâni de sarcină, denotă riscul naşterii unui copil trisomic şi justifică efectuarea unei amniocenteze[29]. Obiectul informării erau natura, gravitatea bolii, posibilitatea întreruperii terapeutice a sarcinii. În speţă, examenele clinice au evidenţiat riscul trisomiei, astfel că medicul trebuia să procedeze la o amniocenteză. Omisiunea informării i-a privat pe soţi de opţiunea întreruperii sarcinii, iar Curtea de Apel Versailles a admis acţiunea constând în repararea prejudiciului personal al soţilor – prejudiciu care a constat în naşterea unui copil care prezintă handicap[30].
Una dintre speţele care au generat o bogată jurisprudenţă este cazul Perruche[31], care a dezbătut două tipuri de prejudiciu relativ la pierderea unei şanse[32]. Diagnosticul prenatal eronat al medicului care a efectuat amniocenteza nu a pus în evidenţă handicapul cu care s-a născut copilul. Dacă în urma examenelor medicale ar fi fost depistată maladia genetică, femeia avea posibilitatea să recurgă la întreruperea terapeutică a sarcinii, evitând naşterea copilului cu handicap. S-a invocat, pe de o parte, prejudiciul constând în naşterea unui copil cu handicap[33] (wrongfull birth – prejudiciul suferit de părinţi) şi, pe de altă parte, prejudiciul constând în faptul naşterii cu handicap (wrongfull life – prejudiciul suferit de copil)[34]. Ambele prejudicii morale au fost indemnizate de instanţele franceze (hotărârea din 17 noiembrie 2000 a Curţii de Casaţie).
Lipsa de informare în perioada prenatală este sursa constantă a pierderii de şansă. Chiar dacă demersurile efectuate pe cale administrativă au condus la respingerea cererilor părinţilor, Consiliul de Stat francez a considerat că existau suficiente indicii medicale pentru ca medicul să informeze părinţii cu privire la posibile afecţiuni grave (dezvoltare inferioară accentuată a fătului, faţă de standardul normal, lipsa de mobilitate, cosanguinitatea părinţilor şi antecedente familiale), chiar dacă nu putea fi identificată o patologie anume. Consiliul de Stat a reţinut fapta medicului ca fiind generatoare de prejudiciu[35], în măsura în care conduita practicianului i-a împiedicat pe reclamanţi să recurgă la examene medicale complementare, ce le-ar fi permis să solicite întreruperea sarcinii, întrucât exista o mare probabilitate ca nou-născutul să sufere de o afecţiune gravă şi incurabilă. Copilul s-a născut cu un handicap (nedepistat în perioada sarcinii) care conferă invaliditate în procent de 80%. Observăm absenţa totală a informării reclamanţilor cu privire la posibilitatea unei afecţiuni a fătului, în condiţiile în care o serie de indicii au existat pe parcursul monitorizării sarcinii. Expertiza dispusă în cauză face vorbire despre acele indicii consistente care prezumau existenţa unei grave afecţiuni. Toate acestea îndreptăţeau la informarea părinţilor, în scopul efectuării unor analize complementare şi pentru solicitarea avizului centrului pluridisciplinar de diagnostic prenatal, cu privire la întreruperea terapeutică a sarcinii. Practicianul are îndatorirea de a proceda la informarea loială a părinţilor, cu prezentarea exhaustivă a situaţiei medicale, atunci când sunt în prezenţă opţiuni cu caracter determinant[36].
Préjudice d’impréparation. Dreptul la informare al pacientului este configurat doctrinar şi ca drept al personalităţii. Încălcarea acestui drept este afirmată ca generatoare de prejudicii – prejudicii distincte de prejudiciul corporal. În expresia instanţei supreme franceze, dreptul la informare este accesoriu dreptului la integritate fizică. Atingerea dreptului la informare antrenează un prejudiciu moral care constă în lipsa de pregătire psihologică în raport cu riscul medical realizat şi în resentimentul cauzat de privarea de consimţământ informat, în raport cu intervenţia chirurgicală[37].
Doctrina străină menţionează direcţiile care fundamentează pierderea şansei, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de informare medicală. Primul şi cel mai frecvent invocat fundament este pierderea şansei de a evita prejudiciul corporal: lipsa informării a privat pacientul de „şansa” de a nu suporta prejudiciul corporal (care s-a produs, întrucât acesta nu a putut opta, în cunoştinţă de cauză, cu privire la metoda terapeutică). Un alt raţionament care fundamentează indemnizarea este acela că, ignorând dreptul pacientului de a fi informat cu privire la riscurile pe care le presupune actul medical preconizat, profesionistul i-a cauzat acestuia un prejudiciu pe care instanţa nu îl poate lăsa nereparat. Hotărârea Curţii de casaţie franceze din 3 iunie 2010 precizează că, neîndeplinirea obligaţiei corelative dreptului pacientului la informare, generează o pagubă a cărei reparare se impune. Într-o altă decizie, de dată mai recentă, instanţa supremă din Franţa a statuat că indemnizarea este subordonată dovedirii prejudiciului care constă în lipsa de pregătire a pacientului[38]. Este vorba despre „prejudiciul de care se poate plânge orice pacient care nu este în măsură să se pregătească psihologic pentru a face faţă realizării riscului care i-a fost ascuns”[39]. Autorii menţionează că, acest tip de prejudiciu rezultă din „suferinţa morală ce decurge din brutalitatea şocului produs de anunţul realizării riscului, fără ca pacientul să fi fost pregătit [pentru realizarea riscului medical, n.n.]”[40].
[21] A se vedea şi F. Vialla, S. Périer-Chapeau, M. Reynier, Un pas supplémentaire vers l’autonomie de la réparation du défaut d’information médicale!, în Médecine et Droit, vol. 117, noiembrie-decembrie 2012, p. 170-175; Ph. Pierre, La réparation du manquement à l’information médicale: d’une indemnisation corporalisée à la mise en œuvre d’un droit créance, în Médecine et Droit, vol. 107, martie-aprilie 2011, p. 107-113.
[22] Curtea de casaţie franceză, prima cameră civilă, hotărârea din 7 februarie 1990.
[23] A se vedea I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 351; E. Chelaru, Drept civil. Persoanele, în reglementarea noului Cod civil, ed. 4, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2016, p. 35-37.
[24] Cu privire la noţiunea de accident medical, a se vedea J. Penneau, Les modalités d’une loi organisant l’indemnisation des accidents médicaux même non fautifs, în L’indemnisation des accidents médicaux, Actes du colloque du 24 avril 1997 organisé par le Centre de droit des obligations de l’Université de Paris I à la Grande Chambre de la Cour de Cassation, Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1997, p. 33.
[25] A se vedea J.-C. Saint-Pau (sous la dir. de), Droits de la personnalité, LexisNexis, Paris, 2013, p. 1311.
[26] Curtea de Apel Reims, 5 iulie 2011.
[27] A se vedea C. Corgas-Bernard, Chronique de responsabilité civile médicale, în Médecine et Droit, vol. 113, martie-aprilie 2012, p. 40.
[28] Curtea de casaţie franceză, prima cameră civilă, hotărârea din 20 ianuarie 2011.
[29] Este vorba despre procedura de extragere de lichid amniotic în vederea identificării precoce a unor maladii ereditare ale fătului sau pentru a cunoaşte sexul acestuia (Dicţionarul enciclopedic, vol. I, A-C, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1993, p. 64).
[30] Curtea de Apel Versailles, hotărârea din 8 iulie 1993, în Recueil Dalloz, nr. 12/23.03.1995, Sommaires commentés, première espèce, p. 98-99.
[31] A se vedea Recueil Dalloz, nr. 22/9 iunie 2011, Actualités, p. 1482.
[32] Pentru prezentarea în amănunt a hotărârilor pronunţate de instanţele de judecată, v. Y. Lambert-Faivre, S. Porchy-Simon, Droit du dommage corporel. Systèmes d’indemnisation, 6e édition, Dalloz, Paris, 2009, p. 755-760.
[33] Venirea pe lume a unui copil nu poate fi calificată, în niciun caz, ca fiind o pierdere în sine, reparabilă pe plan juridic. În situaţia naşterii unui copil cu handicap, instanţa a admis că prejudiciul suferit de mamă constă în tulburarea condiţiilor de viaţă, iar indemnizaţia acordată acoperă naşterea şi întreţinerea copilului în primele luni de viaţă (I. Turcu, Noul Cod civil republicat. Cartea a V-a. Despre obligaţii, art. 1164-1649, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 438).
[34] Cu privire la prejudiciul cauzat prin faptul naşterii unui copil handicapat, v. S. Neculaescu, Repararea prejudiciului cauzat prin lezarea unui interes, în revista Universul Juridic nr. 4/2017, p. 26-27.
[35] Codul acţiunii sociale şi familiei (art. L 114-5 alin. 3) prevede că, dacă răspunderea profesionistului este angajată faţă de părinţii unui copil născut cu un handicap ce nu a fost identificat în timpul sarcinii, datorită conduitei determinate a cadrului medical, părinţii pot solicita indemnizarea propriului prejudiciu.
[36] Pentru comentarii, S. Hocquet-Berg, Le défaut d’information sur un risque de pathologie grave du foetus est constitutif d’une faute caractérisée. CE, 4e et 5e sur, 7 avril 2016, n° 376080, mentionné dans les tables du recueil Lebon, în Revue générale du droit on line, 2017, numéro 24894 (www.revuegeneraledudroit.eu/?p=24894).
[37] Hotărârea Curţii de casaţie franceze, prima cameră civilă, 12 iulie 2012 (decizie atacată: Curtea de Apel Pau, 8 februarie 2011, https://www.legifrance.gouv.fr/affichJuriJudi.do?idTexte=JURITEXT000026182055, site accesat la 20 septembrie 2017).
[38] Curtea de casaţie franceză (15 iunie 2016) a confirmat hotărârea Curţii de Apel Aix-en-Provence (10 aprilie 2014), pronunţată în apelul declarat împotriva deciziei Tribunalului de mare instanţă (decizia din 18 iulie 2002). Pentru explicaţii şi exemplificări cu privire la prejudiciul care constă în lipsa de pregătire psihologică a pacientului, v. Ph. Le Tourneau (sous la dir. de), Droit de la responsabilité et des contrats. Régimes d’indemnisation, 10e édition, Dalloz, Paris, 2014, p. 1434.
[39] Curtea de casaţie franceză, 15 iunie 2016. Noţiunea de „prejudiciu care constă în lipsa de pregătire psihologică” apare în M. Penneau, note, Recueil Dalloz, 1999, p. 48, apud S. Hocquet-Berg, Ne pas oublier la préjudice moral d’impréparation! Cass. 1re civ., 15 juin 2016, nº 15-11.339, în Revue générale du droit on line, 2017, numéro 24670, inclusiv referinţele din text (www.revuegeneraledudroit.eu/?p=24670).
[40] S. Hocquet-Berg, Ne pas oublier la préjudice moral d’impréparation! Cass. 1re civ., 15 juin 2016, nº 15-11.339, op. cit.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.