Pierderea şansei în materie medicală. Câteva repere privind sursele prejudiciului corporal
Călina Jugastru - octombrie 1, 2017 Abstract
The novelty regulation of the Romanian Civil Code places the loss of chance among the
components of the reparable damage. Compensation has particularities in medical matters because it
relates to the specificity of each medical act. The study examines malpractice issues in terms of losing
the chance of gaining an advantage or avoiding an unfavorable event when the origin of the injury is
the failure to meet the medical information and advice, erroneous diagnosis, faulty treatment
(including aesthetic surgery).
The practice of indemnity is unqualified, and difficult issues will multiply – on the new
regulation. Legal judgments are subject to interaction with the human factor, and the sensitivity of
the magistrate to evaluate (injury and compensation) is a variable that can impress a sinuous way to
compensate for the loss of opportunity in the medical field.
Keywords: loss of opportunity, bodily injury, Romanian Civil Code, malpractice issues
1. Preliminarii
Prejudiciu care caracterizează victima directă, prejudiciul corporal[1] construieşte o jurisprudenţă specifică în materie medicală. Fără să fie nominalizat ca atare în istoricul legislativ naţional, prejudiciul rezultat din pierderea şansei a fost indemnizat uneori, sub titulatura prejudiciului corporal. Reglementările moderne au găsit de cuviinţă să distingă, între componentele pagubei corporale reparabile, pierderea şansei. Este şi cazul dreptului român, care plasează pierderea şansei în secţiunea privind întinderea reparaţiei (pentru delict[2]) şi în cadrul prevederilor referitoare la evaluarea prejudiciului şi repararea integrală (pentru contract[3]).
Importanţa prejudiciului constând în pierderea şansei se relevă îndeosebi în domeniul medical, datorită importanţei valorilor ocrotite prin intermediul dreptului la viaţă, a dreptului la sănătate şi a dreptului la integritate. Particularizând, în acest domeniu, vorbim de pierderea şansei de vindecare; pierderea şansei de a avea un final al vieţii lipsit de dureri, pierderea şansei de a evita o intervenţie sau o terapie, evitarea unui risc. Indemnizarea prejudiciului cauzat prin pierderea şansei nu poate fi decât parţială, în proporţie cu şansa pierdută şi nu cu avantajul de care s-ar fi bucurat victima dacă şansa s-ar fi realizat. Se cuantifică daunele-interese, prin raportare la şansa pierdută în sine, separat de valoarea avantajului scontat ori de pagubele suferite. De pildă, pierderea şansei de a evita riscurile operaţiei, datorită neîndeplinirii, de către medicul chirurg, a obligaţiei de informare, cu privire la riscurile intervenţiei, este un prejudiciu distinct de daunele corporale suferite ca urmare a operaţiei[4]. Părinţii au fost indemnizaţi pentru pierderea şansei de a evita decesul fiului. Ca urmare a declanșării artificiale premature a naşterii, copilul a contractat o afecţiune a mamei, împrejurarea care ar fi putut fi evitată, dacă s-ar fi întârziat momentul naşterii[5].
Pierderea şansei se circumscrie, deopotrivă, prejudiciilor materiale şi prejudiciilor extrapatrimoniale. În cazul prejudiciilor corporale, aspectul nepatrimonial este semnificativ. În materie medicală, este observabilă, precumpănitor, pierderea extrapatrimonială, atunci când „şansa” priveşte vindecarea bolnavului, evitarea unei infirmităţi sau supravieţuirea. Actele medicale care se pot solda cu pierderea unor astfel de şanse au fost evidenţiate într-o jurisprudenţă receptivă şi cu tradiţie, în special în spaţiul dreptului francez[6]: eroarea de diagnostic sau eroarea de tratament, care privează pacientul de un tratament corect, adecvat maladiei; neîndeplinirea, de către cadrele medicale, a obligaţiei de informare şi de consiliere, care lipsesc bolnavul de posibilitatea de exprimare a unui consimţământ în deplină cunoştinţă de cauză[7] etc. În practica instanţelor franceze, s-a decis că indemnizarea este posibilă numai dacă aspectele referitoare la pierderea şansei sunt puse în dezbaterea contradictorie a părţilor, chiar dacă instanţa le-a invocat din oficiu[8].
În contextul riscurilor medicale asociate pierderii șansei, se impune o precizare. Acceptând riscul unei activităţi medicale, victima nu consimte, în niciun caz, să i se producă un prejudiciu. Ea acceptă desfăşurarea activităţii – cu riscurile inerente acesteia – dar nu generarea pagubei. O atare acceptare nu are semnificaţia renunţării victimei la dreptul de a solicita despăgubiri pentru prejudiciul încercat[9]; ea semnifică expunerea, în cunoştinţă de cauză, unui pericol real, care rezultă din desfăşurarea unei anumite activităţi[10]. Pacientul informat corespunzător asupra riscurilor potenţiale ale unui act medical, acceptă riscurile, dându-şi acordul informat pentru efectuarea procedurii respective.
Sursele prejudiciului sunt diverse[11] şi se raportează la specificitatea fiecărui act medical. Exemplificarea ce urmează se circumscrie actelor medicale care, potrivit practicii judiciare, sunt frecvent generatoare de pierdere a şansei: informarea şi consilierea; actele de diagnostic; actele terapeutice. Chirurgia estetică completează tabloul surselor prejudiciabile, fără ca, de această dată, victimele să fie bolnavii. Fără scop terapeutic, actele specifice chirurgiei estetice au rolul exclusiv de a contribui la îmbunătăţirea aspectului fizic al pacientului. Domeniu cu (încă) multe necunoscute, palierul chirurgiei estetice alimentează solicitările de indemnizare, mai ales ca urmare a lipsei de informare/consiliere din partea specialistului.
2. Neîndeplinirea obligaţiei de informare şi de consiliere medicală
Informarea medicală – normă deontologică şi obligaţie civilă[12]
Informarea şi consilierea sunt premisa consimţământului pacientului[13]. Informarea este statuată ca îndatorire legală în sarcina cadrului medical. Este prealabilă oricărui act medical, indiferent de natura acestuia (act de terapie, chirurgie estetică, prelevare/transplant de ţesuturi sau organe). Pe de altă parte, după efectuarea actului medical, medicul are obligaţia informării pacientului cu privire la natura şi durata îngrijirilor necesare.
Actul normativ de referinţă este Carta europeană a drepturilor pacienţilor[14], care corelează dreptul la informare cu dreptul de a participa la decizii şi cu dreptul la libertatea alegerii. Numai un pacient informat poate fi implicat în luarea hotărârilor cu privire la propria stare de sănătate. El este liber să aleagă între mai multe procedee de tratament, cu respectarea confidenţialităţii datelor personale. Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina (ratificată de ţara noastră prin Legea nr. 17/2001) prevede că orice persoană are dreptul să cunoască informaţiile cu privire la starea sa de sănătate. Va fi respectată dorinţa persoanei de a nu fi informată în legătura cu situaţia sănătăţii sale. Dreptul ţărilor europene transpune exigenţa respectului faţă de corpul uman. Să menţionăm doar exemplul Codului civil francez care, începând cu 2004, a inserat textul potrivit căruia „nu se poate aduce atingere integrităţii corpului uman decât în caz de necesitate medicală pentru persoana în cauză sau, cu titlu excepţional, în interesul terapeutic al altei persoane. Consimţământul celui interesat trebuie obţinut în prealabil, în afara cazului când starea sa necesită o intervenţie terapeutică la care nu a consimţit” (art. 16-3)[15]. Legea nr. 46/2003 se referă la dreptul la informaţie medicală[16]. O primă categorie de informaţii include tipurile de servicii medicale disponibile, furnizorii de sănătate (identitatea şi statutul acestora), instituţia în care bolnavul este internat – reguli şi obiceiuri pe timpul spitalizării. O altă categorie de date are în vedere starea de sănătate, diagnosticul, intervenţia medicală propusă – cu prezentarea riscurilor aferente fiecărei proceduri, alternativelor, consecinţelor neefectuării tratamentului, inclusiv prognosticul bolii. Codul deontologic al Colegiului Medicilor din România[17] reglementează obligaţia de informare ce incumbă medicului. Potrivit art. 11 şi art. 14, nicio intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana vizată şi-a dat consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză; consimţământul va putea fi solicitat doar după ce medicul a oferit informaţii adecvate în privinţa scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în ce priveşte consecinţele şi a riscurile previzibile şi, în general, acceptate de societatea medicală. După modelul ţărilor europene, legiuitorul nostru a adoptat un mănunchi de norme pentru domeniul medical, reunite în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii[18]. Generator de prejudicii asupra pacientului, malpraxisul (eroarea profesională în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic) implică răspunderea civilă a personalului medical, a furnizorului de servicii medicale, sanitare şi farmaceutice[19]. Se răspunde inclusiv pentru prejudiciile corporale săvârşite din imprudenţă, neglijenţă, lipsa cunoştinţelor de specialitate în efectuarea actelor individuale de prevenţie, diagnostic şi tratament[20]. Cadrele medicale răspund şi pentru pagube aduse integrităţii pacienţilor prin depăşirea competenţelor profesionale, cu excepţia situaţiilor de urgenţă, în care nu este disponibil personalul medical competent. Între cauzele exoneratoare de răspundere legea enumeră: infecţiile nosocomiale, dotarea insuficientă cu echipament de diagnostic şi tratament, efectele adverse, complicaţiile şi riscurile, în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, echipamentelor, dispozitivelor şi substanţelor medicale folosite. Răspunderea civilă se antrenează în sarcina personalului medical şi pentru pagubele ce decurg din ignorarea dispoziţiilor legale relative la obligativitatea acordării asistenţei medicale, confidenţialitate şi informarea pacientului în vederea obţinerii consimţământului acestuia la efectuarea oricărui act medical.
[1] Prejudiciile corporale sunt „acele prejudicii care constituie încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea fizică a unei persoane, cum sunt: dreptul la sănătate, dreptul la integritate corporală şi dreptul la viaţă” (L. Pop, I.-F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 571).
[2] Art. 1385 alin. 4 C. civ. român obligă autorul faptei ilicite la o reparaţie proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.
[3] În materie contractuală, despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită de creditor, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului” (art. 1531 alin. 2 C. civ.). Se adaugă şi prejudiciul cauzat prin pierderea şansei (de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă), care se va evalua în raport de împrejurări şi de situaţia concretă a creditorului. A se vedea şi S. Neculaescu, Pierderea şansei văzută din perspectiva răspunderii delictuale, material disponibil pe portalul Universul Juridic, https://www.universuljuridic.ro/pierderea-sansei-vazuta-din-perspectiva-raspunderii-delictuale/, accesat la 30 septembrie 2017.
[4] În acest sens, M. Tomescu, Prejudiciul produs prin pierderea unei şanse, în Analele Universităţii din Bucureşti, 2012 – Supliment, Conferinţa „Reglementări fundamentale în Noul Cod civil şi în Noul Cod de procedură civilă”, 17-18 februarie 2012, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti, p. 238.
[5] Curtea de casaţie franceză, camera penală, 20 martie 1996 (https://www.legifrance.gouv.fr/affichJuriJudi.do?oldAction=rechExpJuriJudi&idTexte=JURITEXT000007068152&fastReqId=1250173128&fastPos=3, pagină accesată la data de 20 septembrie 2017).
[6] A se vedea, selectiv, S. Hocquet-Berg, La perte d’une chance pour fixer la réparation à la mesure statistique du lien causal entre les fautes et le dommage, în Semaine Juridique, Édition générale, nr. 17/26 aprilie 2010, Notes, p. 878-880.
[7] S-a dispus indemnizarea prejudiciului moral constând în pierderea unei şanse, în favoarea pacientului care a rămas cu sechele postoperatorii, în condiţiile în care s-a supus intervenţiei, fără ca medicul urolog să îi aducă la cunoştinţă riscurile acesteia (S. Porchy-Simon, Manquement d’un praticien à son obligation d’informer le patient des risques inhérents à l’intervention, în Semaine Juridique, Édition générale, nr. 24/14 iunie 2010, Actualités, p. 1227).
[8] A se vedea, S. Hocquet-Berg, La perte de chance et le principe du contradictoire, Note sous Cass. 1re civ., 15 juin 2016, n° 15-18.496, în Revue générale du droit on line, 2016, numéro 24226 (www.revuegeneraledudroit.eu/?p=24226).
[9] Art. 1355 alin. (4) C. civ. român prevede că „declaraţia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea însăşi, renunţarea victimei la dreptul de a obţine plata despăgubirilor”.
[10] G. Viney, P. Jourdain, Traité de droit civil. Les conditions de la responsabilité, 3e édition, Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 2006, p. 586. Cu privire la clauza acceptării riscurilor, v. F.I. Mangu, Malpraxisul medical . Răspunderea civilă medicală, Editura Wolters Kluver, Bucureşti, 2010, p. 612.
[11] A se vedea, Quelques aspects de la perte de chance en responsabilité médicale, p. 8-17 şi p. 21-30 (http://www.aredoc.com/system/files/Perte%20de%20chance%202012_1.pdf, locaţie web valabilă la data de 3 iulie 2017).
[12] A se vedea, M. Bacache, Le défaut d’information sur les risques de l’intervention: quelles sanctions? Pour une indemnisation au-delà de la perte de chance, în Recueil Dalloz, 2008, p. 1908, material disponibil pe pagina http://actu.dalloz-etudiant.fr/fileadmin/actualites/pdfs/Cass_6dec2007_Bacache.pdf (consultată la 30 martie 2017).
[13] Cu privire la noţiunea şi condiţiile consimţământului, v. Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2001, p. 146-149; I. Dogaru, S. Cercel, Drept civil. Partea generală, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 115-117.
[14] Carta adoptată în 2002 cuprinde 14 drepturi ale pacienţilor şi este un mijloc util de armonizare a sistemelor naţionale de sănătate. Pentru studiul de detaliu al fiecăruia dintre drepturile afirmate de Cartă, v. I. Turcu, Noul Cod civil republicat. Cartea a V-a. Despre obligaţii, art. 1164-1649, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 71-74.
[15] Code civil, 110e édition, Dalloz, Paris, 2010, p. 128. Pe baza acestui text, s-a considerat, într-un caz în care bolnavul a refuzat transfuzia, că obligaţia medicului de a salva viaţa nu prevalează faţă de voinţa pacientului (decizia aparţine Consiliului de Stat francez, 26 octombrie 2001 şi este citată după Code civil…, p. 129).
[16] Legea nr. 46/2003 cu privire la drepturile pacientului a fost publicată în M. Of. nr. 51 din 29 ianuarie 2003.
[17] Publicat în M. Of. nr. 981 din 7 decembrie 2016.
[18] M. Of. nr. 372/28 din 4 aprilie 2006. Din multitudinea legilor speciale anterioare textului normativ menţionat, a rămas activă doar Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului. Aceasta conţine câteva prevederi referitoare la consimţământul pacientului, unele reluate în Legea privind reforma în domeniul sănătăţii.
[19] Pentru un studiu documentat al răspunderii civile medicale, ca o nouă ipoteză de răspundere civilă pentru prejudicii, L.R. Boilă, Discuţii privitoare la natura juridică a răspunderii civile a medicului faţă de pacientul său, în Dreptul, nr. 2/2011 p. 83-118.
[20] Pentru aspecte jurisprudenţiale şi doctrinare ale indemnizării cuvenite victimelor accidentelor medicale, a se vedea, G. Viney, P. Jourdain, L’indemnisation des accidents médicaux: que peut faire la Cour de Cassation?, în S. Carval, La construction de la responsabilité civile, Presses Universitaires de France, Paris, 2001, p. 394-398; C. Larroumet, L’indemnisation de l’aléa thérapeutique, în S. Carval, op. cit., p. 399-405.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.