Patrimoniul cultural – un subiect actual
Alis Vasile - august 1, 2016Cultural Heritage – A Topical Subject
The Romanian Ministry of Culture initiated a codification process for the in force legislation on cultural heritage – historical monuments, archaeological sites and finds, movable heritage and museums, intangible heritage.
While the current national regulations include 7 laws and 25 fully detailed application norms, there are issues to be considered in drafting a Code of Cultural Heritage: the insufficient financial and human resources leading to an ineffective implementation of legal provisions, including the penalty system, the lack of an integrating approach at national level, on public policies and strategies regarding the cultural heritage, and the failure in complying with general regulations on state property and decentralization of public authority.
Amendments to be introduced on several aspects: strictly defining the cultural heritage categories, revising the sanction measures, simplification of procedures in declaring the “national treasure” status for movable heritage, enforced measures on monitoring the circulation of cultural goods, stronger provisions on the public funding of conservation and restoration works and tax exemptions for cultural heritage owners, regulation of the evaluation methodology, an improved status of experts and professionals in the field of cultural heritage, overall simplification of administrative procedures.
Keywords: legislation, cultural heritage, cultural property, historical monuments, archaeology, circulation of cultural goods, code of cultural heritage.
Este îmbucurător faptul că patrimoniul cultural a devenit un subiect de interes general în ultimul timp, fiind mediatizat fie prin campanii publice cum este cea dedicată strângerii de fonduri pentru achiziţionarea lucrării lui Constantin Brâncuşi, „Cuminţenia Pământului”, fie prin preluarea de către presă a unor evenimente negative de degradare sau pierdere a obiectivelor de patrimoniu sau, dimpotrivă, de recuperare a unor bunuri culturale – cazul brăţărilor dacice.
Codul Patrimoniului, ca proiect politic, a fost preluat şi însuşit de către actualul guvern, Ministerul Culturii incluzându-l printre priorităţile sale imediate.
Probabil mai puţin cunoscut este faptul că intenţia de elaborare a unui cod al patrimoniului cultural, nu este una recentă, ci are deja o vechime de aproape 10 ani, timp în care mai multe comisii de specialişti au încercat să alcătuiască un proiect viabil, care să răspundă unor urgenţe în protejarea patrimoniului cultural naţional sau care să amelioreze cadrul normativ existent. Proiectul codului este încă în lucru.
Acest articol îşi propune să prezinte ansamblul problematicii pe care o vizează reglementările în vigoare din domeniul patrimoniului cultural, să identifice unele dificultăţi în aplicarea acestor reglementări şi să sugereze câteva direcţii conceptuale pe care un astfel de proiect ar putea să le urmeze.
Ce este patrimoniul cultural?
Patrimoniul cultural reprezintă o prioritate a politicilor publice la nivel internaţional, recunoscută atât prin strategii şi reglementări legale la nivel naţional, cât şi prin convenţii internaţionale drept o valoare universală, o resursă fundamentală a dezvoltării societăţii în ansamblul său, la nivel economic, social, cultural şi ştiinţific.
Patrimoniul cultural este constituit din bunuri mobile şi imobile, tradiţii şi expresii culturale imateriale – mărturii excepţionale ale creativităţii umane de-a lungul istoriei sale.
Altfel spus, patrimoniul cultural cuprinde monumente şi ansambluri istorice şi de arhitectură, situri arheologice, peisaje culturale, bunuri mobile cu valoare istorică, artistică, etnografică, ştiinţifică şi tehnică, tradiţii.
Într-o evaluare sumară şi potrivit normelor de încadrare actuale, patrimoniul cultural naţional include în prezent un număr de aproximativ 30.000 de obiective clasate ca monumente istorice, peste 15 000 de situri arheologice repertoriate, peste 46.000 de bunuri culturale clasate, cca. 800 de instituţii muzeale[1].
Obiectul reglementărilor în domeniul patrimoniului cultural
Obiectul reglementării este protejarea patrimoniului cultural.
Protejarea patrimoniului reprezintă un ansamblu de măsuri cu caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic, menite a păstra, pentru generaţiile viitoare, obiectivele culturale cu valoare excepţională şi de a transmite cunoştinţele pe care aceste obiective le poartă.
Valoarea educativă, civilizatoare şi, nu în ultimul rând, economică a patrimoniului cultural, pentru întreaga societate, este de interes public.
Interesul public este cel ce justifică legiferarea statutului bunurilor de patrimoniu şi a regimului de protejare a acestuia, instituind, în primul rând, limite ale dreptului de proprietate, fie ea publică sau privată, asupra bunurilor de patrimoniu şi, totodată, o serie de măsuri care să asigure păstrarea şi punerea în valoare a acestor bunuri.
Într-o enumerare sintetică, regimul de protecţie al patrimoniului cultural include identificarea şi înregistrarea acestuia, cercetarea, colectarea (în cazul bunurilor mobile), conservarea şi restaurarea, limitarea liberei circulaţii a bunurilor de patrimoniu, asigurarea securităţii, comunicarea valorilor de patrimoniu în scop educativ şi de agrement.
Statul are datoria de a asigura ocrotirea patrimoniului cultural şi de a proteja dreptul de proprietate, susţinând dezvoltarea culturală, educativă şi economică a societăţii.
Aceste principii ar trebui să stea la baza măsurilor legislative în domeniu, dificultăţile apărând în concilierea interesului general cu cel privat, a strategiilor de dezvoltare locale cu cele naţionale, în special din perspectiva procesului de descentralizare, a interesului economic cu cel cultural-educativ.
Reglementări în domeniul patrimoniului cultural
În România, primele reglementări legale privind protejarea patrimoniului cultural au apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea, ele fiind completate ulterior, la începutul secolului XX.
După consolidarea cadrului normativ în regimul comunist în anii ’50, într-o primă etapă urmată de noi reglementări şi de înfiinţarea a numeroase instituţii de specialitate în anii ’70, prima jumătate a anilor ’90 a adus o serie de prevederi legale marcate de precaritate.
Legislaţia actuală, elaborată la începutul anilor 2000, cuprinde acte normative distincte – pentru protejarea patrimoniului cultural mobil, a celui imobil, a patrimoniului arheologic (inclusiv subacvatic), industrial, imaterial şi referitoare la funcţionarea instituţiilor muzeale.
Principalele acte normative care reglementează în acest moment protejarea patrimoniului cultural (pentru că acesta este obiectul central al reglementărilor, protejarea patrimoniului) sunt: Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional (aprobată cu modificări prin Legea nr. 378/2001)[2], Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil[3], Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice[4], Legea nr. 311/2003 a muzeelor şi colecţiilor publice[5] – toate cu modificări şi completări ulterioare şi republicate, Legea nr. 120/2006 a monumentele de for public, Legea nr. 6/2008 privind regimul juridic al patrimoniului tehnic şi industrial, Legea nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial[6].
Însumând, există 7 legi şi 25 de norme metodologice emise în aplicarea acestora, fără a include şi prevederi din domenii conexe, cum ar fi Arhivele Naţionale, bibliotecile publice, ariile naturale protejate, regimul construcţiilor, amenajarea teritoriului.
Acestora li se adaugă convenţiile internaţionale ratificate de România, dintre care amintim Legea nr. 149/1997 pentru ratificarea Convenţiei UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptată la Roma la 24 iunie 1995, Legea nr. 150/1997 privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecția patrimoniului arheologic (revizuită), adoptată la La Valetta la 16 ianuarie 1992, Legea nr. 157/1997 privind ratificarea Convenţiei pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptată la Granada la 3 octombrie 1985, Legea nr. 451/2002 pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, adoptată la Florenţa la 20 octombrie 2000), Legea nr. 99/2007 privind acceptarea Convenţiei asupra protecţiei patrimoniului cultural subacvatic, adoptată la Paris la 2 noiembrie 2001 şi Directiva CCE nr. 7 din 1993 privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru (şi Regulamentul nr. 3911/1992 privind exportul bunurilor culturale).
În completarea actelor normative există, de asemenea, numeroase recomandări internaţionale, emise de organizaţii de specialitate – UNESCO, International Council of Museums (ICOM), International Council on Monuments and Sites (ICOMOS), Comisia Europeană.
De ce un Cod al Patrimoniului?
În declaraţiile publice ale reprezentanţilor autorităţii publice centrale de specialitate, Ministerul Culturii, elaborarea Codului Patrimoniului a fost prezentată ca prioritate strategică şi soluţie pentru o mai bună cunoaştere şi aplicare a reglementărilor din domeniul patrimoniului.
În programul de guvernare, printre măsurile planificate în domeniul culturii este inclusă „elaborarea unui cod al patrimoniului național, care să asigure cadrul legal și instituțional pentru evaluarea, protejarea și păstrarea patrimoniului cultural național”[7].
Deşi îmbunătăţirea cunoaşterii şi, implicit, a aplicării legi este un deziderat mereu actual, în acest caz pare o necesitate de maximă urgenţă, invocându-se pierderea unor obiective de patrimoniu şi ineficienţa regimului juridic de protecţie şi a sancţiunilor, ca urmare a deficienţelor în aplicarea legii inclusiv de către autorităţile şi instituţiile abilitate în acest sens.
Din păcate, nu există date statistice publicate şi nici informaţii detaliate care să arate amploarea şi natura exactă a fenomenului[8].
Cu titlu de exemplificare, pentru primele 6 luni ale anului 2016, Inspectoratul General al Poliţiei a anunţat constatarea a 323 de infracţiuni (faţă de 194 în primele 4 luni) având ca obiect material patrimoniul cultural, dintre care 56% au privit încălcarea regimului de autorizare a construcţiilor, 12,5% au fost furturi – majoritatea din lăcaşe de cult. Au fost recuperate 7446 de bunuri culturale mobile, aproximativ 53% dintre acestea provenind din situri arheologice[9]. S-a dispus începerea urmării penale pentru 109 persoane, în primele 4 luni ale anului[10].
În absenţa datelor statistice pentru întregul interval de la apariţia reglementărilor în domeniu şi până în prezent, luând în considerare constatările empirice şi chiar aleatorii, putem afirma că dificultăţile economice şi sociale, precum şi transformările structurale pe care România le-a parcurs în ultimele decenii au avut influenţe negative asupra protejării patrimoniului cultural naţional – resurse materiale şi umane insuficiente, care au condus la imposibilitatea aplicării eficiente a prevederilor legale, lipsa unei tratări unitare la nivel naţional a politicilor şi strategiilor de protejare a patrimoniului.
Deşi detaliată, legislaţia existentă nu prezintă o abordare integrată a patrimoniului cultural în ansamblul său, ca principiu fundamental. Există diferenţe şi chiar şi suprapuneri sau contradicţii între regimul aplicabil patrimoniului imobil, cel al patrimoniului mobil, arheologic şi al monumentelor de for public.
Totodată, pachetul legislativ în vigoare nu este adaptat realităţilor prezente, neluând în considerare principiul european al descentralizării şi întâmpinând, în consecinţă, dificultăţi majore de aplicare şi eficienţă.
Multitudinea şi complexitatea procedurilor administrative instituite de legile existente necesită resurse umane şi materiale care depăşesc cu mult capacitatea instituţională actuală, atât din punct de vedere al derulării acestor proceduri, cât şi din perspectiva monitorizării, controlului şi aplicării sancţiunilor.
În paralel cu iniţierea a numeroase proiecte de modificare şi completare a reglementărilor în vigoare, autoritatea publică centrală de specialitate, Ministerul Culturii, a ales măsura codificării, definită de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative ca reunire într-o structură unitară a reglementărilor dintr-un anumit domeniu sau ramură de drept, în vederea sistematizării şi concentrării legislaţiei (art. 18).
Din perspectiva tehnicii legislative, codificarea normelor individuale dintr-un domeniu de referinţă comun este un demers în linie cu tendinţele juridice actuale de sistematizare şi unificare a legislaţiei.
[1] Potrivit datelor publicate de Institutul Naţional al Patrimoniului – http://patrimoniu.gov.ro/ro.
[2] Norme de aplicare a O.G. 43/2000: O.M.C.C. nr. 2072/2000 privind Instituirea Registrului Arheologilor, O.M.C.C. nr. 2458/2004 privind Instituirea Regulamentului Repertoriului Arheologic Naţional, O.M.C.C. nr. 2426/2005 privind aprobarea normelor metodologice de înscriere a unor situri arheologice prioritare în Lista zonelor de interes arheologic naţional, O.M.C.C. nr. 2483/2006 prinind aprobarea Listei cuprinzând zonele de interes arheologic prioritar, O.M.C.C. nr. 2183/2007 pentru aprobarea Metodologiei pentru evaluarea financiară a prejudiciului adus patrimoniului cultural naţional imobil – monument istoric sau sit arheologic, O.M.C.C. nr. 2494/2010 pentru aprobarea Metodologiei privind atestarea personalului de specialitate din domeniul cercetării arheologice şi înscrierea sa în Registrul arheologilor.
[3] Norme de aplicare a Legii nr. 182/2000: Normele metodologice privind evidenţa, gestiunea şi inventarierea bunurilor culturale deţinute de muzee, colecţii publice, case memoriale, centre de cultură şi alte unităţi de profil – O.M.C.C. nr. 2035/2000 (modificat prin O.M.C.C. nr. 2371/2008), Normele de clasare a bunurilor culturale mobile – H.G. nr. 886/2008, Normele de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate – H.G. nr. 1546/2003, Normele de acreditare a experţilor – O.M.C.C. nr. 2009/2001, Normele de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor – O.M.C.C. nr. 2008/2001, Registrul bunurilor culturale distruse, furate, dispărute sau exportate ilegal – O.M.C.C. nr. 2044/2001, Normele privind autorizarea laboratoarelor şi a atelierelor de conservare şi restaurare – H.G. nr. 216/2004 (modificată prin H.G. nr. 1304/2010), Normele metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile – H.G. nr. 518/2004, Regulament CEE nr. 3911/1992, Normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile – H.G. nr. 1420/2003, modificată prin H.G. nr. 153/2008 şi H.G. nr. 1304/2010).
[4] Norme de aplicare a Legii nr. 422/2001: O.M.C.C. nr. 2260/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice, O.M.C.C. nr. 2495/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind atestarea specialiştilor, experţilor şi verificatorilor tehnici în domeniul protejării monumentelor istorice, O.M.C.C. nr. 2237/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de semnalizare a monumentelor istorice, O.M.C.C. nr. 2684/2003 privind aprobarea Metodologiei de întocmire a obligaţiei privind folosinţa monumentului istoric şi a conţinutului acestuia.
[5] Norme de aplicare a Legii nr. 311/2003: Normele privind aprobarea Criteriilor de acordare a avizului prealabil în vederea înfiinţării muzeelor şi colecţiilor publice – O.M.C.C. nr. 2297/2006 (modificat prin O.M.C.C. nr. 2557 din 2010), Norme de acreditare a muzeelor şi colecţiilor publice – O.M.C.C. nr. 2057/2007, Norme de clasificare a muzeelor şi colecţiilor publice – O.M.C.C. nr. 2185/2007.
[6] Norme de aplicare a Legii nr. 26/2008: O.M.C.C. nr. 2436/2008 privind elaborarea Programului național de salvgardare, protejare și punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial, O.M.C.C. nr. 2491/2009 pentru aprobarea Regulamentului de acordare a titlului de TEZAUR UMAN VIU, O.M.C.C. nr. 2236/2008 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Comisiei naţionale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial.
[7] http://gov.ro/fisiere/pagini_fisiere/Programul-de-guvernare-al-Guvernului_Romaniei-Prim-ministru-Dacian-Ciolos(Monitorul_Oficial).pdf.
[8] Potrivit Institutului Naţional al Patrimoniului, în Registrul bunurilor culturale, distruse, furate, dispărute sau exportate ilegal sunt înregistrate 415 bunuri mobile, la data de 7 august 2016, cele mai multe aparţinând instituţiilor muzeale, urmate de lăcaşele de cult. – http://furate.cimec.ro/lista.asp; 40 de bunuri figurează în lista bunurilor recuperate, la aceeaşi dată. – http://furate.cimec.ro/recuperate/lista.asp. Baza de date a Poliţiei Române cuprinde 730 de bunuri culturale mobile furate, la aceeaşi dată. – https://www.politiaromana.ro/ro/obiecte-furate.
[9] https://www.politiaromana.ro/ro/stiri/protejarea-patrimoniului-cultural-misiune-a-politiei-romane.
[10] http://www.agerpres.ro/comunicate/2016/05/22/comunicat-de-presa-igpr-12-47-23.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.