Particularităţi privind investigarea finanţării terorismului

Abstract

Abstract:
The financing of terrorism is performed when any person by any means, directly or indirectly,
with illicit purpose and intentionally, provide or collect funds with the intention of using them or
knowing that they will be used, in whole or in part, in order to commit a terrorist act. When
investigating terrorist financing, the funds are traced from their origin to the terrorist organisation,
and then to terrorists or terrorist cells, which use the funds to commit terrorist attacks. Terrorist
organisations can raise funds both from legal sources, such as for example, charities, non-profit
organisations, business field, self-financing, donations, and criminal sources, such as for example,
drug trafficking, credit cards frauds, extortion, kidnapping for ransom acts. The terrorism financing
investigation is performed in the next stages: the informative-operative investigation stage that
relates to specific activities of collecting information carried out exclusively by the state authorities
with the responsibility for national security and the criminal investigation stage which is carried out
by the law enforcement bodies.
Keywords: financing of terrorism; terrorism financing investigation; terrorist organisations;
funds; terrorism.

1. Introducere

Finanțarea terorismului se săvârșește în momentul în care orice persoană prin orice mijloc, direct sau indirect, în mod ilicit și intenționat, furnizează sau colectează fonduri cu intenția de a le utiliza sau știind că acestea vor fi utilizate, în întregime sau în parțial, în scopul comiterii unui act terorist. Prin urmare, finanțarea terorismului reprezintă pur și simplu mecanismul de finanțare pentru actele teroriste de către oameni care împărtășesc aceleași aspirații politice și ideologii.

Cu toate că între fenomenul spălării de bani și fenomenul finanțării terorismului există asemănări cu privire la ascunderea adevăratei proveniențe a profiturilor obținute ilegal de către infractori cât și a adevăratei identități a acestora în scopul de a beneficia ulterior de sumele obținute, între cele două fenomene există și deosebiri[1]. Prima deosebire dintre cele două fenomene se referă la intenția utilizatorului final, dar în schimb practicile sunt aceleași. În cazul spălării de bani, intenția utilizatorului final se referă la obținerea de noi fonduri, în timp ce în cazul finanțării terorismului, intenția utilizatorului final se referă la săvârșirea unor activități teroriste.

A doua deosebire este legată de sursa de finanțare, în situația spălării banilor aceasta este totdeauna ilicită, în timp ce în situația finanțării terorismului sursa de finanțare nu reprezintă tot timpul un act infracțional.

Cea mai importantă deosebire dintre cele două fenomene infracționale, o reprezintă dimensiunea tranzacțiilor. Astfel, finanțarea terorismului utilizează transferul unor fonduri mult mai mici în comparație cu fondurile folosite în activitățile de spălare a banilor.

Din punctul de vedere al procesului de investigare, investigarea spălării banilor este similară cu investigarea finanțării terorismului cu privire la colectarea de informații în legătură cu tranzacțiile financiare. Aceste informații provin din înregistrările financiare obținute din surse naționale sau transfrontaliere sau din depozițiile unor martori. Totuși, există și aspecte diferențiale între cele două procese de investigare. În cazul investigării spălării banilor, fondurile urmează traseul de la activitatea infracțională (infracțiunea principală) la infractor, de cele mai multe ori conducând la achiziționarea de bunuri, cum ar fi de exemplu, bijuterii, automobile, locuințe, etc. În cazul investigării finanțării terorismului, fondurile sunt urmărite de la originea lor, (fondurile obținute din activități infracționale, sau fondurile obținute din activități legale, cum ar fi de exemplu, donațiile) la organizația teroristă, și apoi la teroriști sau celule teroriste, care utilizează fondurile pentru a săvârși atacuri teroriste[2].

2. Reglementarea juridică internațională și națională a infracțiunilor de finanțare a terorismului

Cele mai importante instrumente juridice în domeniul combaterii finanțării terorismului la nivel internațional sunt Protocolul Adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, Convenția Internațională privind reprimarea finanțării terorismului și Decizia-Cadru 2002/475/JAI privind combaterea terorismului modificată de Decizia Cadru 2008/919/JAI.

Protocolul Adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului[3] a fost adoptat în orașul Riga la data de 22 octombrie 2015. Scopul acestui protocol adițional este de a completa dispozițiile Convenției Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, în ceea ce privește incriminarea faptelor descrise în cadrul articolelor 2-6, intensificând astfel eforturile statelor părți de prevenire a terorismului și a efectelor sale negative asupra exercitării depline a drepturilor omului, în special dreptul la viață, atât prin măsuri care trebuie luate la nivel național, cât și prin cooperare internațională, ținând seama de tratatele multilaterale sau bilaterale sau acorduri dintre părți, aflate în vigoare.

Protocolul Adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului incriminează în cadrul art.5, fapta de finanțare a deplasării în străinătate în scopuri teroriste. Conform art. 5 paragraful 1, finanțarea deplasării în străinătate în scopuri teroriste se referă la „furnizarea sau colectarea, prin orice mijloace, în mod direct sau indirect de fonduri în totalitate sau parțial, permițând oricărei persoane să călătorească în străinătate în scopuri teroriste, în conformitate cu prevederile art. 4 paragraful 1 (deplasarea în străinătate în scopuri teroriste) din Protocol, cunoscând faptul că fondurile sunt destinate în totalitate sau parțial pentru a fi utilizate în acest scop”. Fapta de finanțare a deplasării în străinătate în scopuri teroriste trebuie să fie comisă fără drept și cu intenție.

Convenția Internațională privind reprimarea finanțării terorismului[4] a fost adoptată sub egida Organizației Națiunilor Unite la New York la data de 9 decembrie 1999. Infracțiunea de finanțare a terorismului este definită în cuprinsul Convenției, în art. 2 alin. 1 și se referă „la orice persoană care, prin orice mijloc, direct sau indirect, în mod ilicit și deliberat, furnizează sau strânge fonduri cu intenția de a le utiliza sau știind că acestea vor fi utilizate, în întregime sau în parte, în vederea comiterii: a) unei fapte care constituie infracțiune în cadrul și astfel cum este definită în unul dintre tratatele enumerate în anexă[5]; b) oricărei alte fapte de natură să determine moartea sau vătămarea corporală gravă a unui civil sau a oricărei alte persoane care nu participă direct la ostilități într-o situație de conflict armat, când, prin natura sau contextul său, această faptă are ca scop intimidarea populației sau constrângerea unui guvern ori a unei organizații internaționale să îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea unui act oarecare”.

Decizia-Cadru 2002/475/JAI[6] din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului, ulterior modificată de Decizia Cadru 2008/919/JAI[7] a Consiliului din 28 noiembrie 2008 de modificare a Deciziei-Cadru 2002/475/JAI din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului incriminează în cadrul art. 2 alin. 2 lit. b), fapta de a participa la activitățile unui grup terorist, inclusiv prin furnizarea de informații sau de mijloace materiale sau prin orice formă de finanțare a activităților sale, având cunoștință că această participare va contribui la activitățile criminale ale unui grup terorist.

În România, infracțiunile de finanțare a terorismului sunt prevăzute în art. 36[8] din Legea nr.535/2004[9] privind prevenirea și combaterea terorismului cu modificările și completările ulterioare.

3. Obținerea fondurilor pentru activitățile de terorism

Organizațiile teroriste pot strânge fonduri atât din surse legale, cum sunt de exemplu, organizațiile caritabile, organizațiile non-profit, domeniul afacerilor, auto-finanțarea, donațiile, cât și din surse infracționale, cum sunt de exemplu, traficul de droguri, fraudele în legătură cu utilizarea cardurilor de credit, acțiunile de extorcare, acțiunile de răpire în scopul răscumpărărilor[10]. De asemenea, organizațiile teroriste mai pot strânge fonduri în scopul desfășurării activităților de terorism și prin intermediul sponsorizărilor efectuate de unele state naționale și paradisurilor fiscale[11].

3.1. Obținerea fondurilor pentru terorism din surse legale

Organizațiile caritabile și organizațiile non-profit

Organizațiile caritabile și organizațiile non-profit prezintă caracteristici ce le fac deosebit de atractive pentru infractori în vederea desfășurării de activități de finanțare a terorismului. Astfel, organizațiile caritabile și organizațiile non-profit se bucură de încrederea publică, oferă accesul la surse mari de fonduri, iar activitățile acestora generează consum mare de numerar. Mai mult decât atât, organizațiile caritabile și organizațiile non-profit care sunt prezente la nivel global, oferă un cadru pentru tranzacțiile financiare de la nivel național și internațional, de cele mai multe ori în sau lângă zonele cele mai expuse la activitățile teroriste.

Teroriștii utilizează organizațiile caritabile și organizațiile non-profit în scopul obținerii de fonduri, deturnând fondurile, banii donatorilor fiind utilizați în scopul finanțării activităților teroriste.

Domeniul afacerilor

Veniturile obținute din domeniul afacerilor legale pot fi utilizate în scopul finanțării terorismului. Riscul ca o afacere să direcționeze fonduri pentru a sprijini activitățile teroriste, este mai mare în situația în care, raportul dintre vânzările înregistrate și vânzările reale este verificat cu dificultate, cum ar fi de exemplu, în cazul societăților comerciale mari consumatoare de numerar.

Autofinanțarea

Organizațiile teroriste sunt finanțate și din surse interne, cum sunt de exemplu, veniturile obținute din salarii, fondurile obținute din asistența socială, fondurile obținute cu ajutorul familiei și fondurile obținute din creditele bancare.

3.2. Obținerea fondurilor pentru terorism din surse infracționale

Traficul de droguri

Traficul de droguri reprezintă o sursă importantă de fonduri pentru organizațiile teroriste, care s-a extins și, și-a diversificat activitățile datorită fenomenului de globalizare. Procesele de investigare au evidențiat existența unor legături directe între organizațiile teroriste și grupurile organizate de traficanți de droguri, care lucrează în mod frecvent împreună în scopul realizării obiectivelor infracționale de cele mai multe ori comune.

Fraudele în legătură cu utilizarea cardurilor de credit

Una dintre cele mai des întâlnite fraude în legătură cu utilizarea cardurilor de credit se referă la obținerea în mod fraudulos a informațiilor referitoare la un card de credit, cum sunt datele referitoare contul bancar și la codul PIN. Infractorii după ce au obținut aceste informații vor intra în posesia fondurilor pe care le vor utiliza în scopul finanțării terorismului.

Acțiunile de extorcare

Organizațiile teroriste desfășoară acțiuni de extorcare (amenințări, șantaj, utilizarea violenței) asupra populației din zona în care acestea își desfășoară activitatea, în scopul de a obține fonduri pentru a finanța activitățile de terorism.

Acțiunile de răpire în scopul răscumpărărilor

Acțiunile de răpire în scopul răscumpărărilor reprezintă o sursă de obținere a fondurilor pentru terorism din ce în ce mai mare.

Teroriștii stabilesc valoarea răscumpărării în funcție de dimensiunea grupului terorist din care fac parte și în funcție de condițiile economice din regiunea geografică în care se desfășoară operațiunile teroriste.

DOWNLOAD FULL ARTICLE


[1] Jonathan E. Turner, Money Laundering Prevention. Deterring, Detecting, and Resolving Financial Fraud, Ed. John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2011, p. 132.

[2] The World Bank, Combating Money Laundering and the Financing of Terrorism. A Comprehensive Training Guide, în Workbook 7 Investigating Money Laundering and Terrorist Financing, Washington D.C., 2009, p. 616.

[3] Protocolul Adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, disponibil pe site-ul: https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/217, consultat la 31.03.2017.

[4] M. Of. nr. 852 din 26 noiembrie 2002.

[5] Anexa Convenției Internaționale privind reprimarea finanțării terorismului cuprinde următoarele convenții:
1. Convenția pentru reprimarea capturării ilicite de aeronave (Haga, 16 decembrie 1970).
2. Convenția pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securității aviației civile (Montreal, 23 septembrie 1971).
3. Convenția asupra prevenirii și reprimării infracțiunilor îndreptate împotriva persoanelor care se bucură de o protecție internațională, incluzând pe agenții diplomației, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 14 decembrie 1973.
4. Convenția internațională împotriva luării de ostatici, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 17 decembrie 1979.
5. Convenția internațională asupra protecției fizice a materiilor nucleare (Viena, 3 martie 1980).
6. Protocolul asupra reprimării actelor ilicite de violență în aeroporturi servind aviației civile internaționale, complementar Convenției pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securității aviației civile (Montreal, 24 februarie 1988).
7. Convenția pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securității navigației maritime (Roma, 10 martie 1988).
8. Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securității platformelor fixe situate pe platoul continental (Roma, 10 martie 1988).
9. Convenția internațională pentru reprimarea atentatelor teroriste cu explozivi, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 15 decembrie 1997.

[6] Deciziei-Cadru 2002/475/JAI din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului, Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, 22.06.2002, L 164/3, disponibilă pe site-ul: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32002F0475&from=RO, consultat la 31.03.2017.

[7] Decizia-Cadru 2008/919/JAI a Consiliului din 28.11.2008 de modificare a Deciziei-Cadru 2002/475/JAI privind combaterea terorismului, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 09.12.2008, L330/21, disponibilă pe site-ul: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32008F0919&from=RO, consultat la 31.03.2017.

[8] Art.36 din Legea nr.535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului prevede: „1) Constituie infracțiune de finanțare a terorismului colectarea sau punerea la dispoziție, direct ori indirect, de fonduri, licite sau ilicite, cunoscând că acestea urmează a fi folosite, în tot ori în parte, pentru săvârșirea actelor de terorism sau pentru susținerea unei entități teroriste și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. (2) Săvârșirea unei infracțiuni în scopul obținerii de fonduri, cunoscând că acestea urmează a fi folosite, în tot sau în parte, pentru săvârșirea actelor de terorism ori pentru susținerea unei entități teroriste, se pedepsește cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, al cărei maxim se majorează cu 3 ani. (3) Dacă fondurile obținute în condițiile alin. (2) au fost puse la dispoziția entității teroriste, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. (4) Tentativa la faptele prevăzute de alin. (1) se pedepsește”.

[9] M. Of. nr. 1161 din 8 decembrie 2004.

[10] Financial Action Task Force –FATF-, Groupe d’action financière-GAFI-, Terrorist Financing, Paris Cedex, 29 February 2008, p.11-19.

[11] FATF Report, Emerging Terrorist Financing Risks, Paris Cedex, October 2015, p. 20; Financial Action Task Force –FATF-, Groupe d’action financière-GAFI-, Terrorist Financing, Paris Cedex, 29 February 2008, p. 19-20.

Particularități privind investigarea finanțării terorismului was last modified: iunie 6th, 2017 by Adrian Cristian Moise

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii