Particularități privind donația între soți și donația făcută viitorilor soți

Abstract

Abstract
In the present study we propose to analyze, from the practitioner’s perspective, the donations
between spouses, insisting both on the theoretical aspects but especially on the particular situations
that can arise in the judicial practice in the hypothesis that the donated good was alienated by the
donatar husband before the donation was revoked, as well as on the mechanism of revocation of
donations between spouses, but not least on the form of the revocation act in the hypothesis of
donation that involves immobile goods, when the land book provisions must be respected. Simulated
donations, as well as donations made to future spouses were also object of analysis.
Keywords: donation contract, revocability of donations between spouses, simulated donations,
effects of donations revocation, authentic notary document.

1. Considerații introductive privind contractul de donație – definiție și delimitări conceptuale

Donația reprezintă contractul prin care, cu intenția de a gratifica, o parte, numită donator, dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părți, numită donatar (art. 985 C. civ.).

Contractul de donație este reglementat în Codul civil în materia liberalităților, liberalitatea fiind actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane [art. 984 alin. (1) C. civ.]. Nu se pot face liberalități decât prin donație sau printr-un legat cuprins în testament [art. 984 alin. (2) C. civ.].

Deși atât donația cât și legatul reprezintă liberalități, elementul de diferență constă în aceea că donația reprezintă o liberalitate între vii, spre deosebire de legat, care este o liberalitate pentru cauză de moarte. Astfel, donația se încheie și va produce efecte în timpul vieții donatorului, pe când în ipoteza legatului, deși acesta este făcut în timpul vieții testatorului, efectele sale se vor produce la data decesului acestuia.

Contractul de donație, ca act juridic cu titlu gratuit, se distinge de actele dezinteresate (actul prin care o parte procură celeilalte părți un folos cu titlu gratuit, fără a-și micșora propriul patrimoniu) prin faptul că patrimoniul donatorului se micșorează, consecință a intenției dispunătorului de a-l gratifica pe donatar, prin ieșirea bunului din patrimoniul donatorului[1].

Se remarcă faptul că legiuitorul a reglementat mult mai strict categoria actelor juridice ce reprezintă liberalități, față de actele juridice cu titlu oneros, având în vedere că acestea sunt mai susceptibile de a da naștere unor abuzuri și astfel să afecteze interesele dispunătorului[2], fie el donator sau testator.

2. Despre contractul de donație în materia raporturilor de familie

Donațiile făcute viitorilor soți în vederea căsătoriei și donațiile între soți sunt reglementate în cuprinsul dispozițiilor art. 1030-1033 C. civ.

Viitori soți sunt bărbatul și femeia care își manifestă intenția de a se căsători, în scopul întemeierii unei familii iar soții sunt bărbatul și femeia uniți prin căsătorie, încheiată în condițiile legii. Codul civil recunoaște valabilitatea donațiilor făcute viitorilor soți sub condiția încheierii căsătoriei, precum și donațiile pe care soți și le fac în timpul căsătoriei. Este de precizat că în ambele situații trebuie îndeplinită condiția specială privind calitatea de viitori soți sau aceea de soți a donatarului sau a donatarilor, după caz.

Vom analiza în cele ce urmează aceste două categorii de donații, punctând particularitățile ce se desprind.

3. Donația între soți

3.1. Obiectul donației între soți

Pot constitui obiect al donației între soți bunurile proprii ale soțului donator, indiferent de regimul matrimonial aplicabil între soți (regimul comunității legale, al comunității convenționale sau cel al separației de bunuri). Obiectul donației între soți poate fi reprezentat, în egală măsură, de cota ideală dintr-un drept de proprietate care nu intră în comunitatea legală, de cota indiviză asupra unei universalități, de drepturile asupra unei moșteniri deschise, care intră în categoria bunurilor proprii ale soțului donator. Poate fi vorba despre bunuri mobile, imobile, corporale, incorporale, precum și de bunuri prezente sau chiar viitoare, în acest din urmă caz, cu excepția unei moșteniri nedeschise.

Sunt vizate toate categoriile de donații (donații simulate, donații indirecte, daruri manuale, donații cu sarcină – existența sarcinii nu afectează caracterul gratuit al donației, însă, în limitele sarcinii, donația reprezintă un contract cu titlu oneros).

3.2. Revocabilitatea donațiilor între soți

Potrivit art. 1031 C. civ., orice donație încheiată între soți este revocabilă numai în timpul căsătoriei.

Donațiile între soți derogă atât de la principiul irevocabilității donațiilor, cât și de la principiul forței obligatorii a oricărui contract. Irevocabilitatea donației privește interdicția inserării în contractul de donație a oricărei clauze ce ar aduce atingere intenției de a gratifica, adică care ar permite donatorului să revoce donația prin voința sa, principiu care este reglementat în cuprinsul art. 1015 C. civ. De asemenea, potrivit art. 1270 alin. (1) C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Donațiile între soți derogă de la aceste principii, în sensul că soțul donator poate, prin voința sa unilaterală, să revoce donația oricând în timpul căsătoriei.

Revocabilitatea donațiilor între soți reprezintă o normă juridică civilă de ordine publică, respectiv aceasta depășește cadrul interesului individual al subiectelor de drept civil, protejând și un interes general, public[3]. Pe cale de consecință, revocabilitatea donației între soți nu poate fi înlăturată prin clauze de irevocabilitate, cuprinse în chiar actul de donație sau într-un act ulterior. Este de precizat sub acest aspect și faptul că revocabilitatea donațiilor între soți nu trebuie inserată expres în contractul de donație. De asemenea, orice clauză de irevocabilitate este nulă și nu va produce nici un efect. Revocabilitatea reprezintă un principiu care ține de esența donațiilor între soți[4].

Revocarea donației este reglementată în dispozițiile art. 1020-1029 C. civ. Potrivit art. 1020 C. civ., donația poate fi revocată pentru ingratitudine și pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul. Rezultă așadar că donația poate fi revocată exclusiv pe cale judiciară, în ipotezele de excepție prevăzute de legiuitor, respectiv pentru ingratitudine și pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul prin contract. În acest context, menționăm și revocarea de drept a promisiunii de donație, reglementată în cuprinsul art. 1022 C. civ.

În materia donațiilor între soți, revocarea poate fi făcută prin orice act din care să rezulte dorința de revocare, nefiind necesar ca revocarea să fie făcută prin acțiune în justiție, ca în ipotezele enumerate anterior. Revocarea donației poate fi făcută în mod expres sau chiar tacit, cu condiția ca revocarea să survină în timpul căsătoriei. Astfel, revocarea donației între soți poate îmbrăca forma unei declarații autentice de revocare a donației, poate îmbrăca forma unui act de revocare cuprins într-un contract translativ de proprietate în privința bunului ce a făcut obiectul donației în favoarea altei sau altor persoane. Revocarea tacită sau implicită[5] rezultă din orice act ulterior al donatorului din care se poate constata voința acestuia de a revoca donația anterioară, însă în acest caz prezintă importanță decisivă identificarea exactă a bunului atât actul anterior al donației, cât și actul ulterior al donatorului să se refere la același bun. S-a decis în acest sens, spre exemplu, că o procură judiciară acordată pentru introducerea acțiunii în anularea actului de donație cu privire la un bun imobil poate fi considerată ca un act de revocare a donației, chiar dacă acea procură nu a fost valorificată efectiv prin introducerea acțiunii în justiție. În acest caz ceea ce interesează este voința donatorului manifestată în sensul revocării donației. Același raționament se aplică și în ipoteza în care soțul donator dispune prin legat cuprins în testament de bunul donat în favoarea altei sau altor persoane, când intenția de revocare se manifestă tacit.

Revocarea donației de către soțul donator nu trebuie să fie justificată de anumite motive concrete și acesta nu are obligația de a-și motiva decizia. Observăm că revocarea donației între soți prezintă particularitatea de a putea fi făcută prin orice act din care să rezulte dorința de revocare, spre deosebire de revocarea donațiilor pentru ingratitudine și neexecutarea sarcinilor, unde calea de urmat este întotdeauna judiciară. Observăm de asemenea că în ipoteza revocării donațiilor între soți, aceasta operează prin simpla manifestare a voinței soțului donator, în vreme ce în ipoteza revocării donației pentru ingratitudine sau neexecutarea sarcinilor, simpla manifestare de voință a donatorului nu este suficientă, sancțiunea revocării fiind pronunțată în aceste cazuri exclusiv pe cale judiciară.

În ceea ce privește forma actului de revocare, în ipoteza în care se revocă o donație având ca obiect un bun imobil, pentru a se putea opera în cartea funciară radierea dreptului de proprietate al donatarului, actul de revocare al donației trebuie să respecte forma impusă de lege. Astfel, potrivit art. 888 C. civ., înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești rămase definitivă, a certificatului de moștenitor sau în baza unui alt act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta. Înscrierea dreptului de proprietate al donatorului sau, după caz, a dreptului de proprietate în favoarea altei persoane, în ipoteza în care soțul donator a dispus de bunul respectiv în favoarea altei persoane, este condiționată de radierea dreptului de proprietate al donatarului, care se face potrivit art. 885 alin. (2) și (4) C. civ. Astfel, drepturile reale se vor pierde sau stinge numai prin radierea lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului, dat prin înscris autentic notarial, în baza hotărârii judecătorești definitive sau, în cazurile prevăzute de lege, în baza actului autorității administrative care va înlocui acordul de voință sau, după caz, consimțământul titularului. Raportat la aceste prevederi legale, având în vedere că revocarea donațiilor între soți poate fi făcută prin înscris autentic notarial, nefiind obligatorie existența unei hotărâri judecătorești definitive (deși partea poate alege și această cale), se impune cu necesitate ca actul de revocare al donației având ca obiect un imobil să îmbrace forma înscrisului autentic notarial (declarație expresă de revocare a donației) pentru ca radierea, respectiv înscrierea ulterioară să fie operate în cartea funciară, după caz.

3.3. Donațiile pot fi revocate numai în timpul căsătoriei

Dreptul de revocare al soțului donator este limitat la timpul cât căsătoria este în ființă. Așadar donația devine irevocabilă la momentul desfacerii căsătoriei (data la care hotărârea de divorț a devenit definitivă, în cazul divorțului judiciar, respectiv data emiterii certificatului de divorț în divorțul notarial sau cel administrativ) sau la încetarea căsătoriei prin decesul unuia dintre soți (inclusiv în ipoteza declarării pe cale judecătorească a morții unuia dintre soți). Ulterior desfacerii căsătoriei, revocarea donației în temeiul art. 1031 C. civ., nu mai poate avea loc, în schimb donația va putea fi revocată pentru ingratitudine sau neexecutarea sarcinilor, în temeiul dispozițiilor art. 1023-1026 C. civ., respectiv art. 1027-1029 C. civ., după caz.

3.4. Efectele revocării donației

Distingem două ipoteze în cazul revocării donației între soți.

Prima ipoteză este cea în care, la momentul revocării donației, soțul donatar deține în patrimoniul său bunul primit de la donator. În acest caz, urmare a revocării donației, soțul donatar are obligația de a restitui în natură bunul ce a făcut obiectul donației, indiferent că este vorba despre un bun mobil sau imobil.

Cea de-a doua ipoteză are în vedere situația în care revocarea donației are loc după ce soțul donatar a înstrăinat bunul ce a făcut obiectul donației către un terț, urmând a face distincția în acest caz după cum bunul este mobil sau imobil[6].

Astfel cum am menționat anterior, revocarea donațiilor între soți poate avea loc oricând în timpul căsătoriei acestora, însă efectele generate de revocare vor fi particularizate pentru ipoteza în care bunul ce a făcut obiectul donației a fost înstrăinat de donatar către un terț anterior revocării.

În primul rând trebuie clarificat dacă efectele revocării donației între soți sunt supuse dispozițiilor din dreptul comun sau dispozițiilor speciale prevăzute pentru ipoteza revocării donației pentru ingratitudine. În ce privește dreptul comun arătăm că, potrivit art. 1648 alin. (1) C. civ., dacă bunul supus restituirii a fost înstrăinat, acțiunea în restituire poate fi exercitată și împotriva terțului dobânditor, sub rezerva regulilor de carte funciară sau a efectului dobândirii cu bună-credință a bunurilor mobile ori, după caz, a aplicării regulilor privitoare la uzucapiune.

Dispozițiile speciale prevăzute pentru ipoteza revocării donației pentru ingratitudine sunt reglementate în art. 1026 C. civ. Astfel, potrivit art. 1026 C. civ., revocarea pentru ingratitudine nu are niciun efect în privința drepturilor reale asupra bunului donat dobândite de la donatar, cu titlu oneros, de către terții de bună-credință și nici asupra garanțiilor constituite în favoarea acestora. În cazul bunurilor supuse unor formalități de publicitate, dreptul terțului trebuie să fi fost înscris anterior înregistrării cererii de revocare în registrele de publicitate aferente.

Norma specială este de strictă interpretare și aplicare, ceea ce înseamnă că aceasta nu poate fi aplicată, prin analogie, acelor situații ce nu se încadrează în prevederile sale, în acele situații urmând a fi aplicate normele generale în materie[7]. Așa fiind, în ipoteza noastră vor avea aplicabilitate dispozițiile dreptului comun, respectiv prevederile art. 1648 C. civ. iar nu cele speciale edictate în caz de revocare a donației pentru ingratitudine (art. 1026 C. civ.).

DOWNLOAD FULL ARTICLE


[1] R. Matefi, Sinteze și aplicații de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2015, p. 54.

[2] F. Moțiu, Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 120.

[3] G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 13.

[4] R. Constantinovici, în Noul Cod civil. Comentariu pe articole, coord. F. Baias, E. Chelaru, I. Macovei, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 1070.

[5] T.S, s. civ., dec. nr. 551/1970 în I.G. Mihuță, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem și a altor instanțe judecătorești pe anii 1969-1975, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 134-135.

[6] G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 217.

[7] G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 14.

Particularități privind donația între soți și donația făcută viitorilor soți was last modified: iunie 20th, 2017 by Ioana Nicolae

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii