Optimizare sau evaziune fiscală? Viziunea Codului fiscal și a normelor sale de aplicare raportate la legea evaziunii fiscale

Înregistrarea unei societăți într-un alt stat decât cel din care afacerea este condusă este o formă de eludare a fiscalității (de exemplu societățile înregistrate în paradisuri fiscale). Totuși, aspectele fiscale nu sunt niciodată singurele motive pentru care o astfel de structură este creată[28]. Voința fondatorilor de a alege legislația societară a statului unde este înregistrată este influențată și de aspecte precum existența obligatorie a capitalului social[29], costurile de înmatriculare, regulile insolvenței, protecția în fața preluărilor (achizițiilor) ostile, tratamentul legislativ al acționarilor minoritari, rapiditatea efectuării operațiunilor bancare, secretul bancar, costurile de administrare a societății, durata litigiilor deduse judecății și, nu în ultimul rând, stabilitatea politică și legislativă, corupția, birocrația sau (in)competența funcționarilor publici. În aceste condiții nu putem spune că structurarea unei afaceri în două sedii – unul înregistrat și celălalt real – este per se ipse o formă de evaziune fiscală, chiar dacă aspectele fiscale sunt importante în alegerea statului de înregistrare (ponderea importanței acestor aspecte fiind, de altfel, imposibil de stabilit și oricum irelevantă întrucât nu este singura). Așadar neutralizarea efectelor reductive ale optimizării fiscale prin intermediul unui sediu înregistrat se face nu prin metode penale, ci fiscale[30].

4.5. Exploatarea diferențelor de tratament a unui contribuabil sau a unei operațiuni ori tranzacții pe baza legislației a două sau mai multe state

O formă de exploatare a diferențelor de tratament a unui contribuabil sau a unei operațiuni ori tranzacții pe baza legislației a două sau mai multe state este, conform Proiectului BEPS, aceea a folosirii aranjamentelor hibride de necorelare (hybrid mismatch arrangements). Situații de exploatare a unor astfel de diferențe sunt multipla deducere a aceleiași cheltuieli, deduceri care nu corespund unei impuneri, sau generarea de credite fiscale pentru același impozit plătit într-un alt stat. De exemplu, deductibilitatea unor cheltuieli ale unei societăți afiliate, parte a unui grup societar, care nu sunt însă impozitate ca venituri ale societății afiliate dintr-un alt stat, cu care România are un acord de evitare a dublei impuneri. Recomandarea principală din Proiectul BEPS este aceea a refuzului recunoașterii deductibilității unei cheltuieli care nu reprezintă un venit impozabil al celeilalte părți contractuale în statul său de rezidență sau, atunci când este, de asemenea, o cheltuială deductibilă. Atunci când astfel de aranjamente nu au substanță economică, adică sunt făcute exclusiv în scopuri fiscale, suntem în fața unei infracțiuni de evaziune fiscală.

4.6. Folosirea deductibilității dobânzilor împrumuturilor intra-grup

Aceste practici conțin, conform Ghidului OECD, trei componente: (i) îndatorarea de către grupul societar a societăților afiliate din statele cu fiscalitate ridicată; (ii) folosirea împrumuturilor intra-grup pentru a genera cheltuieli deductibile cu dobânda, peste cheltuielile cu dobânda deja existente și (iii) folosirea finanțărilor intra-grup pentru a finanța generarea unei scutiri fiscale. Câtă vreme art. 27 C. fisc. pune un prag al deductibilității cheltuielilor cu dobânzile la gradul de îndatorare de 3[31], depășirea lui elimină efectele asupra bazei de impozitare. Apreciem că existența acestui prag face ca folosirea acestor împrumuturi să fie permisă nu doar cu efecte fiscale, ci și în afara ariei de acțiune a Legii evaziunii fiscale.


[28] A se vedea și Dragoș Pătroi, Florin Cuciureanu, Vigi Radu, Prețurile de transfer. Între optimizare fiscală și evaziune transfrontalieră, ed. 2. Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 9.

[29] Capitalul social nu mai este obligatoriu, de exemplu, în statele americane, precum și în statele din Commonwealth, cu excepția Regatului Unit care, ca și celelalte state ale Uniunii Europene, este ținut de cea de-a Doua Directivă Societară.

[30] Un caz relativ recent a fost cel al vânzării acțiunilor companiei Rompetrol Group B.V., cu sediul înregistrat în Amsterdam, Olanda, companie ce deținea în România societatea Rompetrol S.A. care, la rândul ei, deținea alte societăți-persoane juridice române (cea mai mare dintre ele fiind Rompetrol Rafinare S.A.). Deși întregul centru de conducere (administrație și management) se află în România, vânzarea s-a făcut în baza legii olandeze, ca lex societatis, aplicabilă Rompetrol Group B.V. conform normei conflictuale olandeze. Cum Olanda îmbrățișează principiul „sediului înregistrat” iar România pe cel al „sediului real”, dacă instanța din România ar fi fost sesizată cu privire la o chestiune de drept substanțial (de exemplu impozitul pe câștigul de capital din tranzacție), s-ar fi născut un conflict pozitiv de legi în ceea ce privește dreptul substanțial aplicabil vânzării.

[31] Gradul de îndatorare se stabilește ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an și capitalul propriu, medie a valorilor existente la începutul anului și sfârșitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit.

Optimizare sau evaziune fiscală? Viziunea Codului fiscal și a normelor sale de aplicare raportate la legea evaziunii fiscale was last modified: iulie 6th, 2016 by Sebastian Bodu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Despre autor:

Sebastian Bodu

Sebastian Bodu

Este doctor în drept (comercial) al Academiei de Studii Economice din București (2002) și Master of Business Administration (MBA) al Kennesaw University din Georgia, SUA, prin „ASEBUSS” (2004). Este membru al Baroului București din 1996 și cadru didactic universitar din același an.
A mai scris: