Obligațiile mandatarului în mandatul cu reprezentare
Ioana Nicolae - octombrie 1, 2017 Abstract
Representation in legal acts is common in everyday life, which is why I chose to analyze one of
the main contracts through which this legal process is performed, namely the mandate contract with
representation. We have not analyzed this contract in its entirety, but we have proposed a synthesis
of the obligations of the trustee, analyzing the obligation to execute the mandate, the obligation to
account, the obligation to answer for exceeding the limits of the mandate, the obligation to respond
for substitution with a third party for the fulfillment of the mandate, and last but not least, we
presented the obligations of the trustees in the case of the plurality of mandators.
Keywords: mandate with representation, obligation to execute the mandate, obligation to
account, limits of mandate, substitution in the execution of the mandate, plurality of mandators.
1. Considerații introductive
Potrivit art. 2.009 C. civ., mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant. Efectele mandatului cu reprezentare, sunt reglementate prin dispozițiile art. 2017-2024 C. civ. în privința obligațiilor ce incumbă mandatarului și prin dispozițiile art. 2015-2029 C. civ. în privința obligațiilor ce revin mandantului. Din definiția contractului de mandat rezultă că mandatarul încheie, de regulă, acte juridice cu terțe persoane, pe seama mandantului, urmând astfel a distinge și cu privire la efectele contractului de mandat față de terți. Dintre efectele contractului de mandat ne vom apleca în prezentul studiu doar asupra obligațiilor mandatarului, urmând ca obligațiile mandantului (având în vedere și ordinea în care acestea sunt reglementate de Codul civil), precum și efectele contractului de mandat față de terți, să fie analizate în mod separat.
2. Obligațiile mandatarului
Din economia textelor legale ce reglementează obligațiile mandatarului, acestea sunt următoarele:
– obligația de a executa mandatul;
– obligația de a da socoteală;
– obligația de a răspunde pentru depășirea limitelor mandatului;
– obligația de a răspunde pentru substituirea cu un terț în aducerea la îndeplinire a mandatatului;
– nu în ultimul rând, trebuie analizate obligațiile mandatarilor în ipoteza pluralității de mandatari.
Vom analiza pe rând aceste obligații enumerate punctual.
a) Obligația de a executa mandatul constituie principala obligație a mandatarului iar datorită caracterului intuitu personae al acestui contract, rezultă ca mandatarului îi incumbă obligația de a executa personal însărcinarea asumată. Textul art. 2.023 alin. (1) teza I C. civ. statuează că mandatarul trebuie să execute personal mandatul. În ceea ce privește obligația de executare a mandatului se impune a preciza că ne aflăm în prezenta unei obligații de diligență[1]. Așa cum s-a surprins în doctrină[2], prin executarea mandatului nu trebuie înțeleasă neapărat încheierea actului proiectat, pentru că dacă mandatarul, cu toate diligențele, nu a putut încheia actul juridic în condițiile împuternicirii primite, răspunderea sa nu va fi angajată. Părțile pot conveni însă ca executarea mandatului să reprezinte o obligație de rezultat[3].
Potrivit art. 2.017 alin. (1) C. civ., ca regulă, mandatarul nu poate să depăşească limitele stabilite prin mandat. Prin excepție însă de la regula amintită, potrivit art. 2.017 alin. (2) C. civ., el se poate abate de la instrucţiunile primite, dacă îi este imposibil să îl înştiinţeze în prealabil pe mandant şi se poate prezuma că acesta ar fi aprobat abaterea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică. În acest caz, mandatarul este obligat să îl înştiinţeze de îndată pe mandant cu privire la schimbările aduse executării mandatului. În privința instrucțiunilor primite, acestea pot fi imperative, indicative sau facultative[4], urmând a distinge după caz. Așa cum s-a surprins în doctrină[5], imposibilitatea de a-l înştiinţa pe mandant, la care se referă alin. (2) al art. 2.017 C. civ., faţă de definiţiile date forţei majore şi cazului fortuit la art. 1.351 C. civ., nu este restrânsă la intervenirea acestor două cazuri de exonerare de răspundere, ci poate presupune şi alte ipoteze mai puţin dramatice decât forţa majoră şi cazul fortuit.
Art. 2.018 C. civ. reglementează diligenţa mandatarului în executarea mandatului. Trebuie precizat că mandatarul răspunde față de mandant doar dacă se stabilește culpa acestuia în neîndeplinirea mandatului încredințat[6]. Astfel, potrivit acestui text de lege, dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este ţinut să execute mandatul cu diligenţa unui bun proprietar. Dacă însă mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligenţa pe care o manifestă în propriile afaceri. Textul ne indică faptul că aprecierea culpei mandatarului se face în mod diferit, raportat la caracterul gratuit sau oneros al mandatului. Daca mandatul este cu titlu oneros ne vom raporta la omul prudent și diligent, în vreme ce în ipoteza mandatului cu titlu gratuit, raportarea se face la diligența manifestată în propriile afaceri. În ipoteza neîndeplinirii mandatului, mandantul va trebui să facă dovada culpei mandatarului, pentru a se putea antrena răspunderea acestuia.
Regulile menționate anterior, prevăzute în materia răspunderii mandatarului, pot fi agravate sau atenuate, potrivit celor convenite de părți, după caz[7].
De asemenea, potrivit art. 2.018 alin. (2) C. civ., mandatarul este obligat să îl înştiinţeze pe mandant despre împrejurările care au apărut ulterior încheierii mandatului şi care pot determina revocarea sau modificarea acestuia.
Tot în acest context se impune a preciza că potrivit art. 2.021 C. civ., purtând denumirea marginală, răspunderea pentru obligaţiile terţilor, în lipsa unei convenţii contrare, mandatarul care şi-a îndeplinit mandatul nu răspunde faţă de mandant cu privire la executarea obligaţiilor asumate de persoanele cu care a contractat, cu excepţia cazului în care insolvabilitatea lor i-a fost sau ar fi trebuit să îi fi fost cunoscută la data încheierii contractului cu acele persoane. Dacă părțile nu au convenit în sens contrar, ca regulă, mandatarul nu răspunde faţă de mandant cu privire la executarea obligaţiilor asumate de persoanele cu care a contractat. Prin excepție, mandatarul răspunde în cazul în care insolvabilitatea celor cu care a contractat i-a fost sau ar fi trebuit să îi fi fost cunoscută la data încheierii contractului cu acele persoane.
La începutul aceste subsecțiuni am arătat că datorită caracterului intuitu personae[8] al mandatului, obligația de executare a acestuia incumbă mandatarului însuși. Decesul uneia dintre părțile contractante atrage încetarea contractului de mandat. Prin excepție, în ipoteza decesului uneia dintre părți, potrivit art. 2.035 alin. (2) C. civ., mandatarul sau moştenitorii ori reprezentanţii săi sunt obligaţi să continue executarea mandatului dacă întârzierea acesteia riscă să pună în pericol interesele mandantului ori ale moştenitorilor săi. Așa cum s-a subliniat în doctrină[9], în aceste cazuri, avem de-a face cu o transmitere limitată/temporară a contractului față de erezi, prin efectul legii.
b) Obligația de a da socoteală ce incumbă mandatarului este reglementată în cuprinsul art. 2.019 C. civ. Astfel, orice mandatar este ţinut să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului. În perioada în care bunurile primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori în numele lui se află în deţinerea mandatarului, acesta este obligat să le conserve.
Din acest text legal rezultă că mandatarul, este ținut să dea socoteală despre gestiunea sa, în acest sens având obligația de a remite/preda mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului, și totodată având obligația de conserva bunurile primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori în numele lui, cât timp bunurile respective se găsesc în deținerea acestuia. Obligația de a da socoteală se încadrează în categoria obligațiilor de a face[10]. Așadar, obligația de a da socoteală înglobează în conținutul său atât obligația de remitere/predare, cât și pe aceea de conservare.
În ceea ce privește obligația de remitere (obligația de predare), se încadrează în această categorie, astfel cum prevede textul legal, tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, putând fi vorba despre înscrisuri autentice sau sub semnătură privată, documentații tehnice, sume de bani etc., evident raportat la obiectul concret al mandatului. Sunt supuse restituirii doar bunurile ce nu au fost consumate în executarea mandatului. Dacă spre exemplu, mandatarul a primit o sumă de bani, pe care nu a cheltuit-o integral în executarea mandatului, restul sumei se impune a fi predată mandantului, în temeiul obligației de remitere amintite anterior. Obligația de predare incumbă mandatarului chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului. Așadar, chiar dacă mandatarul primește de terți bunuri care nu se cuvin mandantului, nu poate fi refuzată predarea pe acest considerent.
Cea de-a doua latură a obligației de a da socoteală se referă la obligația de conservare a bunurilor. Art. 2.019 alin. (2) C. civ., impune mandatarului ca pe perioada în care bunurile primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori în numele lui se află în deţinerea sa, este obligat să le conserve. Așadar, obligația de conservare subzistă până la momentul remiterii bunurilor către mandant[11]. Obligația de conservare se referă la menținerea bunurilor în stare bună, de a le feri de posibile degradări, de a culege fructele (civile sau naturale), de a lua măsuri judiciare conservatorii sau notarea ori înscrierea drepturilor reale asupra bunurilor sau valorilor[12], după caz. În exercitarea obligației de conservare a bunurilor mandantului, potrivit art. 2.024 C. civ., mandatarul va exercita drepturile mandantului faţă de terţi, dacă bunurile primite pentru mandant prezintă semne de deteriorare sau au ajuns cu întârziere. În caz de urgenţă, mandatarul poate proceda la vânzarea bunurilor cu diligenţa unui bun proprietar. În cazurile prevăzute anterior, mandatarul trebuie să îl anunţe de îndată pe mandant. Așa cum s-a surprins în doctrină[13], mandatarul va putea invoca vicii aparente ale bunurilor primite în temeiul mandatului pentru mandant şi va putea intenta o serie de acţiuni, căpătând, în virtutea legii, calitate procesuală activă faţă de terţi în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase ori cu întârziere a obligaţiilor asumate de aceştia prin actele încheiate.
În privința sumelor de bani, potrivit art. 2.020 C. civ., mandatarul datorează dobânzi pentru sumele întrebuinţate în folosul său începând din ziua întrebuinţării, iar pentru cele cu care a rămas dator, din ziua în care a fost pus în întârziere. Textul legal distinge astfel în prima ipoteză, în privința sumelor de bani întrebuințate de mandatar în folosul său, caz în care datorează atât plata sumei, cât și dobânzi, începând din ziua întrebuinţării iar în cea de-a doua ipoteză se referă la sumele încasate în contul mandantului, dar nefolosite, în privința cărora datorează dobânzi din ziua în care a fost pus în întârziere, iar dobânda, în lipsa unei clauze penale, se va situa la nivelul dobânzii legale[14].
c) Obligația de a răspunde pentru depășirea limitelor mandatului. Potrivit a 2.017 C. civ., mandatarul nu poate să depăşească limitele stabilite prin mandat. Cu toate acestea, el se poate abate de la instrucţiunile primite, dacă îi este imposibil să îl înştiinţeze în prealabil pe mandant şi se poate prezuma că acesta ar fi aprobat abaterea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică. În acest caz, mandatarul este obligat să îl înştiinţeze de îndată pe mandant cu privire la schimbările aduse executării mandatului. Dispozițiile art. 2.017 C. civ. sunt aplicabile indiferent dacă mandatul este unul general sau unul special.
În ipoteza în care mandatarul depășește limitele mandatului, se poate antrena răspunderea sa atât pentru prejudiciile cauzate mandantului, cât și terților.
Depășirea limitelor mandatului și antrenarea răspunderii mandatarului poate surveni în ipoteza existenței unui conflict de interese. Potrivit art. 1.303 C. civ., contractul încheiat de un reprezentant aflat în conflict de interese cu reprezentatul poate fi anulat la cererea reprezentatului, atunci când conflictul era cunoscut sau trebuia să fie cunoscut de contractant la data încheierii contractului.
De asemenea, antrenarea răspunderii mandatarului poate avea la origine contractul cu sine însuşi şi dubla reprezentare. Art. 1.304 C. civ. reglementează aceste situații, astfel: contractul încheiat de reprezentant cu sine însuşi, în nume propriu, este anulabil numai la cererea reprezentatului, cu excepţia cazului în care reprezentantul a fost împuternicit în mod expres în acest sens sau cuprinsul contractului a fost determinat în asemenea mod încât să excludă posibilitatea unui conflict de interese. Dispoziţiile anterior menționate se aplică şi în cazul dublei reprezentări.
d) Obligația de a răspunde pentru substituirea cu un terț în aducerea la îndeplinire a mandatatului. Ca regulă, mandatarul este ţinut să îndeplinească personal mandatul, aceasta fiind o consecință a caracterului intuitu personae al contractului de mandat. Însă potrivit art. 2.023 alin. (1) teza II C. civ., mandantul poate autoriza în mod expres substituirea cu o altă persoană în executarea în tot sau în parte a mandatului. În aceste situații, substituirea trebuie să se încadreze în limitele autorizate de mandant. Pe lângă ipoteza în care mandantul autorizează substituirea, sunt prevăzute și anumite cazuri speciale în care substituirea este considerată legitimă[15].
[1] Obligația de diligență este aceea în baza căreia subiectul se obligă să depună toate eforturile și cunoștințele sale în vederea obținerii unui anumit rezultat, însă nu se obligă la însăși rezultatul în cauză, care se poate materializa sau nu. T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 92.
[2] Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, București, 1996, p. 277.
[3] G. Boroi, I. Nicolae în G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 630. În ceea ce priveşte obligația de rezultat trebuie precizat că aceasta obligă la obținerea rezultatului concret.
[4] A se vedea F. Moțiu, Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 244.
[5] Gh. Piperea în Noul Cod civil. Comentariu pe articole, coord. F. Baias, E. Chelaru, I. Macovei, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 2027.
[6] Răspunderea mandatarului nu poate fi angajată în ipoteza în care, spre exemplu, neîndeplinirea mandatului se datorează culpei mandantului. Situația se prezintă în mod similar și în ipoteza intervenirii unui caz de forță majoră, răspunderea mandatarului neputând fi antrenată. De asemenea, în caz de imposibilitate fortuită de executare a mandatului, riscul este suportat de mandant și nu de mandatar.
[7] A se vedea. Stănciulescu, Curs de drept civil. Contracte, ed. a 2-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 374.
[8] Acte încheiate în considerarea calităților personale ale cocontractantului, potrivit R. Matefi, Teoria actului juridic civil, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 29.
[9] T. Prescure, Curs de contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 316.
[10] A se vedea, în acest sens, și F. Moțiu, Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 245.
[11] Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, București, 1996, p. 277. În ipoteza pierii fortuite a bunului, mandatarul nu răspunde, chiar dacă ar fi putut salva bunul, sacrificând un bun al său, întrucât art. 2.150 C. civ., din materia comodatului, nu este aplicabil în materia mandatului.
[12] F. Moțiu, Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 245.
[13] Gh. Piperea în Noul Cod civil. Comentariu pe articole, coord. F. Baias, E. Chelaru, I. Macovei, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 2032.
[14] G. Boroi, I. Nicolae, în G. Boroi, M.M. Pivniceru, C.A. Anghelescu, B. Nazat, I. Nicolae, T.V. Rădulescu, Fișe de drept civil, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 631. În același sens, a se vedea Gh. Piperea în Noul Cod civil. Comentariu pe articole, coord. F. Baias, E. Chelaru, I. Macovei, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 2028.
[15] T. Prescure, Curs de contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 317.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.