O scurtă privire asupra metodei de studiu științific al dreptului

b) Dogmatica (studiul dogmatic)

Spre deosebire de studiul exegetic care are ca obiect cunoașterea exactă a fiecărei norme de drept în parte, studiul dogmatic are ca obiect cunoașterea conceptului și conținutului general al normelor de drept, întrucât „normele de drept în afară de conceptul și conținutul lor propriu mai au în ansamblul lor și urmele unui concept și conținut general (s.n.), care stau difuzate și în stare latentă în fiecare normă de drept”[45].

Studiul dogmatic permite cunoașterea principiilor[46] care „cimentează dreptul pozitiv într-un edificiu unitar, armonic și sistematic construit”[47]. Din punct de vedere al metodei, operațiunea care realizează acest studiu poartă numele de sistematizare juridică iar „procedeele care o alcătuiesc se servesc de raționamente bazate atât pe deducțiune, cât și pe inducțiune”[48]. Odată aflate principiile dreptului, grație acestora se poate reconstitui „acel sistem armonic de concepțiuni juridice care formează baza științifică a dreptului”[49]. În timp ce „studiul dogmatic conduce la o sistematizare a dreptului existent (de jure condito), studiul critic de ansamblu va conduce la o sistematizare a dreptului ce va trebui să fie (de jure condendo)[50].

c) Critica (studiul critic)

Studiul critic este indispensabil bunei și completei cunoașteri a dreptului, este un studiu eminamente dinamic, ce pregătește ameliorarea dreptului existent și deschide drumul progreselor legislative prin găsirea unor soluții pentru corectarea legii (de lege ferenda). În viziunea profesorul Vintilă Dongoroz, în ceea ce privește obiectul, limitele și finalitatea acestui studiu, el trebuie să conțină două părți și anume: critica de detaliu, critica de ansamblu[51].

Critica de detaliu va valorifica discordanțele, lacunele, contradicțiile, nedumeririle etc. scoase la suprafață de studiile exegetice și dogmatice, în timp ce critica de ansamblu „va cerceta dacă dreptul pozitiv, privit ca un întreg sistem de norme, satisface nu numai concepțiile legiuitorului, dar și acele postulate superioare ale ideii de drept și dreptate care constituiesc fondul primar al ordinii juridice în viața socială”[52]. Aceste postulate superioare sunt rezultatele unor forțe, unor imperative reale de intensități diferite, izvorând din realitățile vieții umane și sociale.

Rezultatul studiului critic de detaliu se va concretiza, în primul rând, în evidențierea lipsei de concordanță între voința legii și redactarea normei de drept, precum și cum ar putea fi evitată de lege ferenda. De asemenea, acest studiu critic trebuie completat și cu cercetarea datelor oferite de jurisprudența și practica judiciară pentru relevarea tuturor dificultăților de ordin practic ocazionate de aplicarea normelor dreptului pozitiv, spre ameliorarea acestuia în așezarea lui actuală. Studiul critic de detaliu urmărește îmbunătățirea dreptului existent pe baza soluțiilor de lege ferenda, însă „păstrându-se concepțiile, principiile și structura sa (mutatur non tollitur)[53].

Critica de ansamblu se circumscrie nevoii de a cunoaște în ce măsură dreptul pozitiv corespunde „ideilor curente (actuale) de drept și dreptate, fiindcă după cum am mai spus, dreptul nu este o vox mortua, ci trebuie să fie o replică desăvârșită a nevoilor de drept și dreptate care provoacă instituirea lui (ex facto jus oritur) și care dau prilej aplicațiunei sale”[54]. Ea trebuie indice „care sunt scopurile ce trebuiesc să stea la baza viitorului drept, care sunt principiile și care sunt normele pe care trebuie să le adopte legiuitorul de mâine pentru ca acest drept viitor să răspundă în cel mai înalt grad funcțiunii și menirii sale”[55], pentru a satisface ideea de drept și de dreptate a momentului.

În încheiere lăsăm din nou cuvintele profesorului Vintilă Dongoroz să sădească în mintea mai tinerilor cititori răspunsul la întrebarea: de ce avem trebuință de a cunoaște metoda de studiu științific al dreptului?

„Într-adevăr, rostul învățământului juridic nu este de a întreprinde studiul dreptului pozitiv, fiindcă atunci o sumă de discipline care nu privesc acest drept (cum sunt: dreptul roman[56], enciclopedia dreptului, istoria dreptului, economia politică etc.) nu și-ar mai avea rost în învățământ.

Rostul învățământului juridic este de a iniția, de a pregăti pe viitorul jurist pentru a fi în măsură să întreprindă el singur studiul dreptului pozitiv, oricare ar fi acesta (s.n.); fiindcă altfel cum legile se pot schimba și deci cum dreptul pozitiv poate fi modificat continuu, toate aceste modificări ar implica readucerea juristului din nou pe băncile facultății pentru a învăța noul drept pozitiv, dacă am admite că rostul învățământului este cunoașterea dreptului pozitiv”[57].

Tocmai de aceea, cu riscul de a ne repeta, reamintim cititorilor că „Metoda tehnico-juridică în știința dreptului penal” ar trebui să ocupe un foarte onorabil loc pe masa de lucru a tuturor celor care se îndeletnicesc cu știința dreptului, indiferent de coloratura acestuia[58].


[45] Vintilă Dongoroz, op. cit., p. 201.

[46] Acestea sunt: principiile directive (imediate) privind o singură instituțiune sau raport; principiile de ansamblu special (comune) privind un grup de raporturi juridice, instituțiuni etc.; principiile de ansamblu general (generale) privind întregul complex al unei ramuri de drept și principiile fundamentale (dogmele de bază) care privesc acea ramură în cadrul vast al ordinii juridice statornicite de dreptul pozitiv în întregul său. Dacă un principiu directiv este consacrat nu exclusiv în cadrul unei instituțiuni, acel principiu directiv devine principiu comun, și așa mai departe, principiul comun poate deveni principiu general etc. – idem, pp. 206-207.

[47] Idem, p. 202.

[48] Idem, p. 203.

[49] Idem, p. 207.

[50] Idem, p. 220.

[51] Idem, p. 213.

[52] Idem, p. 214.

[53] Idem, p. 218.

[54] Idem, p. 215.

[55] Idem, p. 221.

[56] „Mai mult decât un simplu exercițiu, Dreptul roman ne dă un orizont istoric unic, căci îmbrățișează […] o perioadă milenară. E inutil să spunem că Dreptul este într’o continuă transformare. Pentru cine nu vrea să învețe decât Dreptul actual, acela nu va prinde decât o fărâmă, un moment din această neîncetată devenire și orice posibilitate de a înțelege rostul și menirea celor ce le învață, îi este definitiv refuzată” – C. Hamangiu, Matei G. Nicolau, Dreptul roman, volumul I, București: Editura Librăriei Socec & Co., 1930, p. 5 (n.n.).

[57] Vintilă Dongoroz, op. cit., p. 102. Deși metoda didactică de inițiere și pregătire nu poate fi aceeași cu metoda de studiu a dreptului pozitiv, pe această din urmă metodă viitorii juriști ajung să o învețe tocmai cu ajutorul celeilalte metode, metoda didactică. – Idem, p. 103. În învățământul de specializare metoda didactică trebuie să se apropie cât mai mult de metoda tehnico-juridică, pentru ca viitorul jurist să deprindă mecanismul ei și să capete întreaga aptitudine de a realiza în mod științific studiul dreptului. – idem, p. 104.

[58] Cu privire la riscurile unei interpretări servile și modalitățile de evitare în materia dreptului penal, a se vedea interesantul studiu al domnului Iuliu Crăcană, Judecătorul Mihail C. Ardeleanu și școala dongoroziană sau „disciplina” dreptului penal, Revista Dreptul nr. 6/2020, p. 162-175.

O scurtă privire asupra metodei de studiu științific al dreptului was last modified: septembrie 16th, 2020 by Silviu-Dorin Șchiopu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii