O scurtă privire asupra metodei de studiu științific al dreptului

Teza de doctorat, potrivit art. 4 lit. e) din Codul studiilor universitare de doctorat[1], este lucrarea științifică originală elaborată de către un student-doctorand în cadrul studiilor universitare de doctorat, condiție legală pentru obținerea titlului de doctor. În cazurile în care comisia de specialitate din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) nu a adoptat încă standarde specifice pentru tezele de doctorat din domeniul respectiv, evaluatorii analizează teza de doctorat inclusiv din perspectiva măsurii în care candidatul a utilizat în mod adecvat metodele și metodologiile de cercetare[2]. Pe aceeași linie, criteriile pentru validarea tezelor de doctorat adoptate de Comisia de Științe juridice prevăd că lucrarea include un capitol introductiv în care este precizată, printre altele, metodologia cercetării iar aceasta trebuie să fie adecvată tratării subiectului, explicată la începutul cercetării și aplicată pe tot parcursul lucrării[3].

Care este însă metodologia cercetării adecvată tratării unei teme din sfera științelor juridice? Un răspuns la această întrebarea ne este oferit de o lucrare care de curând a (re)văzut lumina tiparului: Metoda tehnico-juridică în știința dreptului penal a profesorului Vintilă Dongoroz (1893-1976)[4].

Lăsând la o parte coloratura penală, această lucrare are marele merit de prezenta într-o manieră clară și plină de miez metoda ce servește cercetării științifice a dreptului spre interpretarea, aplicarea și, eventual, criticarea legii, motiv pentru care ar ocupa un foarte onorabil loc pe biroul oricărui judecător, precum și pe masa de lucru a tuturor celor care se îndeletnicesc cu știința dreptului.

De aceea, în cele ce urmează, vom prezenta în mod sintetic ansamblul acestor reguli, procedee și mijloace de cercetare ce servesc studiului științific al dreptului – metoda tehnico-juridică – invitând totodată cititorul la a lectura textul interbelic pentru a se convinge ex propriis sensibus de perenitatea acestuia și a aprofunda chestiunea metodelor de studiu a dreptului.

Împrumutând cuvintele profesorului Ștefan Gh. Longinescu (1865-1931), precizăm că pentru scriitura de față nu „râvnim, să ni se recunoască de cineva, că am făcut o lucrare originală. […] (Î)ntrucât o carte de școală trebuie mai înainte de toate să fie limpede, am crezut nimerit nu rare ori, de a păstra neschimbate propozițiuni și fraze întregi, strălucitoare prin claritatea lor și izbitoare prin preciziunea lor științifică, decât de a le înlocui, poate mai puțin fericit, numai din râvnă de originalitate”[5].

Potrivit profesorului Vintilă Dongoroz metoda de studiu este imperativ condiționată de obiectul, natura și finalitatea acestuia, iar studiul dreptului întreprins cu ajutorul și după directivele metodei tehnico-juridice (metoda rațională[6] tehnicizată în vederea studiului dreptului) a primit la rândul său denumirea de studiu tehnico-juridic, iar aceasta pentru a accentua că avem de a face cu un studiu pur juridic al dreptului, numai sub specie juris, străin de orice alte preocupări (cum ar fi, de pildă: studiul sociologic, sau filozofic, sau istoric etc.). Metoda corespunde naturii și cadrului acestui studiu și invers, odată sistematizată metoda, ea va oferi și schema studiului respectiv[7].

Studiul tehnico-juridic, adică studiul integral al dreptului pozitiv din punct de vedere strict juridic, se subdivide în trei studii componente: a) studiul exegetic sau exegeză (din perspectiva metodei, operațiunea care conduce la realizarea acestui studiu ia numele de interpretare); b) studiul dogmatic sau dogmatică (din punct de vedere al metodei, operațiunea care realizează acest studiu poartă numele de sistematizare) și c) studiul critic sau critică (sub raportul metodei, operațiunea care servește la întreprinderea acestui studiu poartă același nume de critică).

Cum fiecare are un anumit cadru, o fracțiune din cadrul integral, pentru cunoașterea completă a dreptului se impune realizarea tuturor acestor studii componente[8]. Ordinea lor „este impusă de rațiunea lucrurilor, identificarea principiilor generale ori speciale (dogme, sistematizarea materiei) putând fi realizată numai ulterior studiului textului legal, ulterior deci studiului exegetic, însă anterior criticilor care pot fi aduse normei în vederea înlăturării imperfecțiunilor și asigurării unei mai mari fiabilități a textului în vigoare”[9].

Studiul tehnico-juridic, din punct de vedere practic, pregătește și concură la buna și exacta aplicare a legilor, iar perspectiva teoretică face posibilă expunerea metodică și corectă a normelor juridice, instituțiilor și principiilor de drept[10].

DOWNLOAD FULL ARTICLE

* Prezentul studiu se înscrie în linia cercetărilor oarecum eclectice asupra chestiunii studiilor doctorale, cercetări concretizate prin publicarea altor cinci articole, respectiv Silviu-Dorin Șchiopu, Brief Considerations on “Plagiarizing” in Scientific Papers, the Official Texts of a Legislative or Judicial Nature and Their Official Translations, Law Review vol. VII, special issue, 2017, pp. 175-184; Silviu-Dorin Șchiopu, Unele considerații cu privire la originalitatea tezelor de doctorat, Revista română de dreptul proprietății intelectuale nr. 1/2018, pp. 20-31; Silviu-Dorin Șchiopu, Despre publicarea tezelor de doctorat, Revista Universul Juridic nr. 4/2020, pp. 56-63 și Silviu-Dorin Șchiopu, O scurtă privire critică asupra preconizatei completări a contractelor de studii universitare de doctorat, Revista Română pentru Protecția și Securitatea Datelor cu Caracter Personal nr. 2/2020, pp. 63-69. A se vedea și Infra n. 5.

[1] Aprobat prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 681 din 29 iunie 2011, publicată în M. Of. nr. 551 din 3 august 2011.

[2] A se vedea art. 23 lit. d) din Anexa nr. 1 – Metodologia de evaluare a tezelor de doctorat – la Regulamentul de organizare și funcționare al CNATDCU, aprobat prin Ordinul ministrului educației naționale și cercetării științifice nr. 3.482 din 24 martie 2016, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 248 din 4 aprilie 2016.

[3] Cele mai recente criterii pentru validarea tezelor de doctorat adoptate de Comisia de Științe juridice pe care le-am putut identifica privesc tezele de doctorat începute în anul universitar 2011/2012. A se vedea Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, Comisia de Științe juridice, Criterii pentru validarea tezelor de doctorat începute în anul universitar 2011/2012, p. 1, document disponibil la http://www.cnatdcu.ro/wp-content/uploads/2012/05/Stiinte-juridice.pdf.

[4] Vintilă Dongoroz, Metoda tehnico-juridica în știința dreptului penal (ediție îngrijită, note și studiu introductiv de Cristinel Ghigheci și Ioan-Paul Chiș; prefață de Nicolae Volonciu), București: Editura Hamangiu, 2020, pp. 69-223.

[5] Șt. Gh. Longinescu, Elemente de drept roman: curs pentru licența în drept, vol. I, București: Tipografia Soc. Anonime „Curierul Judiciar”, 1926, pp. 4-5. A se vedea și Silviu-Dorin Șchiopu, Unele considerații cu privire la dreptul (obligația) de citare, Revista română de dreptul proprietății intelectuale nr. 1/2017, pp. 62-65.

[6] „metoda rațională (zisă și deductivă, fiindcă în raționament predomină deducțiunea), metodă inerentă a tuturor disciplinelor juridice” – Idem, p. 78.

[7] Idem, p. 93.

[8] Idem, p. 94.

[9] Ioan-Paul Chiș, Rezumatul tezei de doctorat: Redeschiderea procesului penal în cazul judecății in absentia, București, 2019, pp. 5-6, document disponibil online la https://drept.unibuc.ro/dyn_doc/oferta-educationala/scoala-doctorala/rezumat-teza/rezumat%20teza%20romana-Chi%C8%99.pdf. Totuși studiul nu va urma întotdeauna această ordine, de exemplu „în ipoteza în care rezultatul cercetării care se întrezărește este demonstrarea unei greșite reglementări a instituției analizate, în sensul că aceasta nu are absolut nimic în comun cu grupul din care legal face parte, am apreciat că analiza principiilor (studiul dogmatic – n.n.) poate și este bine să fie realizată cu întâietate, pornind tocmai de la viziunea eronată pe care a avut-o legiuitorul” – Idem, p. 6.

[10] Vintilă Dongoroz, op. cit., p. 96.

O scurtă privire asupra metodei de studiu științific al dreptului was last modified: septembrie 16th, 2020 by Silviu-Dorin Șchiopu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii