Norme conflictuale privind încheierea căsătoriei
Lucia Ștefania Avram - octombrie 1, 2019Conform art. 3 și 4 LPart, pentru a putea încheia un parteneriat înregistrat, părțile trebuie să fie majore și capabile de discernământ, iar dacă unul dintre ei este interzis legal, este nevoie de consimțământul reprezentantului său legal. La fel ca și la căsătorie, parteneriatul nu este posibil între rudele în linie directă sau între frați și surori și partenerii trebuie să demonstreze că nu mai sunt legați de alte parteneriate sau de căsătorie[42].
Din punct de vedere procedural, viitorii parteneri trebuie să adreseze cererea de înregistrare la oficiul de stare civilă competent și să se prezinte personal.
Camerele federale elvețiene (corespund Parlamentului) au introdus în 12 iunie 2009 noi dispoziții privind căsătoria și parteneriatul, pentru a lupta împotriva încheierea acestora în scopul de a dobândi drept de sejur pe teritoriul Elveției. Astfel, s-a introdus cerința ca viitorul soț/partener, cetățean străin, să dispună deja de un titlu de ședere în momentul depunerii cererii de înregistrare.
Ca diferență între cele două instituții, procedura dintre momentul depunerii cererii de înregistrare până la încheiere, se numește „procedură preparatorie” pentru căsătorie (art. 98-100 C. civ. ch.) și „procedură preliminară” pentru parteneriatul înregistrat (art. 5 și 6 LPart). Ca și în dreptul românesc, este nevoie de 10 zile „de gândire”, pe când parteneriatul se poate încheia imediat. Căsătoria trebuie încheiată în Sala de căsătorii a oficiului de stare civilă, pe când parteneriatul se poate oficia în orice local asemănător și nu este nevoie de martori. Părțile se consideră căsătorite din momentul în care ofițerul de stare civilă pronunță cuvintele „Vă declar soț și soție”, pe când partenerii devin numai în urma înregistrării manifestării de voință.
Parteneriatul înregistrat poate fi anulat, la fel ca și căsătoria, stingând inclusiv drepturile succesorale, cu efect retroactiv (art. 9-11 LPart).
Situația căsătoriei persoanei transsexuale
Conform art. 46 lit. i) din Legea nr. 119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilă, în actele de naștere și, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se înscriu mențiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, (…) în cazul schimbării sexului, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești.
Conform art. 4 alin. (2) lit. 1) din Ordonanța nr. 41 din 30 ianuarie 2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, cetățenii români pot obține, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie și a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, când persoanei i s-a încuviințat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă și solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia.
Astfel, legislația românească admite căsătoria a două persoane, după ce uneia i s-a recunoscut schimbarea de sex, având, la momentul încheierii căsătoriei, sexe diferite. Problema se pune, deci, ce se întâmplă cu statutul juridic al persoanelor care se operează după încheierea căsătoriei.
Multe țări s-au confruntat cu această problemă, dar doar foarte puține au reglementat recunoașterea schimbării sexelor, printre care Ungaria, Italia, Malta, Turcia și Ucraina, unde este expres menționat faptul că persoana trebuie să fie necăsătorită sau divorțată, altfel, căsătoria va fi anulată. Prin excepție, doar trei țări permit păstrarea căsătoriei după schimbarea sexului, și anume Austria, Elveția și Germania.
Formalitățile pentru încheierea căsătoriei
Conform art. 2558 C. civ., privind condițiile de formă, când determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmează să fie dată unei instituții de drept sau unui raport juridic, se ia în considerare calificarea juridică stabilită de legea română, ca lex fori, și doar în caz de retrimitere, calificarea se face după legea străină care a retrimis la legea română, iar în cazul în care legea română nu cunoaște o instituție juridică străină sau o cunoaște sub o altă denumire ori cu un alt conținut, se poate lua în considerare calificarea juridică făcută de legea străină.
Retrimiterea este definită în art. 2559 C. civ. ca situația juridică apărută în cazul în care norma conflictuală a forului trimite la un sistem de drept străin, iar acesta din urmă prin propria normă conflictuală nu primește trimiterea, ci fie trimite înapoi la dreptul forului, fie trimite la dreptul unui stat terț.
În ceea ce privește forma încheierii căsătoriei, potrivit art. 2587 C. civ. și art. 40-41 din Legea nr. 119/1996, aceasta este supusă legii statului pe teritoriul căruia se celebrează (lex loci actus sau lex loci celebrationis)[43], iar căsătoria care se încheie în fața agentului diplomatic sau funcționarului consular al României este supusă condițiilor de formă ale legii române (lex auctoris)[44].
În România, conform art. 287 C. civ. și art. 27 din Legea nr. 119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilă, pentru celebrarea căsătoriei, viitorii soți sunt obligați să se prezinte împreună la sediul autorității administrației publice locale a municipiului, sectorului municipiului București, orașului sau comunei în a cărei rază administrativ-teritorială își are domiciliul sau reședința unul dintre viitorii soți pentru a-și da consimțământul la căsătorie în mod public, în prezența a doi martori, în fața ofițerului de stare civilă. Cu toate acestea, în cazurile prevăzute de lege, ofițerul de stare civilă poate celebra căsătoria și în afara sediului serviciului de stare civilă. De exemplu, în cazul în care căsătoria are loc pe o navă, în timpul unei călătorii în afara apelor teritoriale române, între doi cetățeni români, evenimentul se înregistrează în jurnalul de bord de către comandantul navei.
Încheierea căsătoriei se dovedește prin actele de stare civilă, care, potrivit Legii nr. 119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice întocmite în interesul statului și al persoanei și servesc la cunoașterea numărului și structurii populației, a situației demografice, la apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Căsătoria se încheie în termen de 10 zile, în care se cuprind atât ziua când a fost făcută declarația de căsătorie, cât și ziua în care se oficiază căsătoria, dar, pentru motive temeinice, se poate încuviința și înainte de împlinirea termenului de 10 zile.
Ofițerul de stare civilă nu încheie căsătoria dacă constată că nu sunt îndeplinite cerințele legii, consemnând refuzul într-un proces-verbal; persoana nemulțumită poate sesiza judecătoria în raza căreia domiciliază.
La încheierea căsătoriei, ofițerul de stare civilă ia consimțământul viitorilor soți, îi declară căsătoriți, după care le citește dispozițiile din Codul familiei referitoare la drepturile și îndatoririle soților și întocmește, de îndată, actul de căsătorie.
Căsătoria care se încheie în fața agentului diplomatic sau funcționarului consular al României este supusă condițiilor de formă ale legii române.
Ofițerul de stare civilă poate încheia căsătoria între cetățeni străini numai dacă viitorii soți prezintă dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale țărilor ai căror cetățeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile de fond, cerute de legea lor națională, pentru încheierea căsătoriei. După întocmirea actului va trimite, în termen de 5 zile de la înregistrare, un extras organului competent al Ministerului de Interne, care îl va transmite misiunii diplomatice sau oficiului consular al țării respective acreditate în România, potrivit obligațiilor izvorâte din tratate, acorduri sau convenții la care România este parte sau pe bază de reciprocitate[45]. Dacă cetățeanul străin se căsătorește în străinătate, respectarea condițiilor de fond ale căsătoriei se dovedește în același mod.
Este considerat a fi străin persoana care se găsește pe teritoriul unui stat fără a avea cetățenia acestuia[46].
Nulitatea căsătoriei
Nulitatea căsătoriei reprezintă sancțiunea nerespectării condițiilor încheierii acesteia, reglementată în art. 293-306 C. civ.
Conform art. 2588 C. civ., legea care reglementează cerințele legale pentru încheierea căsătoriei se aplică nulității căsătoriei și efectelor acestei nulități. Nulitatea unei căsătorii încheiată în străinătate cu încălcarea condițiilor de formă poate fi admisă în România numai dacă sancțiunea nulității este prevăzută și în legea română.
Căsătoria este lovită de nulitatea absolută dacă nu este împlinită vârsta legală, în cazul în care consimțământul este viciat, în caz de bigamie, dacă soții sunt rude în linie dreaptă sau în linie colaterală, până la gradul al patrulea inclusiv, dacă unul din soți este alienat sau debil mintal sau dacă soții nu se prezintă împreună la primărie pentru a-și da consimțământul în mod public, în prezența a doi martori. În cazul în care soțul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit și, după aceasta, hotărârea declarativă de moarte este anulată, noua căsătorie rămâne valabilă, dacă soțul celui declarat mort a fost de bună-credință. Prima căsătorie se consideră desfăcută pe data încheierii noii căsătorii.
Per a contrario, legislația italiană declară nulă cea de-a doua căsătorie. Astfel, conform art. 67 C. civ. italian (Nullità del nuovo matrimonio), căsătoria contractată după ce a fost dată sentința privind declararea morții prezumate, dacă soțul declarat mort se întoarce ori existența îi este dovedită, atunci cea de-a doua căsătorie este nulă. În schimb, dacă partea dispărută este găsită fără viață, cea de-a doua căsătorie rămâne valabilă[47].
Căsătoria încheiată în alte scopuri decât acela de a întemeia o familie este lovită de nulitate absolută[48]. Cu toate acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, a intervenit conviețuirea soților, soția a născut sau a rămas însărcinată ori au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei.
Astfel de cazuri se întâlnesc cel în căsătoriile încheiate de către un cetățean al țării în care s-a încheiat și un imigrant, în scopul acordării permisului de ședere pe teritoriului respectivului stat și, de cele mai multe ori, se încheie în schimbul unei sume de bani. Acest tip de căsătorie, „neconsumată”, este cunoscută în majoritatea statelor: căsătorie în alb, sham marriage (engleză), mariage blanc (franceză) sau matrimonio bianco (italiană). Conform Legii cetățeniei române nr. 21/1991 și a O.U.G privind regimul străinilor în România (O.U.G. nr. 194/2002), cetățenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin, în cazul în care este căsătorit și conviețuiește cu un cetățean român de cel puțin 5 ani de la data căsătoriei.
Acțiunea în constatarea nulității absolute a căsătoriei poate fi introdusă de orice persoană interesată. Cu toate acestea, procurorul nu poate introduce acțiunea după încetarea sau desfacerea căsătoriei, cu excepția cazului în care ar acționa pentru apărarea drepturilor minorilor sau a persoanelor puse sub interdicție[49].
În cazul căsătoriei minorului care a împlinit vârsta de 16 ani, aceasta este lovită de nulitate relativă dacă se face fără încuviințarea părinților săi, sau, după caz, a tutorelui, și cu autorizarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție minorul își are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinți refuză să încuviințeze căsătoria, instanța de tutelă hotărăște și asupra acestei divergențe, având în vedere interesul superior al copilului. Nulitatea poate fi invocată numai de cel a cărui încuviințare ori autorizare era necesară[50].
Căsătoria poate fi anulată la cererea soțului al cărui consimțământ a fost viciat prin eroarea privind identitatea fizică a viitorului soț, prin dol sau prin violență.
De altfel, poate fi lovită de nulitate relativă căsătoria încheiată de persoana lipsită vremelnic de discernământ sau cea încheiată între tutore și persoana minoră aflată sub tutela sa.
În urma anulării, dar până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă, soțul de bună-credință păstrează situația unui soț dintr-o căsătorie valabilă[51], iar raporturile patrimoniale dintre foștii soți sunt supuse, prin asemănare, dispozițiilor privitoare la divorț[52].
Nulitatea căsătoriei nu are niciun efect în privința copiilor, care păstrează situația de copii din căsătorie iar ceea ce privește drepturile și obligațiile dintre părinți și copiii lor minori se aplică, prin asemănare, dispozițiile privitoare la divorț[53].
Efectele căsătoriei
Efectele personale ale căsătoriei constau, în principal, în drepturi, obligații și îndatorări, independența soților, relațiile personale dintre aceștia, schimbarea numelui, capacitatea de exercițiu a soțului minor, precum și alte relații patrimoniale care nu pot fi incluse în noțiunea de regim matrimonial și de la care nu pot deroga, acestea fiind norme imperative, precum egalitatea între soți, autoritatea părintească sau devoluțiunea succesorală legală, prevăzute în art. 332 alin. (2) C. civ.[54]. La această listă se adaugă și obligația de întreținere dintre soți, care se determină potrivit reglementărilor dreptului comunitar, potrivit art. 2612 C. civ.
[42] A. Leuba, Droit des personnes physiques et de la famille. Notes de cours, Université de Geneve, 2011-2012, p. 91.
[43] D.A. Sitaru, op. cit., p. 183.
[44] Art. 2587 C. civ. – Legea aplicabilă formalităților căsătoriei.
[45] Art. 4 alin. (4) din Legea nr.119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilă.
[46] A. Fuerea, Drept internațional privat, ed. a II-a, Ed. Universul Juridic, București, 2005, p. 81.
[47] Art. 65 C. civ. it. – Nuovo matrimonio del coniuge – „Divenuta eseguibile la sentenza che dichiara la morte presunta, il coniuge può contrarre nuovo matrimonio”.
Art. 68 C. civ. it. – Nullità del nuovo matrimonio – „Il matrimonio contratto a norma dell’art. 65 è nullo, qualora la persona della quale fu dichiarata la morte presunta ritorni o ne sia accertata l’esistenza. La nullità non può essere pronunziata nel caso in cui è accertata la morte, anche se avvenuta in una data posteriore a quella del matrimonio”.
[48] Art. 295 C. civ. – Căsătoria fictivă.
[49] Art. 296 C. civ. – Persoanele care pot invoca nulitatea absolută.
[50] Art. 297 C. civ. – Lipsa încuviințărilor cerute de lege.
[51] Art. 304 C. civ. – Căsătoria putativă.
[52] Art. 385-395 C. civ. – Efecte cu privire la regimul matrimonial, dreptul la despăgubiri, obligația de întreținere între foștii soți, și prestația compensatorie.
[53] Art. 396-404 C. civ.
[54] M. Uliescu, Noul Cod civil – Studii și comentarii. Volumul IV. Dispoziții de drept internațional privat, Ed. Universul Juridic, 2016, p. 324 (C.-M. Crăciunescu).
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.