Norme conflictuale privind încheierea căsătoriei
Lucia Ștefania Avram - octombrie 1, 2019Influența factorului religios în instituția familiei este considerabilă, specialiștii atrăgând atenția asupra impregnării sale încă din cele mai vechi timpuri, cu obiceiurile și valorile sociale. Până în secolul al XVI-lea încheierea căsătoriei era de competența exclusivă a Bisericii, fiind supuse dreptului canonic.
În Algeria, bărbatul are dreptul de a se căsători cu mai multe femei, în limitele legii, dacă motivele sunt întemeiate și dacă condițiile și intenția echității sunt întrunite, conform art. 7bis C. familiei. Este însă interzisă căsătoria cu două surori în același timp sau o nepoată și o mătușă[26]. Deși în România poligamia este interzisă, în cazul în care o cetățeană română solicită recunoașterea unor drepturi izvorâte dintr-o căsătorie încheiată într-un stat care permite poligamia, cum ar fi, de exemplu, dreptul de întreținere, s-a apreciat că aceste efecte vor fi recunoscute[27]. Poligamia era recunoscută în timpul geto-dacilor, când căsătoriile se încheiau între persoanele din aceeași clasă și categorie socială iar dota era considerată ca un ajutor în sarcinile căsătoriei, reglementată inclusiv în art. 1233-1293 C. civ. de la 1864. Conform legislației, bărbatul era obligat să-și întrețină soția, iar aceasta trebuia să contribuie la sarcini cu a treia parte din veniturile sale.
Constituirea unei dote este condiție de fond, alături de capacitate, prezența tutorelui miresei, prezența a doi martori și lipsa impedimentelor legale, așa cum este stipulat în art. 9bis din C. familiei. Dota sau zestrea reprezintă suma de bani pe care soția o primește de la familia ei în momentul încheierii căsătoriei sau orice bun licit din punct de vedere legal. Această dotă îi aparține în miresei și dispune în mod liber de ea[28]. Consumarea căsătoriei sau decesul soțului dă dreptul miresei să dispună în integralitate de dotă, dar în caz de divorț înainte de consumarea căsătoriei, aceasta va pierde jumătate din dotă[29].
În cele mai multe cazuri, acești bani nu sunt consumați, iar în caz de divorț se adaugă banilor primiți de la soț ca despăgubire, ceea ce face ca majoritatea bărbaților musulmani să se considere nedreptățiți.
Tot în Algeria, căsătoria este interzisă între o femeie musulmană și un bărbat de altă religie, conform art. 30 C. familiei.
Cu mulți ani înainte, regimul dotal reprezenta unica formă de regim matrimonial recunoscută în dreptul roman, iar existența dotei crea raporturi de ordin pecuniar între soți. În Franța, înainte de secolul al XVI-lea, regimul dotal exista în partea de sud, cea a dreptului scris, iar regimul comunitar exista în partea de nord, unde dreptul se baza pe cutumă.
Până în 2011, Malta era singura țară din Uniunea Europeană unde nu exista o cale legală de a pune capăt unei căsătorii prin divorț. Cei care locuiau în străinătate sau cei care nu era căsătoriți cu maltezi puteau obține divorțul în afara țării, iar apoi acesta era recunoscut în Malta. În schimb, pentru restul populației existau doar două căi de a termina o căsătorie: separare legală – prin care partenerii putea obține împărțirea bunurilor, dar nu și dreptul de a se recăsători.
În Italia, art. 89 C. civ. menționează faptul că soția rămasă văduvă (luto vedovile) sau divorțată nu se poate recăsători timp de 300 de zile (tempus lugendi), pentru a evita incertitudini cu privire la paternitatea unei eventuale sarcini. În cazul nerespectării acestui termen, căsătoria nou încheiată nu este nulă, dar soții vor trebui să plătească o amendă între 20 și 80 de euro sau să fie demonstrat faptul că este exclusă posibilitatea unei sarcini.
Interzicerea sau echivalarea unor forme de conviețuire cu căsătoria
Concubinajul este acea relație interumană în care doi adulți hotărăsc că trăiască și să se gospodărească în comun. Acesta este cel mai des întâlnit în cadrul logodnei, perioadă în care cele două părți trăiesc împreună ca o familie, însă în concubinaj lucrurile sunt, de cele mai multe ori, la comun, spre deosebire de logodnă, dar nu pot fi apărate prin lege, deoarece concubinajul nu este recunoscut în legislația română.
Un dezavantaj rămâne faptul că, indiferent de durata concubinajului, bunurile dobândite împreună nu sunt „la comun”, ca în cazul căsătoriei, ci se împart în funcție de contribuția fiecăruia. În cazul unui imobil cumpărat de concubini, cota parte a fiecăruia va fi stabilită de instanță în funcție de contribuția fiecăruia la achiziționare.
În România, numărul celor care aleg să locuiască împreună fără a fi căsătoriți este în creștere. Lipsa banilor, dar și deschiderea societății față de conviețuirea după model occidental sunt principalele explicații[30].
Majoritatea statelor europene au legiferat concubinajul mai ales din cauza numărului mare de copii născuți din cupluri necăsătorite: Franța, Islanda, Danemarca, Suedia, Marea Britanie.
În art. 515-8 C. civ. francez, concubinajul este definit ca uniunea dintre două persoane care trăiesc în cuplu, fără a fi căsătorite sau alte forme de PACS[31]. Înainte de 1999 concubinajul era rezervat doar persoanelor de sex diferit. Dacă se poate dovedi, concubinajul poate avea efecte juridice.
Elveția nu reglementează expres această formă de coabitare, în schimb Codul civil prevede autoritatea părintească a ambilor părinți, chiar dacă nu sunt căsătoriți[32].
În România, căsătoria între persoanele de același sex este interzisă prin art. 277 C. civ., iar căsătoriile sau parteneriatele înregistrate din străinătate nu sunt recunoscute, chiar dacă ambele părți sunt de naționalitate română. Cu toate acestea, dispozițiile legale privind libera circulației pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European rămân aplicabile.
Căsătoria între persoane de același sex este în vigoare în 18 state[33]: Olanda a fost primul stat care a permis căsătoria civilă, în aprilie 2001, urmat de Belgia (din 2003), Spania, Canada (2005), Africa de Sud (2006), Norvegia, Suedia (2009), Islanda, Argentina, Portugalia[34] (2010), Danemarca (2012), Franța, Anglia, Scoția, Uruguay, Brazilia, Noua Zeelandă (2013), Luxembourg, Irlanda, Statele Unite ale Americii (2015), Finlanda (2017)[35].
Mexicul permite acest tip de căsătorie doar în cinci state, din 2009, pe restul teritoriului fiind interzisă.
Raportat la legislația europeană și internațională, încă din cele mai vechi timpuri căsătoria a fost definită, sau cel puțin concepută și înțeleasă ca o uniune între un bărbat și o femeie, adică două persoane de sex opus, fără a se gândi, probabil, că va veni un timp în care trebuie expres menționat acest lucru și fără a se gândi cât de complex și controversat va deveni acest subiect, și câtă jurisprudență va crea.
Astfel, Declarația Universală a Drepturilor Omului, din 10 decembrie 1948, menționează, în art. 16, că „bărbatul și femeia, cu începere de la împlinirea vârstei legale, fără nicio restricție în ce privește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei și la desfacerea ei”. Nu se specifică, deci faptul că toții bărbații, în general, au aceleași drepturi cu femeile, în general, deși, interpretând cuvânt cu cuvânt, asta se înțelege. Se ține, așadar, cont de cultura, tradiția, istoria omenirii, de cutumă și de uzanțe și se deduce faptul că numai un bărbat cu o femeie se pot căsătorii, ei, ca și cuplu, având aceleași drepturi.
Art. 23 alin. (2) din Convenția internațională cu privire la drepturile civile și politice, din 16 decembrie 1966, dispune că „dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie este recunoscut bărbatului și femeii, începând de la vârsta nobilă. Statele părți la prezenta Convenție vor lua măsurile potrivite pentru a asigura egalitatea în drepturi și răspunderi a soților în privința căsătoriei, în timpul căsătoriei și atunci când ea se desface”.
Conform art. 12 din Convenția europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, din 3 septembrie 1953, „începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale ce reglementează exercitarea acestui drept”.
Nu există deci menționat expres, în legislația internațională, în vigoare dinainte de anii 1990, faptul că o căsătorie poate fi încheiată doar între un bărbat și o femeie, deoarece, probabil, acest lucru nu a fost gândit. În anul 1989 a fost reglementat pentru prima dată parteneriatul înregistrat, în Danemarca, iar din 2001 a fost reglementată pentru prima dată căsătoria între persoane de același sex, tot în Danemarca. Se înțelege faptul că fiecare stat a simțit nevoia, ținând cont de puterea pe care o are familia tradițională, să se opună expres unui alt tip de uniuni.
Personal, sunt pentru familia tradițională. România fiind o țară membră a Uniunii Europene iar cetățenii fiind liberi să circule și să se stabilească în alte state, nu este greu ca persoanele doritoare de a încheia un parteneriat înregistrat, o uniune civilă, un concubinaj sau o căsătorie între același sex – să se stabilească în altă țară pentru a fi recunoscut acest drept.
Într-adevăr, poate fi dificil, la întoarcerea în țară, în unele domenii, cum ar fi achiziția de imobile, la comun. Dar consider că dacă o căsătorie este încheiată pe încredere, proprietar poate fi doar unul din soți, considerându-se, de facto, proprietate comună. Consider deci, că România ar trebui să-și mențină valorile tradiționale, fără a încerca să se asemene celorlalte țări, doar pentru a face pe plac Uniunii.
În Franța, căsătoria este reglementată prin Legea 2013-404 din 17 mai 2013[36], prin care a fost modificat Codul civil. Astfel, conform art. 143 C. civ., căsătoria este contractată de către două persoane de sex diferit sau de același sex. Însă, în ceea ce privește conflictele de legi, conform art. 5f al Convenției de la Viena din 1963 privind relațiile consulare, ambasadorii sau consulii francezi nu pot celebra căsătorii între persoane de același sex pe teritoriul statelor în care aceasta nu este consimțită, cum ar fi România.
Conform art. 202-1 din Legea 2013-404, calitatea părților și condițiile cerute pentru încheierea unei astfel de căsătorii trebuie să fie conforme reglementarilor statelor din care acestea provin (legea personală). Franța a semnat acorduri bilaterale cu 11 țări, privind acest tip de căsătorie. Așa cum dispune și art. 55 din Constituția franceză, tratatele sau acordurile ratificate de Republica Franceză au autoritate asupra legilor. Astfel, dacă unul dintre soți este cetățeanul vreuneia dintre aceste țări, nu poate încheia căsătoria: Slovenia, Polonia, Maroc, Tunisia, Algeria, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Serbia, Madagascar, Cambodgia și Laos[37].
În Elveția, interdicția căsătoriei între persoanele de același sex se deduce din art. 94 C. civ., care stipulează că „pentru a contracta căsătoria, bărbatul și femeia trebuie să aibă 18 ani împliniți și să fie capabili de discernământ”. Însă, conform art. 23 din Ordonanței privind starea civilă, coroborat cu art. 32 din Legea federală privind dreptul internațional privat[38] și cu art. 45 alin. (2) cifra 4, autoritățile au datoria de a ordona transcrierea deciziilor și actelor provenind din străinătate. Astfel, o căsătorie oficiată pe teritoriul Republicii Franceze poate fi doar înregistrată în documentele din Elveția, dar nu este și valabilă.
În numeroase țări relațiile pot fi oficializate prin intermediul unei uniuni civile (în cazul persoanelor de sex diferit) sau al unui parteneriat înregistrat (în cazul persoanelor de același sex)[39].
În cazul partenerilor înregistrați, drepturile legate de proprietate sau de pensia de întreținere nu se aplică la fel în toate țările din UE. Drepturile care derivă din parteneriatul înregistrat într-o țară pot fi semnificativ diferite în alta.
Țările care permit căsătoriile între persoane de același sex recunosc, în general, și parteneriatele înregistrate încheiate în alte țări între persoane de același sex.
În statele în care legea prevede o formă de parteneriat înregistrat, dar nu permite căsătoriile între parteneri de același sex, cuplurile de același sex care s-au căsătorit în străinătate vor beneficia, în general, de aceleași drepturi ca și partenerii înregistrați. Un astfel de exemplu poate fi un cuplu căsătorit în Franța și care locuiește în Elveția (parteneriat enregistré) în Germania (Eingetragene Lebenspartnerschaft), în Italia (Unione civile) sau în Ungaria (Bejegyzett Élettársi Kapcsolat).
Așa cum am prezentat mai sus, în România parteneriatul înregistrat nu este permis, la fel cum, pe teritoriul Uniunii Europene, nu este nici în Bulgaria, Letonia, Lituania, Polonia și Slovacia.
În Elveția nu este recunoscută căsătoria între persoane de același sex, dar este recunoscut parteneriatul înregistrat, prin Legea privind parteneriatul înregistrat între persoane de același sex, din 1 iulie 2013 (LPart)[40], care completează Ordonanța privind starea civilă din 28 aprilie 2004[41]. Astfel, potrivit articolelor 3-8 din Lege și art. 75 a-m din Ordonanță, un regim similar căsătoriei est prevăzut și pentru parteneriatul înregistrat.
[26] Art. 30 din Ordonanța 05-02 din 27 februarie 2005, care modifică și completează Legea 84-11 din 9 iunie 1984 privind Codul familiei algerian.
[27] D.A. Sitaru, op. cit., p. 183.
[28] Art. 14 C. familiei algerian.
[29] O cutumă asemănătoare cu privire la dotă exista și în jus Valachicum, vechiul drept românesc care a fost în vigoare în țările române până la mijlocul secolului XIX; în Codul civil italian, la art. 166-bis (Divieto di costituzione di dote) este expres stipulat faptul ca orice convenție care face referire la dotă este nulă.
[30] http://evz.ro/legea-condamna-concubinii-ce-si-trag-pe-sfoara-partenerii-966445.html.
[31] Pact civil de solidaritate – un contract încheiat între două persoane majore, indiferent de sex.
[32] J.-P. Boillod, Manuel de droit, 14e edition, Ed. Slatkine, 2007, p. 391.
[33] http://viptim.ro/style/3034-cele-18-tari-din-lume-in-care-este-permisa-prin-lege-casatoria-intre-persoanele-de-acelasi-sex.
[34] Legea portugheză exclude dreptul soților la adopție.
[35] https://www.hrw.org/news/2017/02/21/finland-allow-same-sex-marriage.
[36] Numită și Legea Taubira, după numele Ministerului Justiției și Gardianul Sigiliului, Christiane Taubira.
[37] http://www.bladi.net/mariage-homosexuel-marocains-france.html.
[38] https://www.admin.ch/opc/fr/classified-compilation/19870312/index.html.
[39] http://europa.eu/youreurope/citizens/family/couple/registered-partners/index_ro.htm.
[40] https://www.admin.ch/opc/fr/classified-compilation/20022194/index.html.
[41] https://www.admin.ch/opc/fr/classified-compilation/20040234/index.html.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.