Neconstituționalitate (M. Of. nr. 399/9.05.2018): unele dispoziţii din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor

 

Decizia CCR Actul normativ Sumar
D.C.C. nr. 252/2018 (M. Of. nr. 399 din 9 mai 2018) Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor Dispozițiile art. I pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) lit. b), lit. c) și lit. d)]; pct. 9 [cu referire la art. 7 alin. (7) teza a doua]; pct. 29 [cu referire la art. 19 alin. (2)]; pct. 94 [cu referire la art. 56]; pct. 135 [cu referire la art. 75 alin. (2)] și pct. 152 [cu referire la art. 96 alin. (3) și alin. (4)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt neconstituționale.

 

În M. Of. nr. 399 din 9 mai 2018, s-a publicat D.C.C. nr. 252/2018 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) lit. a)-d)]; pct. 9 [cu referire la art. 7 alin. (1)-(7) și (9)]; pct. 29 [cu referire la art. 19 alin. (6)]; pct. 40 [cu referire la eliminarea art. 28 alin. (4)]; pct. 42 [cu referire la art. 30]; pct. 43 [cu referire la art. 31 alin. (3)]; pct. 55 [cu referire la art. 40 alin. (1)]; art. I pct. 57 [cu referire la art. 42^1 alin. (2)]; pct. 62 [cu referire la eliminarea art. 46^1 alin. (2)]; pct. 74 [cu referire la eliminarea art. 50 alin. (6)]; pct. 78 [cu referire la art. 52 alin. (1)]; pct. 88 [cu referire la art. 53 alin. (1) și la eliminarea art. 53 alin. (9) și (10)]; pct. 94 [cu referire la art. 56]; pct. 99 [cu referire la art. 58 alin. (1^2)]; pct. 110 [cu referire la art. 62 alin. (3)]; pct. 135 [cu referire la art. 75 alin. (2)] și pct. 152 [cu referire la art. 96 alin. (3), (4), (7), alin. (8) teza întâi și alin. (11) teza întâi] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și ale legii, în ansamblul său.

 

Obiectul obiecției de neconstituționalitate

 

Unele dispoziții din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

 

D.C.C. nr. 252/2018

Prin Decizia nr. 252/2018, Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate formulată și constată că dispozițiile art. I pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) lit. b), c) și d)]; pct. 9 [cu referire la art. 7 alin. (7) teza a doua]; pct. 29 [cu referire la art. 19 alin. (2)]; pct. 94 [cu referire la art. 56]; pct. 135 [cu referire la art. 75 alin. (2)] și pct. 152 [cu referire la art. 96 alin. (3) și (4)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt neconstituționale.

 

Prin aceeași decizie, Curtea a Constituțională a respins, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. I pct. 57 [cu referire la art. 42^1 alin. (2)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

De asemenea, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, și obiecția de neconstituționalitate formulată și constată că dispozițiile art. I pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) lit. a)]; pct. 9 [cu referire la art. 7 alin. (1) – (7) teza întâi și (9)]; pct. 29 [cu referire la art. 19 alin. (6)]; pct. 40 [cu referire la eliminarea art. 28 alin. (4)]; pct. 42 [cu referire la art. 30]; pct. 43 [cu referire la art. 31 alin. (3)]; pct. 55 [cu referire la art. 40 alin. (1)]; pct. 62 [cu referire la eliminarea art. 46^1 alin. (2)]; pct. 74 [cu referire la eliminarea art. 50 alin. (6)]; pct. 78 [cu referire la art. 52 alin. (1)]; pct. 88 [cu referire la art. 53 alin. (1) și la eliminarea art. 53 alin. (9) și (10)]; pct. 99 [cu referire la art. 58 alin. (1^2)]; pct. 110 [cu referire la art. 62 alin. (3)] și pct. 152 [cu referire la art. 96 alin. (7), alin. (8) teza întâi și alin. (11) teza întâi] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și a legii în ansamblul său sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

În motivarea obiecției de neconstituționalitate, se arată că art. I pct. 57 [cu referire la art. 42^1 alin. (2)] din legea criticată încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 41 alin. (1) și art. 125, în sensul că noțiunea de „inapt”, care nu este definită în contextul unei evaluări specifice activității desfășurate de judecător sau procuror, ar putea afecta nu doar dreptul la exercitarea funcției de judecător sau procuror, ci însăși exercitarea dreptului la muncă, în sens larg, corespunzător pregătirii profesionale a acestuia.

Se mai arată că legea organică nu reglementează procedura care conduce la declararea ca „inapt” a magistratului, cu posibila consecință a excluderii din magistratură, lăsând, însă, la dispoziția organului administrativ (Consiliul Superior al Magistraturii) să hotărască normele incidente, deși, conform principiului simetriei, atât procedura de numire în funcția de judecător sau procuror, cât și cea prin care se poate ajunge la pierderea acestei calități în condițiile în care s-a constatat că magistratul este inapt trebuie stabilite prin acte normative cu aceeași forță juridică, iar nu printr-o normă inferioară, precum în cazul de față. În acest sens, este invocată jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 196 din 4 aprilie 2013 și Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016. În concluzie, prevederile art. 42^1 alin. (3), făcând trimitere la actele administrative inferioare legii, în absența unor norme cu forța juridică a legii organice, contravin dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție.

Cu privire la dispozițiile art. I pct. 152 [cu referire la art. 96 alin. (3) și alin. (8) teza întâi] din lege, se arată că sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituție, având un conținut neclar și confuz. Aceste dispoziții legale, instituind în sarcina magistraților o răspundere materială, excedează și derogă de la art. 52 alin. (3) din Constituție, care asigură un echilibru perfect între necesitatea asigurării cadrului legal și instituțional al funcționării unei justiții independente și drepturile persoanei care a avut de suferit în urma săvârșirii unei erori judiciare. Se apreciază că sintagmele „încălcarea drepturilor fundamentale absolute” și „drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei”, ce au fost raportate din perspectiva tehnicii legislative folosite la noțiunea de eroare judiciară, sunt de natură a crea confuzii cu privire la sfera examinării acestora în condițiile unei situații concrete, fiind, în același timp, lipsite de previzibilitate. De asemenea, sintagma „s-a soluționat o situație litigioasă contrar realității faptice sau juridice” echivalează cu repunerea în discuție a chestiunilor de fapt sau de drept tranșate definitiv în procedura reparării pagubei. Se concluzionează, pe cale de consecință, în sensul că nu s-a respectat Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, care a precizat în mod expres și clar criteriile de definire a erorii judiciare. Cu alte cuvinte, prin formularea adoptată, legiuitorul a realizat o translație a considerentelor cuprinse în decizia Curții Constituționale, omițând să reglementeze condițiile dispuse de instanța constituțională, accentuând și mai mult neclaritatea legii, prin caracterul evaziv și imprevizibil al următoarelor formulări: „în mod vădit, incontestabil”, „s-a soluționat o situație litigioasă”, „neregularitate în modul de desfășurare a procedurilor judiciare” sau „vătămare gravă”.

Se mai arată că dispozițiile legale care reglementează exercitarea acțiunii în regres introduc un criteriu extrinsec și un dublu standard de apreciere din partea unei instituții exterioare puterii judecătorești, cum este Ministerul Finanțelor Publice, care prin această evaluare proprie aduce atingere independenței sistemului judiciar, întrucât aceasta se adaugă evaluării făcute de Inspecția Judiciară, singurul organ cu atribuții de verificare independentă asupra răspunderii magistraților. Spre deosebire de verificarea Inspecției Judiciare, care are valoare consultativă, în cazul evaluării Ministerului Finanțelor Publice nu există nicio minimă prevedere cu privire la criterii, titulari concreți, procedură, ceea ce duce la dublarea competențelor instituțiilor implicate în procedura răspunderii. Caracterul imprevizibil al textului criticat se susține și prin atribuirea unui rol consultativ evaluării Inspecției Judiciare, în raport cu evaluarea unei entități dintr-o altă autoritate, respectiv autoritatea executivă, căreia i se conferă caracter decisiv.

DOWNLOAD FULL ARTICLE

Neconstituționalitate (M. Of. nr. 399/9.05.2018): unele dispoziții din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor was last modified: iunie 18th, 2018 by Redacția ProLege

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii