Luarea de mită în noul Cod penal

Abstract

Bribery in the Penal Code

The authors analyse the issue of bribery offence as regulated by art. 289 of the Penal Code.

The analysis includes authors commentary on the variants of the offence, on the attenuated and aggravated version, on the previous regulation, on the legal matter, the material object, the active and passive subject and on the incorporated content of the law, considering  the doctrine developed by important names in the field of law (V. Dabu, A.M. Gușanu, S. Kahane, A. Grigorovici, V. Dobrinoiu, V. Dongoroz, H. Diaconescu, I. Pascu, V. Lazăr, O.A. Stoica, L. Moldovan, I. Vasiu, P. Pastion, M. Papadopolu, D. Ciuncan, V. Dobrinoiu, M. Udroiu, V. Manzini).

Concluding, the authors present his opinion on the forms of the bribery offence and the related sanctions.

Keywords: bribery; art. 289 of the Penal Code; attenuated version; aggravated version; law matter; material object; active subject; passive subject; incorporated content; offences.

Introducere.

În noul Cod penal, infracțiunea de luare de mită este prevăzută în art. 289 C. pen., în două variante tip.

În prima variantă tip [art. 289 alin. (1) C. pen.], infracțiunea de luare de mită constă în fapta funcționarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri[1].

În a doua variantă tip [art. 289 alin. (2) C. pen.], infracțiunea de luare de mită constă în fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), respectiv de un funcționar public asimilat. În această variantă, fapta constituie infracțiune numai dacă este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

Pe lângă cele două variante tip, infracțiunea de luare de mită mai prezintă o variantă atenuată și o variantă agravată, care sunt prevăzute separat.

Varianta atenuată este prevăzută în art. 308 alin. (1) C. pen. și se poate reține, dacă fapta este săvârșită de o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) sau în cadrul oricărei persoane juridice. În acest caz, potrivit art. 308 alin. (2), limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Varianta agravată este prevăzută în art. 7 din Legea nr. 78/2000[2] și se poate reține, dacă fapta este săvârșită de o persoană care: a) exercită o funcție de demnitate publică; b) este judecător sau procuror; c) este organ de cercetare penală sau are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor; d) este una dintre persoanele arătate în art. 293 C. pen., respectiv un membru al unei instanțe de arbitraj. În acest caz, potrivit art. 7 din Legea nr. 78/2000, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

În Codul penal anterior, infracțiunile de corupție (luarea și darea de mită, traficul de influență și primirea de foloase necuvenite) nu formau un grup distinct, ci erau incluse în grupul infracțiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

În ce privește infracțiunea de luare de mită, aceasta era prevăzută în art. 254, într-o variantă tip [alin. (1)] și o variantă agravată [alin. (2)]. Printre modificările aduse de noul Cod penal, se remarcă următoarele: introducerea celei de-a doua variante tip și mutarea variantei agravate în legea specială (art. 7 din Legea nr. 78/2000), unde a fost completată cu noi elemente circumstanțiale; introducerea, în art. 308 C. pen., a unei variante atenuate comune tuturor infracțiunilor de corupție și de serviciu; renunțarea la una dintre modalitățile alternative de comitere a faptei, aceea constând în nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase, precum și introducerea sintagmei pentru sine sau pentru altul, prin care s-a extins sfera beneficiarilor mitei (unii autori vorbesc despre apariția unui „beneficiar terț al mitei”[3]).

În ce ne privește, credem că, dintre toate acestea, singura modificare justificată o constituie renunțarea la modalitatea constând în nerespingerea promisiunii de mită (în opinia noastră, era o exagerare să se pretindă funcționarului să ia atitudine împotriva simplei promisiuni de mită). Celelalte modificări ni se par discutabile – de exemplu, fiindcă este greu să se explice necesitatea prevederii separate, în legea specială, a variantei agravate a infracțiunii de luare de mită sau necesitatea creerii unei variante atenuate comune tuturor infracțiunilor de corupție și de serviciu.

Condiții preexistente.

Obiectul juridic. În opinia doctrinei majoritare, obiectul juridic generic al infracțiunilor de corupție, inclusiv al luării de mită, constă în relațiile sociale care asigură îndeplinirea de către funcționari a atribuțiilor de serviciu conform legii, cu onestitate, imparțialitate și obiectivitate.

După părerea noastră, infracțiunile de corupție aduc atingere unor drepturi economice fundamentale, în special dreptului la un salariu echitabil și la o remunerație egală pentru pentru o muncă de valoare egală (art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale). Însuși faptul că, în mod tradițional, mita a fost definită ca o „retribuție necuvenită” arată, credem, suficient de limpede, că faptele de luare de mită contravin dreptului la egalitate în remunerarea muncii, ca și obligației statului de a promova bunăstarea generală într-o societate democratică.

Obiectul material. Este controversat faptul dacă infracțiunea de luare de mită are sau nu obiect material.

Potrivit unei opinii, care actualmente este dominantă, infracțiunea de luare de mită și infracțiunile de corupție, în general, nu au  obiect material[4]. În această opinie, se consideră că banii sau bunurile primite de funcționar constituie bunuri dobândite prin săvârșirea faptei, iar nu obiectul ei material.

Într-o altă opinie, pe care o împărtășim, se consideră că obiectul material al infracțiunii de luare de mită îl constituie „mita”, adică banii sau alte foloase pretinse ori primite de funcționar[5]. După părerea noastră, această opinie este în concordanță cu definiția mitei ca „retribuție necuvenită”.

Pornind de la această premisă, trebuie să adaugăm unele precizări.

Astfel, trebuie să precizăm că, prin „bani” se înțeleg, în mod exclusiv, monedele cu putere circulatorie, indiferent dacă e vorba de monedă națională sau străină. Banii ieșiți din uz nu constituie „bani”, în sensul art. 289 C. pen.; ei pot constitui, cel mult, un alt folos (de exemplu, o colecție numismatică).

Prin „alte foloase” se înțelege orice avantaj sau beneficiu, altul decât acela constând în bani. În legătură cu formula „alte foloase” există o controversă mai veche: o parte a doctrinei consideră că este obligatoriu ca folosul fie material, evaluabil în bani, în timp ce o altă parte a doctrinei consideră că folosul poate fi atât material (patrimonial), cât și moral (nepatrimonial)[6] – de exemplu, acordarea unui titlu universitar, a unui grad militar etc. În ce ne privește, considerăm că această din urmă opinie este cea corectă. Acordarea unui titlu universitar, a unui grad militar etc. presupune nu numai existența anumitor aptitudini personale, ci și, mai ales, prestarea unei munci considerabile, de ani de zile; de aceea, în caz că asemenea avantaje au fost acordate nelegal, ele pot fi definite, de asemenea, ca o „retribuție necuvenită”.

În practica judiciară, s-a decis că există luare de mită, dacă funcționarul a solicitat o sumă de bani, cu titlu de împrumut, deoarece împrumutul constituie, și el, „un folos”[7].

Subiecții.

În ambele variante tip, subiectul activ nemijlocit este calificat.

În prima variantă tip, acesta trebuie să aibă calitatea de funcționar public, în sensul art. 175 alin. (1) C. pen. Conform acestui text, funcționar public este, în primul rând, persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, „exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești” (de exemplu, judecător, procuror, organ de cercetare penală, organ cu atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor). Conform aceluiași text, funcționar public este, de asemenea, persoana care exercită „o funcție de demnitate publică” (de exemplu, ministru, secretar de stat) sau „o funcție publică de orice natură” (de exemplu, președinte de partid, sindicat, organizație patronală etc.), precum și persoana care “exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarată de utilitate publică, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate” (în același sens, este și art. 3 din Legea nr. 78/2000). Conform art. 293 C. pen., subiect activ nemijlocit al infracțiunii de luare de mită poate fi și un membru al unei instanțe de arbitraj, respectiv o persoană care, pe baza unei acord de arbitraj, este chemată să pronunțe o hotărâre arbitrală, în baza legii române ori în baza altei legi.

Însă, trebuie sesizat că, în cazul infracțiunii de luare de mită, o mare parte dintre persoanele anterior menționate nu răspund în condițiile primei variante tip, ci în condițiile variantei agravate, prevăzută în art. 7 din Legea nr. 78/2000. Reamintim că există varianta agravată, dacă fapta a fost săvârșită de o persoană care exercită o funcție de demnitate publică, care este judecător, procuror, organ de cercetare penală sau o persoană cu atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor, ori dacă este una dintre persoanele arătate în art. 293 C. pen., respectiv un membru al unei instanțe de arbitraj.

În a doua variantă tip, subiectul activ nemijlocit trebuie să aibă calitatea de funcționar public asimilat, în sensul art. 175 alin. (2) C. pen. Conform acestui text, este considerată funcționar public și persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Această definiție, fiind extrem de largă, se poate aplica unui mare număr de categorii profesionale: notari, executori judecătorești, avocați, medici din cabinetele particulare etc.

În varianta atenuată, prevăzută în art. 308 alin. (1) C. pen., subiect activ nemijlocit este persoana care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) sau în cadrul oricărei persoane juridice.

Din păcate, textul art. 308 C.pen. este atât de larg, încât acoperă toate categoriile de funcționari, cu excepția funcționarilor publici asimilați, la care se referă art. 175 alin. (2) C. pen. Acest text se poate aplica inclusiv funcționarilor publici (căci și aceștia exercită o însărcinare în cadrul unei persoane juridice) – ceea ce înseamnă, în definitiv, că fapta prevăzută prima variantă tip se confundă cu fapta prevăzută în varianta atenuată.

Infracțiunea de luare de mită se poate comite și în participație. Totuși, coautoratul este posibil, numai dacă făptuitorii au atribuții comune, în legătură cu actul solicitat de mituitor.

Mituitorul nu este participant la infracțiunea de luare de mită, ci autor al unei infracțiuni distincte, aceea de dare de mită (art. 290 C. pen.).

Subiect pasiv este persoana juridică în cadrul căreia își desfășoară activitatea funcționarul corupt.

DOWNLOAD FULL ARTICLE


[1] Alin. (1) al art. 289 a fost modificat prin Legea nr. 187/2012. Textul modificat a fost publicat și pe site-ul: http://www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket=Wpo7d56II%2FQ%3D&tabid=2604, însoțit de unele adnotări ale Ministerului Justiției.
[2] Articolul 7 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție a fost modificat prin Legea nr. 187/2012, art. 79.
[3] A se vedea V. Dabu, A.M. Gușanu, Latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită în noul Cod penal, în „Revista de Drept Penal”, nr. 1/2014, p.27.
[4] S. Kahane, Luarea de mită, în „Explicații teoretice ale Codului penal român”, vol.IV, de V. Dongoroz ș.a., Editura Academiei Române, București, 1972, p.130; în același sens, A. Grigorovici, Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p.89; V. Dobrinoiu, Corupția în dreptul penal român, Editura Atlas Lex, București, 1995, pp.69-71; H. Diaconescu, Infracțiunile de corupție și cele asimilate sau în legătură cu acestea, Editura All Beck, București, 2004, p.11; I. Pascu, V. Lazăr, Dreptul penal. Partea specială, Editura Lumina Lex, București, p.347 ș.a.
[5] Tribunalul Suprem, Dec. îndr. nr. 3/1973, publicată în „Revista română de drept” nr.6/1973, p.103; în același sens, a se vedea O.A. Stoica, Drept penal, Partea specială, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976, p.247; L. Moldovan, Luarea de mită în Codul penal al R.S.R, în Analele Universității „Babeș Bolyai”, Cluj-Napoca, 1970, p.88; I. Vasiu, Drept penal român, Partea specială, vol.II, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 1997, p.347 ș.a.
[6] A se vedea P. Pastion, M. Papadopolu, Codul penal adnotat, București, 1922, p.273.
[7] Tribunalul Suprem, Dec. pen. nr. 2596/1971, publicată în „Revista română de drept”, nr. 6/1972, p.169.
Luarea de mită în noul Cod penal was last modified: octombrie 26th, 2015 by Doinel Dinuică

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii