Lex causae în materia capacităţii persoanei fizice (art. 2572 din Codul civil)
Călina Jugastru - septembrie 30, 2016c. capacitatea deplină de exerciţiu. Potrivit dreptului român, momentul începerii capacităţii depline este reprezentat fie de împlinirea vârstei de 18 ani, fie de ridicarea interdicţiei judecătoreşti, după ce persoana ajunge la majorat. Aceasta este regula, alături de care funcţionează şi excepţia: minorul care a împlinit 16 ani dobândeşte capacitate deplină de exerciţiu ca urmare a căsătoriei (art. 39 alin. 1 C. civ.)[55]; pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit 16 ani, capacitate deplină de exerciţiu (emanciparea, prevăzută de art. 40 C. civ.)[56].
În raporturile cu element străin nu trebuie să existe confuzie între etapizarea proprie capacităţii de exerciţiu (capacitate necesară pentru încheierea actelor juridice în circuitul transfrontalier) şi fazele sau etapele capacităţii delictuale. Răspunderea pentru prejudiciu are alte repere, care au în vedere discernământul – în ce priveşte consecinţele faptelor juridice ilicite ale persoanelor fizice. Perimetrul răspunderii civile, de exemplu, presupune prezumţia legală a lipsei discernământului, până la vârsta de 14 ani şi prezumţia prezenţei acestuia, după împlinirea vârstei de 14 ani. În legislaţia civilă română, ambele prezumţii sunt juris tantum. În raport cu conduita ilicită cauzatoare de prejudiciu, este relevantă capacitatea delictuală, nu capacitatea de a încheia acte juridice. Delictele civile sunt guvernate, de regulă, de legea locului săvârşirii faptului ilicit sau de legea locului apariţiei pagubei (atunci când locul comiterii delictului şi locul apariţiei prejudiciului sunt diferite)[57].
d. Sancţiunea încălcării normelor juridice care reglementează capacitatea de exerciţiu. Nulitatea relativă expresă intervine pentru încălcarea regulilor privind capacitatea de exerciţiu – atât în cazul absenţei capacităţii de exerciţiu, cât şi pentru capacitatea de exerciţiu restrânsă (art. 44 alin. 1, art. 144 alin. 3, art. 1251 C. civ.)[58].
2.3.3. Conflictul mobil de legi în materia capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice
Aplicarea legii mai favorabile este una dintre soluţiile consacrate în Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat. Conflictul mobil de legi apare, de această dată, în ceea ce priveşte momentul dobândirii capacităţii de exerciţiu depline a persoanei fizice.
Codul civil conţine dispoziţia potrivit căreia schimbarea legii naţionale a persoanei fizice nu aduce atingere majoratului dobândit conform legii aplicabile la momentul dobândirii (art. 2575 C. civ.). Conflictul mobil de legi priveşte situaţia în care persoana fizică devenită majoră, potrivit unei legi naţionale, îşi schimbă cetăţenia (sau reşedinţa obişnuită, după caz), iar noua lege naţională stabileşte altă limită de vârstă (de obicei, mai mare, mai ridicată) la care se dobândeşte capacitate de exerciţiu deplină. Se va aplica legea mai favorabilă persoanei fizice, fără a se aduce atingere majoratului dobândit potrivit unei anumite legi la acel moment.
3. Aplicaţii ale legii incidente capacităţii civile
Relaţiile de familie. Vârsta matrimonială este una dintre condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei, fără să existe o unanimitate pe harta statelor cu privire la pragul minim al acesteia. Codul civil român, aplicabil ca lege a cauzei, stabileşte că vârsta cerută pentru căsătorie cetăţeanului român (care se căsătoreşte în ţară ori în străinătate) este de 18 ani. Nici dreptul român nu a cunoscut de la bun început această reglementare. Codul civil intrat în vigoare în 1865 (art. 131) a prevăzut că vârsta minimă pentru căsătorie este 21 de ani. Pentru persoanele care nu aveau 21 de ani împliniţi era necesară încuviinţarea părinţilor. Alte state prevăd vârste diferite, de exemplu: Algeria, India, Singapore – 21 de ani pentru bărbaţi şi 18 ani pentru femei; Afganistan, Pakistan – 18 ani pentru bărbaţi, 16 ani pentru femei; Israel, Liban, Siria, Uzbekistan – 18 ani pentru bărbaţi şi 17 ani pentru femei[59]. În general, sistemele de drept care stabilesc vârsta matrimonială la 18 ani cunosc, la fel ca dreptul român, instituţia emancipării minorului. Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu, în condiţiile legii.
În ce priveşte legea incidentă acestei condiţii dirimante, se va aplica regula statuată de Codul civil român, în sensul că fiecare dintre viitorii soţi va trebui să fi împlinit vârsta matrimonială cerută de legea sa naţională. Pentru cetăţeanul român (care se căsătoreşte în ţară sau în străinătate), vârsta cerută pentru încheierea căsătoriei este de 18 ani. Prin excepţie şi doar pentru motive temeinice, minorul care a împlinit 16 ani se poate căsători, dacă sunt respectate condiţiile speciale stabilite de art. 272 alin. (2) C. civ.: avizul medical; încuviinţarea părinţilor ori, după caz, a tutorelui sau a persoanei care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti; autorizarea organului competent[60].
Procesul civil internaţional. Capacitatea procesuală este prima condiţie de exerciţiu a acţiunii civile (art. 56-57 C. pr. civ.). Capacitatea procesuală de exerciţiu se întemeiază pe capacitatea de folosinţă şi este o formă de manifestare a capacităţii civile într-un domeniu specific, acela al litigiului civil[61]. Calificarea doctrinară a capacităţii procesuale de exerciţiu este aceea de aptitudine a persoanei care are folosinţa unui drept de a-l apăra în cadrul procesului civil, personal ori prin mandatar ales[62]. Coroborând textele Codului de procedură civilă (art. 57 alin. 2) cu cele ale Codului civil (art. 41 alin. 2), rezultă că cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât reprezentat, asistat ori autorizat, conform legii. Iar Codul civil menţionează expres că actele juridice ale minorului cu capacitate restrânsă de exerciţiu trebuie încuviinţate de către părinţi sau tutore şi autorizate, unde legea impune, de instanţa de tutelă. Capacitatea procesuală de exerciţiu se întemeiază pe capacitatea de folosinţă, „fiind recunoscută tuturor persoanelor care posedă o anumită maturitate, spre a-şi da seama de semnificaţia şi consecinţele actelor pe care le încheie participând la viaţa juridică”[63].
Capacitatea de a acţiona în justiţie se supune legii naţionale, iar noul Cod de procedură civilă nu distinge între persoanele fizice şi persoanele juridice ori între capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu. Dispoziţiile Codului se corelează cu prevederile Codului civil, care detaliază aspectele referitoare la legea naţională în materia statutului persoană fizică. Lex nationalis este, după caz, legea cetăţeniei sau legea reşedinţei obişnuite. Justificarea aplicării legii naţionale, atunci când este în discuţie capacitatea procesuală, este evidentă. Capacitatea de a fi parte şi de a sta în judecată sunt faţetele procedurale ale capacităţii civile de folosinţă şi de exerciţiu[64]. Este firesc ca şi capacitatea procesuală să urmeze aceeaşi lege precum capacitatea civilă, în general.
4. Teoria interesului naţional
Sub denumirea „teoria interesului naţional” găsim una dintre situaţiile (create în materie de capacitate) în care nu se aplică legea naţională. Este o ipoteză de excepţie, cunoscută din legislaţia şi literatura anterioare noului Cod civil.
„Persoana care, potrivit legii naţionale, este lipsită de capacitate sau are capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate să opună această cauză de nevaliditate celui care, de bună-credinţă la momentul încheierii actului şi conform legii locului unde actul a fost încheiat, a considerat-o ca fiind deplin capabilă. Această regulă nu se aplică actelor juridice referitoare la familie, moştenire şi la drepturi reale asupra imobilelor situate în alt stat decât cel al locului încheierii actului” (art. 2579 alin. 1 C. civ.).
Această „concluzie legislativă” este extrasă din jurisprudenţa instanţelor care au soluţionat speţa Lizardi[65]. Cetăţeanul mexican Lizardi, care locuia la Paris, a cumpărat de la un bijutier francez bijuterii pe care urma să le achite prin cambiile emise cu acel prilej. La momentul prezentării cambiilor pentru plată, mexicanul, prin tutorele său, a invocat nulitatea contractului de vânzare pentru incapacitate, pe motiv că, deşi la data asumării obligaţiei el împlinise 25 de ani (deci era capabil potrivit legii franceze), nu era capabil conform legii sale naţionale (care stabilea dobândirea capacităţii la vârsta de 25 de ani). Această din urmă lege era aplicabilă în speţă, în temeiul normei naţionale.
Instanţele franceze au validat contractul de vânzare-cumpărare a bijuteriilor, făcând aplicarea tezei potrivit căreia, atunci când incapacitatea unui străin dată de legea sa naţională, duce la lezarea interesului naţional francez, prin prejudicierea unui cetăţean francez, care a acţionat de bună-credinţă, legea naţională a străinului trebuie înlăturată şi înlocuită cu legea locală, care îl declară capabil pe străinul în cauză.
Anularea contractului de vânzare a bijuteriilor ar fi condus, în speţă, la prejudicierea vânzătorului francez, deoarece bijuteriile nu ar mai fi putut fi restituite, fiind între timp înstrăinate de către cumpărătorul mexican[66].
Soluţia ingenioasă a instanţelor franceze este destinată – aşa cum rezultă clar – protejării bunei-credinţe a cetăţeanului naţional faţă de reaua-credinţă a străinului pe teritoriul francez. De aici denumirea „teoria interesului naţional” (francez). Soluţia speţei Lizardi a fost preluată şi în alte legislaţii naţionale şi, de asemenea, în normele europene în materia contractelor. Dreptul român a legiferat-o şi în vechile dispoziţii în materia raporturilor cu element de extraneitate. Legea nr. 105/1992 (art. 17) a impus situaţia de excepţie, în termenii care au fost preluaţi în Codul civil.
Condiţiile aplicării excepţiei Lizardi sunt cele care rezultă din art. 2579 C. civ.[67]:
a. persoana care „nu poate să opună această cauză de nevaliditate […]” trebuie să fie lipsită de capacitate de exerciţiu sau să aibă capacitate de exerciţiu restrânsă conform legii sale naţionale, însă trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu conform legii forului (legii locului încheierii actului juridic). Aşadar, străinul este minor conform legii sale naţionale, dar are capacitate deplină de exerciţiu după legea locului încheierii actului juridic;
b. actul juridic a fost încheiat în statul forului;
c. prezenţa bunei-credinţe a cocontractantului cetăţean al ţării forului. Cetăţeanul naţional trebuie să fi fost de bună-credință, adică să nu fi cunoscut sau să nu fi avut cum cunoaște cauza de nevaliditate a actului juridic, datorată lipsei capacității de exercițiu depline a străinului (conform legii naționale a acestuia). Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară, potrivit art. 14 alin. 2 C. civ.;
d. buna-credinţă trebuie să existe la data la care se încheie actul juridic între cetăţeanul statului locului de perfectare a acestuia şi străin;
e. anularea actului să conducă la un prejudiciu nejustificat cocontractantului cetăţean naţional de bună-credinţă. Cum s-a spus, condiţia aceasta nu este prevăzută expres, dar se deduce din formularea textului legal, destinat protecţiei terţilor;
f. să fie în discuţie alte acte juridice decât actele referitoare la familie, moştenire, drepturi reale asupra imobilelor situate în alt stat decât cel al locului încheierii actului.
Întrunirea cerinţelor[68] antrenează aplicarea legii locului încheierii actului juridic, în locul legii naţionale. Lex loci actus va lua locul legii statului de cetăţenie sau a legii reşedinţei obişnuite, care ar fi fost normal competente. Doctrina a dus unele precizări (valabile şi sub imperiul noului Cod civil), în sensul că este necesar ca cetăţeanul naţional să fi încheiat un act curent al profesiunii sale, act care nu necesită verificări speciale. În speţa Lizardi, această condiţie a fost considerată îndeplinită în ce-l priveşte pe bijutier. În schimb, instanţele franceze au considerat că nu este îndeplinită condiţia, în persoana băncii de la care Lizardi a împrumutat o sumă mari de bani în aceeaşi perioadă, deoarece bancherul are obligaţia de a verifica, cu vigilenţă sporită, existenţa capacităţii depline a clientului[69].
[55] Anularea căsătoriei conduce, pentru minorul de bună-credinţă la încheierea acesteia, păstrarea capacităţii depline de exerciţiu (art. 39 alin. 2 C. civ.).
[56] Recunoaşterea capacităţii de exerciţiu anticipate presupune ascultarea părinţilor sau tutorelui minorului şi dacă este cazul, avizul consiliului de familie.
[57] A se vedea, pentru consideraţii cu privire la capacitatea delictuală a persoanei fizice, L. Pop, I.-F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 454-455.
[58] Cu privire la regimul nulităţii relative, a se vedea, G.Al. Ilie, Capacitatea civilă a persoanei fizice, în M. Nicolae (coordonator), V. Bîcu, G.-Al. Ilie, R. Rizoiu, Drept civil. Persoanele, op. cit., p. 205-208.
[59] A se vedea aceste date, în D. Lupaşcu, D. Ungureanu, Drept internaţional privat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 142.
[60] Pentru analiza acestor condiţii speciale ale căsătoriei minorului, a se vedea M. Avram, Drept civil. Familia, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 46-52.
[61] Pentru o analiză amplă a condiţiilor de exerciţiu al acţiunii civile, I. Leş, Tratat de drept procesual civil, vol. I, Principii şi instituţii generale. Judecata în faţa primei instanţe, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 255-272.
[62] Pentru definiţii ale capacităţii procesuale de exerciţiu, a se vedea, I. Leş, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Art. 1-1.133, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 94; I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 297.
[63] I. Leş, Tratat de drept procesual civil, Volumul I, Principii şi instituţii generale. Judecata în faţa primei instanţe, op. cit., p. 255.
[64] O. Ungureanu, C. Jugastru, A. Circa, Manual de drept internaţional privat, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 250.
[65] Ancel B., Lequette Y., Grands arrêts de la jurisprudence française de droit international privé, 3e édition, Dalloz, Paris, 1998, p. 34-40.
[66] A se vedea O. Ungureanu, C. Jugastru, A. Circa, Manual de drept internaţional privat, op. cit., p. 167.
[67] Ibidem, p. 167; D.-Al. Sitaru, Drept internaţional privat. Partea generală. Partea specială – Normele conflictuale în diferite ramuri şi instituţii ale dreptului privat, op. cit., p. 155.
[68] Teoria interesului naţional este ilustrată de art. 13 din Regulamentul nr. 593/2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I). Cu privire la cerinţele cumulative impuse de Regulament, a se vedea, I. Chelaru, A.-L. Chelaru, Străinii în România. Regim juridic, op. cit., p. 228.
[69] B. Audit, L. d’Avout, Droit international privé, 7e édition refondue, Economica, Paris, 2013, p. 601; D.-Al. Sitaru, Drept internaţional privat. Partea generală. Partea specială – Normele conflictuale în diferite ramuri şi instituţii ale dreptului privat, op. cit., p. 155.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.