Legea nr. 265/2008 privind gestionarea siguranței circulației pe infrastructura rutieră – modificări (I) (O.U.G. nr. 22/2016)

Actul modificat Actul modificator Sumar
Legea nr. 265/2008
(M. Of. nr. 608 din 23 august 2012)
O.U.G. nr. 22/2016
(M. Of. nr. 463 din 22 iunie 2016)
modifică: art. 1 alin. (2) și (5); art. 2 alin. (2) lit. a); art. 3 lit. a), b) și l); titlul Cap. II; art. 4; art. 5; art. 6 alin. (1), (2), (5) și (6); art. 8 alin. (1), (2), (4) și (5); art. 9; art. 10; art. 11; art. 12
introduce: art. 3 lit. p); art. 8 alin. (51)
abrogă: art. 3 lit. h); art. 6 alin. (4)

În M. Of. nr. 463 din 22 iunie 2016, a fost publicată O.U.G. nr. 22/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 265/2008 privind gestionarea siguranței circulației pe infrastructura rutieră.

Considerente:

– Legea nr. 265/2008 privind gestionarea siguranței circulației pe infrastructura rutieră, republicată, denumită în continuare lege, este legea de transpunere a Directivei 2008/96/CE în legislația națională;

– legea, în forma statuată prin ultima modificare adusă prin Legea nr. 125/2012 pentru aprobarea O.G. nr. 6/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 265/2008, este neaplicabilă, având prevederi care, prin restrictivitate, zădărnicesc formarea de auditori de siguranță rutieră, fapt care conduce la imposibilitatea efectuării auditului de siguranță rutieră, a evaluării de impact asupra siguranței rutiere și a inspecției de siguranță rutieră la drumurile deschise circulației. Acest fapt contribuie semnificativ la îngreunarea procesului de construire a drumurilor noi și la neutilizarea fondurilor europene dedicate, creând probleme în ceea ce privește punerea în aplicare a Legii nr. 265/2008, cu modificările și completările ulterioare, și, implicit, a Directivei 2008/96/CE;

– condițiile de studii pentru obținerea atestatului de auditor de siguranță rutieră prevăd obligația solicitantului de a face dovada urmării unor cursuri postuniversitare sau de masterat în domeniul construcției drumurilor sau ingineriei circulației rutiere, fapt ce este în contradicție cu prevederile Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu modificările și completările ulterioare, fiind astfel restricționat accesul unor persoane cu experiență în domeniul construcțiilor de drumuri sau circulației rutiere. Prin această restricționare autoritatea organizatoare se află în imposibilitatea de a putea organiza cursuri pentru obținerea calității de auditor de siguranță, aceasta întrucât la această dată ne aflăm în situația în care absolvenții de studii superioare până la data apariției Legii nr. 288/2004, cu modificările și completările ulterioare, pot face dovada experienței în domeniu, dar nu și a diplomei de masterat, iar absolvenții de studii superioare după data apariției Legii nr. 288/2004, cu modificările și completările ulterioare, pot face dovada diplomei de masterat, dar nu și a vechimii necesare. Astfel, până la această dată nu au fost identificate persoane care să îndeplinească cumulativ condițiile prevăzute de lege, Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. neputând organiza cursuri de pregătire și perfecționare în domeniul auditului de siguranță rutieră;

– de asemenea, țara noastră se clasează pe unul din primele locuri în statistica privind „decesele din accidente rutiere per număr de locuitori”, în condițiile în care studiile arată că efectuarea activităților de audit de siguranță rutieră, evaluare de impact asupra siguranței rutiere și de inspecție de siguranță rutieră pe infrastructura existentă, precum și măsurile luate în urma recomandărilor din rapoartele specifice reduc numărul de decese cu până la 60%;

– există deosebiri între legea de transpunere și prevederile Directivei 2008/96/CE privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere referitoare la domeniul de aplicare al legii, respectiv, al directivei, legiuitorul român optând în 2008 la instituirea obligației de efectuare a auditului și inspecției de siguranță rutieră inclusiv pe drumurile comunale și pe străzile amenajate, respectiv la reglementarea unei arii de aplicare a legii mai largi decât aria de aplicare a directivei, ceea ce implică costuri importante, împovărătoare pentru bugetele administrațiilor locale, disproporționate față de beneficiile aduse;

– există prevederi ale legii care contravin prevederilor Directivei 2006/123/CE privind serviciile în piața internă, în speță cea care statuează criteriul geografic impus la desemnarea auditorilor [art. 11 alin. (2) lit. a) din lege], deoarece acesta creează discriminări în procesul de desemnare a auditorilor față de alți prestatori ai serviciilor de audit din alte state membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European, contrar art. 9 par. 2 lit. a) din directivă;

– prin prevederile legii, o persoană fizică autorizată și atestată ca inspector de siguranță rutieră, care este remunerată din bani publici pentru efectuarea de inspecții de siguranță rutieră, prin efectul recomandărilor ce rezultă din raportul de inspecție de siguranță rutieră, determină cheltuirea altor bani publici pentru punerea în executare a acestora, fără ca raportul sau recomandările să poată fi verificate sau contestate, după caz, neexistând nici posibilitatea unui control instituțional competent asupra dispunerii de cheltuieli din bani publici;

– legea prevede formarea și atestarea de inspector de siguranță rutieră, altul decât auditorul de siguranță rutieră, acesta având atât condiții de studii diferite, cât și formarea inițială diferită. În niciun stat membru al Uniunii Europene nu există calificarea și calitatea de inspector de siguranță rutieră, inspecțiile de siguranță rutieră fiind efectuate în aceste state de echipe de specialiști dintre care cel puțin unul este auditor de siguranță rutieră. De altfel, Directiva 2008/96/CE definește noțiunile de evaluare de impact asupra siguranței rutiere audit de siguranță rutieră, inspecția de siguranță rutieră și auditor de siguranță rutieră neavând nicio prevedere despre „inspectorul de siguranță rutieră”;

– legea prevede, în mod similar, atestarea și pentru „auditorul de evaluare de impact asupra siguranței rutiere” în condițiile în care în toate statele membre ale Uniunii Europene evaluarea de impact asupra siguranței rutiere este efectuată de auditorul de siguranță rutieră, neexistând calificarea și calitatea de auditor de evaluare de impact asupra siguranței rutiere;

– legea are prevederi care conțin termeni tehnici incorecți, precum cei care definesc rețeaua rutieră altfel decât prevede O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare; de asemenea, legea face vorbire despre termeni ca „proiect preliminar” în loc de „studiu de fezabilitate” și „proiect detaliat” în loc de „proiect tehnic și detalii de execuție”, așa cum sunt aceștia definiți prin H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului-cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții. Legea are de asemenea definiții vagi, precum definiția „modificărilor substanțiale” aduse la un drum printr-un proiect. Aceste aspecte creează confuzii și ambiguități la aplicare și interpretare, fapt ce generează un risc ridicat de apariție a litigiilor cu privire la aplicabilitatea și aplicarea legii;

– legea impune investitorului unui proiect de infrastructură obligația de a respecta integral recomandările conținute în raportul de audit de siguranță rutieră, fapt nemaiîntâlnit nici în legislația de specialitate din satele membre U.E., nici în practica europeană. Acest lucru duce la apariția unui risc ridicat de blocare de proiecte de infrastructură și de absorbție scăzută a fondurilor destinate acestuia;

– legea impune administratorului unui drum să respecte întocmai recomandările raportului de inspecție de siguranță rutieră fără a face distincție între dispoziții și recomandări, așa cum este normal. Dispozițiile sunt obligatorii și se referă la refacerea caracteristicilor inițiale ale elementelor de siguranță, iar recomandările nu sunt obligatorii pentru administratorul drumului, ele referindu-se la eventuale modificări ale elementelor geometrice ale drumului sau la introducerea de elemente de siguranță noi.

Deoarece cele de mai sus fac ca legea, în forma ei actuală, să fie aplicată contrar unor directive europene, cu confuzii și interpretări, cu blocaje de proiecte de infrastructură și, în anumite momente, fără un control instituțional al cheltuirii de bani publici, aceasta având drept consecință neîndeplinirea scopului legii, și anume reducerea accidentelor rutiere cu victime prin efectuarea auditului și inspecției de siguranță rutieră;

– legea, prin aplicare, ar crea instituția precedentului în ceea ce privește calitățile de inspector de siguranță rutieră și auditor de evaluare de impact asupra siguranței rutiere, concepte nemaiîntâlnite în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state avansate economic și care aplică bunele practici în materie de gestionarea siguranței circulației pe infrastructura rutieră, și care nu produc niciun beneficiu stării de fapt din țara noastră, conferind unor persoane fizice „autoputeri” ce țin de domeniul autorității statale;

– legea îngreunează obținerea de finanțări pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere, ducând chiar și la pierderea finanțărilor deja obținute. Legea afectează bugetul de stat și bugetele administratorilor rețelei rutiere, vulnerabilizându-le prin dispunerea cheltuirii banului public fără control. Activitatea instituțiilor puse în față obligației de a aplica sau respecta legea, în special activitatea Autorității Rutiere Române – A.R.R. care este nevoită să aplice prevederi contradictorii, implicit să încalce prevederi legale.

Ținând cont că neadoptarea în regim de urgență a acestor modificări ale Legii nr. 265/2008 ar conduce la:

– imposibilitatea formării de auditori de siguranță rutieră, ce conduce implicit la imposibilitatea efectuării operațiunilor de audit de siguranță rutieră la proiectele de infrastructură, fapt ce blochează construcția și modernizarea de drumuri, conducând la neabsorbția fondurilor europene alocate și la returnarea sumelor deja utilizate,

– pierderea galopantă de vieți omenești;

– instituirea precedentului pentru situația în care o persoană fizică autorizată poate uza de atribuții care aparțin de drept autorității statale;

– instituirea precedentului privind crearea unui sistem de management al siguranței infrastructurii rutiere nearmonizat cu cadrul legislativ aplicabil și neconform cu directivele europene incidente, cu riscul declanșării unor acțiuni împotriva României,

– având în vedere că aplicarea în sens larg a legii a început în ianuarie 2016, odată cu actualizarea normelor de aplicare, iar problemele constatate au un grad ridicat de gravitate, reiese că remedierea acestora se poate realiza numai uzând de prerogativele Guvernului stabilite prin art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată.

DOWNLOAD FULL CHAPTER

Legea nr. 265/2008 privind gestionarea siguranței circulației pe infrastructura rutieră – modificări (I) (O.U.G. nr. 22/2016) was last modified: august 29th, 2016 by Redacția ProLege

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii