Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor – modificări (O.U.G. nr. 24/2019)
Redacția ProLege - aprilie 3, 2019Actul modificat | Actul modificator | Sumar |
Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor
(M. Of. nr. 505 din 4 iunie 2004; cu modif. ult.)
|
O.U.G. nr. 24/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, precum şi a altor acte normative
(M. Of. nr. 274 din 10 aprilie 2019) |
– modifică: titlul, art. 1, art. 2, art. 4 alin. (1) lit. a), art. 4 alin. (2), titlul cap. III, art. 7, art. 9, art. 10, art. 14;
– introduce: art. 1^1, art. 3^1-3^6, cap. I^1 „Identificarea, referirea şi evaluarea victimelor infracţiunilor”, art. 4 alin. (1) lit. k), art. 4^1, art. 37; – abrogă: art. 8, art. 11. |
Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator
(M. Of. nr. 441 din 22 mai 2006; cu modif. ult.)
|
– modifică: art. 67 alin. (2). | |
Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
(M. Of. nr. 514 din 14 august 2013; cu modif. ult.)
|
– introduce: art. 53 alin. (2^1).
|
În M. Of. nr. 274 din 10 aprilie 2019, s-a publicat O.U.G. nr. 24/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, precum şi a altor acte normative.
Astfel, respectiva ordonanță aduce unele modificări, dar și completări următoarelor acte normative:
– Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (M. Of. nr. 505 din 4 iunie 2004; cu modif. ult.);
– Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator (M. Of. nr. 441 din 22 mai 2006; cu modif. ult.);
– Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (M. Of. nr. 514 din 14 august 2013; cu modif. ult.).
Vă prezentăm, în continuare, modificările și completările aduse respectivelor acte normative.
Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor
Titlul din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (modificat prin O.U.G. nr. 24/2019)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, titlul prevedea:
„Lege privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, titlul se modifică și va avea următorul conținut:
„LEGE privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor”.
Art. 1 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (modificat prin O.U.G. nr. 24/2019)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 1 prevedea:
„Art. 1
În scopul asigurării protecției victimelor infracțiunilor, prezenta lege reglementează unele măsuri de informare a victimelor infracțiunilor cu privire la drepturile acestora, precum și de consiliere psihologică, asistență juridică gratuită și compensație financiară de către stat a victimelor unor infracțiuni”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 1 se modifică și va avea următorul conținut:
„Art. 1
Prezenta lege reglementează măsurile de informare, de sprijin şi de protecţie acordate victimelor infracţiunilor”.
Art. 1^1 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (introdus prin O.U.G. nr. 24/2019)
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, după art. 1 se introduce un nou articol, art. 1^1, cu următorul conținut:
„Art. 1^1
(1) Orice persoană victimă a unei infracţiuni are dreptul de a fi recunoscută ca atare din momentul identificării, de a fi tratată cu respect, profesionalism, de a beneficia de protecţie şi sprijin individualizate, de a obţine compensaţii financiare şi de a i se restabili drepturile. De aceleaşi drepturi beneficiază şi membrii familiei acesteia.
(2) Măsurile de informare, sprijin şi protecţie, inclusiv evaluarea, acordate în condiţiile prezentei legi nu sunt condiţionate de introducerea unei plângeri în faţa organelor de urmărire penală”.
Art. 2 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (modificat prin O.U.G. nr. 24/2019)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 2 prevedea:
„Art. 2
Ministerul Justiției, prin Institutul Național al Magistraturii, și Ministerul Administrației și Internelor au obligația de a asigura specializarea personalului care, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, stabilește legături directe cu victimele infracțiunilor”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 2 se modifică și va avea următorul conținut:
„Art. 2
Institutul Naţional al Magistraturii, Ministerul Afacerilor Interne, precum şi consiliile judeţene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin direcţiile generale de asistenţă socială şiprotecţia copilului, denumite în continuare direcţii generale, asigură specializarea personalului propriu care, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, stabileşte legături directe cu victimele infracţiunilor”.
Art. 3^1-3^6 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (introdus prin O.U.G. nr. 24/2019)
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, după art. 3 se introduc șase noi articole, art. 3^1-3^6, cu următorul conținut:
„Art. 3^1
(1) În vederea acordării serviciilor de sprijin şi protecţie pentru victimele infracţiunilor, în structura organizatorică a fiecărei direcţii generale se înfiinţează un compartiment pentru sprijinirea victimelor infracţiunilor, structură în cadrul căreia vor funcţiona cel puţin trei specialişti, respectiv: asistent social, psiholog, consilier juridic.
(2) Compartimentul prevăzut la alin. (1) se înfiinţează prin reorganizare, în limita numărului de posturi aprobat în prezent şi cu condiţia încadrării în plafonul cheltuielilor, inclusiv cele de personal, aprobate prin bugetul pentru anul 2019.
(3) În cazul copiilor victime ale violenţei, evaluarea şi acordarea serviciilor de sprijin şi protecţie prevăzute în prezenta lege se face de către compartimentele specializate de intervenţie în situaţii de abuz, neglijare, trafic, migraţie şi repatrieri din cadrul direcţiei generale, potrivit Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi violenţă în familie şi a Metodologiei de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state.
(4) În cazul victimelor violenţei în familie, serviciile de sprijin şi protecţie prevăzute în prezenta lege se acordă de către instituţiile specializate potrivit Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) În cazul victimelor traficului de persoane, identificarea, referirea, asistenţa şi protecţia sunt asigurate şi de către instituţiile specializate potrivit Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare, şi Mecanismului naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane.
(6) În cadrul serviciilor publice de asistenţă socială de la nivelul municipiilor, oraşelor, comunelor se poate înfiinţa Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor numai dacă numărul solicitărilor justifică existenţa unui astfel de serviciu pe raza lor administrativ-teritorială.
(7) Serviciile de sprijin şi protecţie acordate victimei unei infracţiuni pot fi acordate şi de furnizori privaţi de servicii sociale.
(8) Prevederile art. 2 se aplică în mod corespunzător şi furnizorilor de servicii sociale prevăzuţi la alin. (3)-(6).
(9) Serviciile prevăzute la alin. (1) şi (3)-(7) îşi desfăşoară activitatea cu respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal.
Art. 3^2
Procesul de informare, sprijinire şi protecţie a victimelor infracţiunilor cuprinde următoarele etape:
a) identificarea: constatarea calităţii de victimă a infracţiunilor, în sensul prezentei legi;
b) referirea – îndrumarea victimei către Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 31;
c) informarea iniţială – aducerea la cunoştinţa victimei a informaţiilor generale privind drepturile pe care le are şi serviciile de care poate beneficia;
d) evaluarea situaţiei victimei de către Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 31 pentru a se determina care sunt măsurile de sprijin şi protecţie de care aceasta poate beneficia;
e) acordarea serviciilor de sprijin şi protecţie;
f) monitorizarea şi evaluarea serviciilor de sprijin şi protecţie.
Art. 3^3
Informarea, sprijinirea şiprotecţia victimelor infracţiunilor se realizează cu respectarea următoarelor principii generale:
a) respectarea nevoilor victimei – activitatea de informare, sprijin şiprotecţie a victimelor infracţiunilor este subordonată scopului atenuării efectelor negative ale infracţiunii şi reparării prejudiciilor de orice tip, inclusiv de ordin psihic, suferite de către victimă ca urmare a comiterii infracţiunii;
b) evitarea victimizării secundare şi respectarea demnităţii umane – activitatea de informare, sprijin şi protecţie se va realiza cu respectarea demnităţii victimelor şi evitarea victimizării secundare;
c) respectarea siguranţei victimei – activitatea de informare, sprijin şi protecţie se desfăşoară în aşa fel încât aceasta să nu afecteze siguranţa victimei şi să nu o expună la comiterea de noi fapte prevăzute de legea penală;
d) parteneriatul – autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice, organizaţiile neguvernamentale şi cultele recunoscute de lege cooperează pentru asigurarea accesului victimelor infracţiunilor la serviciile de sprijin şi protecţie necesare;
e) nediscriminarea – recunoaşterea statutului de victimă şi asigurarea accesului la serviciile de sprijin şi protecţie se realizează fără discriminare pe baza criteriilor precum: rasa, naţionalitatea, cetăţenia, originea etnică sau socială, limba, religia sau credinţa, opiniile politice sau de oricare altă natură, bunurile de care dispune, dizabilitatea, vârsta, sexul, orientarea sexuală, statutul acestora din punctul de vedere al reşedinţei sau sănătatea;
f) complementaritatea şi abordarea integrată – pentru asigurarea unui răspuns rapid şi eficient la nevoile speciale ale victimelor infracţiunilor, măsurile de informare, de sprijin şi de protecţie a victimelor infracţiunilor trebuie corelate şi abordate integrat cu alte măsuri şi servicii din domenii conexe: economic, de ocupare, educaţional, sănătate;
g) participarea în procesul de luare a deciziei – victimele sunt consultate cu privire la toate deciziile/măsurile care le vizează, în toate etapele procedurilor de referire/furnizare a serviciilor de sprijin şi protecţie, conform prezentei legi;
h) interesul superior al copilului – în cazul în care victima este un copil, se asigură luarea în considerare în primul rând a interesului superior al acestuia, evaluat în mod individual, aşa cum este acesta definit în Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
i) confidenţialitatea – activitatea de informare, sprijin şi protecţie a victimelor se realizează cu păstrarea confidenţialităţii asupra datelor personale şi informaţiilor referitoare la viaţa privată şi situaţia de dificultate în care se află;
j) siguranţa victimei – procedura de referire, precum şi furnizarea serviciilor de informare, sprijin şi protecţie sunt realizate astfel încât să se asigure securitatea personală a victimei şi a membrilor familiei în situaţiile în care se impune;
k) celeritatea – victimele infracţiunilor au dreptul la asigurarea serviciilor de informare, sprijin şi protecţie conform prezentei legi în mod prompt, astfel încât efectele negative ale comiterii infracţiunii să nu se agraveze.
Art. 3^4
În sensul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) victimă a infracţiunilor – persoana fizică ce a suferit un prejudiciu, de orice natură, inclusiv o vătămare a integrităţii sale fizice, mintale sau emoţionale sau un prejudiciu economic, cauzate în mod direct de o infracţiune, precum şi membrii familiei unei persoane decedate ca urmare a unei infracţiuni şi care au suferit prejudicii în urma decesului persoanei respective;
b) membru de familie – soţul/soţia, persoana care convieţuieşte cu victima, şi care se gospodăreşte împreună cu aceasta de o manieră stabilă şi continuă, rudele în linie directă, până la gradul II inclusiv, fraţii şi surorile, precum şi persoanele aflate în întreţinerea victimei;
c) identificarea victimelor infracţiunilor – procesul de constatare a faptului că o persoană se declară/este victimă a infracţiunilor, în sensul prezentei legi;
d) referirea victimelor infracţiunilor – procesul de direcţionare a victimelor către serviciile de sprijin şi protecţie, în conformitate cu nevoile lor specifice;
e) victimizare secundară – trauma suferită de victimă, care nu apare ca un rezultat direct al faptei penale, ci prin reacţia faţă de victimă a instituţiilor şi a persoanelor cu care aceasta intră în contact.
Art. 3^5
În cadrul activităţilor de răspuns la situaţii de urgenţă, în exercitarea atribuţiilor proprii, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura sprijinul victimelor infracţiunilor, la solicitarea autorităţii care coordonează răspunsul la situaţii de urgenţă.
Art. 3^6
Autorităţile şi instituţiile publice colaborează prin realizarea de schimburi de date cu caracter personal, în scopul identificării victimelor infracţiunilor, în cadrul activităţilor de răspuns la situaţii de urgenţă, cu respectarea prevederilor legale privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal”.
Cap. I^1 „Identificarea, referirea şi evaluarea victimelor infracţiunilor” din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (introdus prin O.U.G. nr. 24/2019)
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, după cap. I se introduce un nou capitol, cap. I^1) – „Identificarea, referirea şi evaluarea victimelor infracţiunilor”, cu următorul conținut:
„CAPITOLUL I^1: Identificarea, referirea şi evaluarea victimelor infracţiunilor
Art. 3^7
(1) Organele judiciare, precum şi orice alte instituţii ale statului care, în exercitarea atribuţiilor, intră în contact cu persoane care sunt potenţiale victime ale infracţiunilor le vor informa pe acestea cu privire la posibilitatea de a se adresa Serviciului pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentelor şi furnizorilor de servicii sociale prevăzuţi la art. 31.
(2) Informarea prevăzută la alin. (1) se face atât verbal, cât şi prin înmânarea sub semnătură a unui formular care cuprinde cel puţin adresa Serviciului pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor din raza teritorială a instituţiei care face informarea şi enumerarea atribuţiilor acestuia.
Art. 3^8
În scopul acordării măsurilor de sprijin şi protecţie adecvate, Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 31, realizează evaluarea fiecărei persoane care a fost identificată ca victimă a unei infracţiuni.
Art. 3^9
(1) Evaluarea victimelor reprezintă procesul de identificare a nevoilor de asistenţă şi protecţie, precum şi a serviciilor de sprijin şi protecţie adecvate.
(2) Evaluarea se face pe baza următoarelor criterii:
a) tipul infracţiunii şi circumstanţele comiterii acesteia în măsura în care acestea sunt disponibile sau pot fi oferite de către organele abilitate;
b) impactul fizic şi psihic pe care comiterea infracţiunii l-a avut asupra victimei;
c) caracteristicile personale ale victimei;
d) datele privind autorul infracţiunii, în măsura în care acestea sunt disponibile;
e) tipul de relaţie sau starea de dependenţăfaţă de autorul infracţiunii;
f) eventualele dificultăţi de comunicare ale victimei;
g) istoricul infracţionalşi, după caz, informaţii privind apartenenţa victimei la grupări infracţionale;
h) orice alte aspecte relevante.
(3) Evaluarea victimelor se realizează de către Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 31, în vederea asigurării accesului victimelor cât mai rapid la suport psihologic, medical, de asistenţă socială, consiliere juridică, în funcţie de nevoile individuale ale victimei.
(4) Atunci când este necesar, pentru realizarea evaluării se poate colabora cu furnizori de servicii medicale, în sistem de stat sau privat, în condiţiile legii, cu acordul victimei.
(5) Evaluarea prevăzută la alin. (1) se poate realiza şi de către furnizorii privaţi de servicii sociale, în condiţiile legii.
(6) Victima poate fi însoţită pe durata evaluării de către o persoană pe care o consideră de încredere, dacă solicită acest lucru, cu excepţia cazului când acest lucru contravine intereselor sale.
(7) În vederea evitării victimizării secundare, se asigură evaluarea victimei în cel mai scurt timp de la momentul identificării, astfel încât numărul de declaraţii, evaluări medicale/psihologice/sociale să fie reduse la minimum.
(8) Direcţiile generale au obligaţia creării unui Registru special privind victimele infracţiunilor referite serviciilor de sprijin şiprotecţie, în care se vor consemna date privind victimele ce au beneficiat de măsurile de sprijin şiprotecţie furnizate de Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 31.
(9) Registrul special privind victimele infracţiunilor referite serviciilor de sprijin şiprotecţie cuprinde, cel puţin, date privind: identitatea victimei, cel mai recent domiciliu, CNP-ul, date de contact ale acesteia, data naşterii, cetăţenia, genul, tipul infracţiunii, serviciile către care a fost referită, data referirii şi modalitatea de referire, necesitatea instituirii unor măsuri de protecţie specială.
(10) Stocarea datelor cuprinse în Registrul special privind victimele infracţiunilor referite serviciilor de sprijin şiprotecţie se face pentru o perioadă de 1 an, în scopul folosirii acestora în activitatea de sprijinire şi protecţie a victimelor infracţiunilor sau al furnizării către organele judiciare, la solicitarea acestora. La expirarea termenului de 1 an, datele stocate se şterg.
(11) Direcţiile generale transmit semestrial Ministerului Justiţiei datele statistice cuprinse în Registrul special privind victimele infracţiunilor referite serviciilor de sprijin şi protecţie. Datele statistice privind victimele traficului de persoane se transmit şi Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane.
(12) Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane pune la dispoziţia Ministerului Justiţiei semestrial date statistice privind măsurile de asistenţă şi protecţie acordate victimelor traficului de persoane la nivel naţional.
Art. 3^10
(1) Rezultatele evaluării se consemnează într-un referat de evaluare, care va conţine:
a) datele de identificare a victimei;
b) tipul vătămării suferite de victimă prin comiterea faptei;
c) starea fizică şi psihică a acesteia;
d) nevoile de protecţie specifice ale victimei;
e) tipurile de servicii de sprijin şi protecţie de care victima poate beneficia şi durata acestora. Durata poate fi prelungită, atunci când este necesar;
f) decizia de referire a victimei către alte servicii specializate, atunci când este cazul.
(2) Stocarea datelor de identificare prevăzute la alin. (1) se face pentru o perioada de 1 an, în scopul folosirii acestora în activitatea de sprijinire şiprotecţie a victimelor infracţiunilor sau al furnizării către organele judiciare, la solicitarea acestora. La expirarea termenului de 1 an, datele stocate vor fi şterse.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazurile în care victima beneficiază de măsuri de sprijin şiprotecţie conform prezentei legi, datele de identificare prevăzute la alin. (1) vor fi păstrate pe toată perioada acordării respectivelor măsuri şi 3 luni după încheierea acestora.
Art. 3^11
(1) Instituţia care a efectuat referatul de evaluare are obligaţia de a-l pune la dispoziţia organelor judiciare, la cererea acestora, în copie, în condiţiile legii, atunci când victima participă la procesul penal în calitate de martor, persoană vătămată sau parte civilă.
(2) Organele judiciare pot solicita efectuarea unui nou referat de evaluare atunci când cel întocmit iniţial nu mai este relevant pentru starea actuală a victimei sau a fost distrus datorită împlinirii termenului pentru stocarea datelor de identificare, conform art. 310 alin. (2) şi (3).
Art. 3^12
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică victimelor infracţiunilor, dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României şi victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România”.
Art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (modificat prin O.U.G. nr. 24/2019)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, la art. 4 alin. (1), lit. a) prevedea:
„(1) Organele judiciare au obligația de a încunoștința victimele infracțiunilor cu privire la:
a) serviciile și organizațiile care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistență a victimei, în funcție de necesitățile acesteia;”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 4 alin. (1), lit. a) se modifică și va avea următorul conținut:
„(1) Organele judiciare au obligația de a încunoștința victimele infracțiunilor cu privire la:
a) tipul de sprijin pe care victimele îl pot primi şi din partea cui, inclusiv, în cazul în care este relevant, informaţii de bază privind accesul la asistenţă medicală, orice tip de asistenţă specializată, inclusiv asistenţă psihologică şi cazare alternativă;”.
Art. 4 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (introdus prin O.U.G. nr. 24/2019)
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 4 alin. (1), după lit. j) se introduce o nouă literă, lit. k), cu următorul conținut:
„(1) Organele judiciare au obligația de a încunoștința victimele infracțiunilor cu privire la:
k) în cazul în care victima îşi are reşedinţa sau locuinţa permanentă pe teritoriul unui alt stat membru UE, informaţii privind posibilitatea de depunere a plângerii penale sau a cererii de acordare a compensaţiei financiare din partea statului pe teritoriul statului respectiv, precum şi faptul că există posibilitatea, conform legislaţiei privind cooperarea judiciară internaţională, ca aceasta să fie audiată de autorităţile judiciare române fără a fi prezentă pe teritoriul României”.
Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (modificat prin O.U.G. nr. 24/2019)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, la art. 4, alin. (2) prevedea:
„(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoștință victimei de către primul organ judiciar la care aceasta se prezintă”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 4, alin. (2) se modifică și va avea următorul conținut:
„(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţă victimei de către primul organ judiciar la care aceasta se prezintă, într-un limbaj simplu şi accesibil acesteia”.
Art. 4^1 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (introdus prin O.U.G. nr. 24/2019)
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, după art. 4 se introduce un nou articol, art. 4^1, cu următorul conținut:
„Art. 4^1
(1) Dacă victima nu a sesizat fapta organelor de urmărire penală, Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 31 îi vor comunica acesteia, la primul contact, drepturile prevăzute la art. 4.
(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţă victimei într-un limbaj simplu şi accesibil acesteia”.
Titlul cap. III „Servicii de sprijin şi protecţie acordate victimelor infracţiunilor” din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (modificat prin O.U.G. nr. 24/2019)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, titlul cap. III prevedea:
„CAPITOLUL III – Consilierea psihologică a victimelor unor infracțiuni și alte forme de asistență a victimelor infracțiunilor”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, titlul cap. III se modifică și va avea următorul conținut:
„CAPITOLUL III: Servicii de sprijin şi protecţie acordate victimelor infracţiunilor”.
Art. 7 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (modificat prin O.U.G. nr. 24/2019)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 7 prevedea:
„Art. 7
Consilierea psihologică a victimelor infracțiunilor se asigură, în condițiile prezentei legi, de către serviciile de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, care funcționează pe lângă tribunale”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 7 se modifică și va avea următorul conținut:
„Art. 7
(1) Serviciile de sprijin şiprotecţie acordate victimei infracţiunii ori membrilor familiei acesteia se asigură de către direcţiile generale, gratuit, la solicitarea victimei ori membrilor familiei acesteia, putând fi furnizate şi de serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul oraşelor, municipiilor, comunelor, precum şi de furnizorii de servicii sociale privaţi, în condiţiile prevăzute la art. 31.
(2) Solicitarea pentru acordarea de servicii de sprijin şiprotecţie se adresează direcţiei generale, dar poate f: adresată şi direct unui furnizor privat ori public de servicii sociale, situaţie în care furnizorul are obligaţia de a informa, în scris, direcţia generală pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa beneficiarul serviciului respectiv.
(3) Victimele pot fi referite, în funcţie de nevoile identificate, şi către servicii sociale, educaţionale, medicale sau către alte servicii de interes general, existente în proximitate, acordate în condiţiile legii.
(4) Serviciile de sprijin şiprotecţie acordate atât victimelor infracţiunilor, cât şi membrilor familiei acestora pot fi:
a) informare privind drepturile victimei;
b) consiliere psihologică, consiliere cu privire la riscurile de victimizare secundară şi repetată sau de intimidare şi răzbunare;
c) consiliere privind aspectele financiare şi practice subsecvente infracţiunii;
d) servicii de inserţie/reinserţie socială;
e) sprijin emoţional şi social în scopul reintegrării sociale;
f) informaţii şi consiliere cu privire la rolul victimei în cadrul procedurilor penale, inclusiv pregătirea pentru participarea la proces. Aceste servicii de informaţii şi consiliere nu includ asistenţa juridică gratuită a victimelor unor infracţiuni prevăzută la art. 14-20 ori asistenţa juridică a persoanei vătămate prevăzută în Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare;
g) îndrumarea victimei către alte servicii specializate, atunci când este cazul: servicii sociale, serviciile medicale, servicii de ocupare, de educaţie sau alte servicii de interes general acordate în condiţiile legii”.
Art. 8 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (abrogat prin O.U.G. nr. 24/2019)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 8 prevedea:
„Art. 8
(1) Consilierea psihologică se acordă gratuit, la cerere, pentru victimele tentativei la infracțiunile de omor și omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul penal, pentru victimele infracțiunii de violență în familie, prevăzută la art. 199 din Codul penal, ale infracțiunilor intenționate care au avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, ale infracțiunilor de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor și corupere sexuală a minorilor, prevăzute la art. 218-221 din Codul penal, ale infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută la art. 197 din Codul penal, precum și pentru victimele infracțiunilor de trafic și exploatare a persoanelor vulnerabile și ale tentativei la acestea.
(2) Consilierea psihologică gratuită se acordă victimelor infracțiunilor prevăzute la alin. (1), dacă infracțiunea a fost săvârșită pe teritoriul României sau dacă infracțiunea a fost săvârșită în afară teritoriului României și victima este cetățean român sau străin care locuiește legal în România”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 8 se abrogă.
Art. 9 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (modificat prin O.U.G. nr. 24/2019)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 9 prevedea:
„Art. 9
Consilierea psihologică gratuită se acordă pe o perioadă de cel mult 3 luni, iar în cazul victimelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, pe o perioadă de cel mult 6 luni”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 9 se modifică și va avea următorul conținut:
„Art. 9
(1) Serviciile de sprijin şi protecţie pot fi acordate în:
a) centre de zi care asigură în principal informare, consiliere, sprijin emoţional şi social în scopul reintegrării sociale, consiliere psihologică, consiliere juridică, consiliere privind aspectele financiare, serviciile de inserţie/reinserţie socială etc.;
b) centrele rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată care oferă cazare provizorie adecvată pentru victimele care au nevoie de un loc sigur din cauza unui risc iminent de victimizare secundară şi repetată sau de intimidare şi răzbunare.
(2) Procesul de acordare a serviciilor de sprijin şi protecţie parcurge etapele prevăzute de Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Serviciile se acordă în sistem integrat cu alte măsuri de protecţie prevăzute de legislaţie şi sunt gratuite.
(4) Serviciile se acordă în regim special cu eligibilitate şi accesibilitate extinsă, în regim de birocraţie redusă, accesate doar în condiţiile păstrării anonimatului, fără a încheia contract cu beneficiarii.
(5) Serviciile menţionate la alin. (1) se supun prevederilor Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, cu modificările şi completările ulterioare”.
Art. 10 „Servicii de sprijin şi protecţie acordate victimelor infracţiunilor” din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (modificat prin O.U.G. nr. 24/2019)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 10 prevedea:
„Art.10
(1) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se depune la serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripție domiciliază victima.
(3) Cererea trebuie să cuprindă:
a) numele, prenumele, cetățenia, data și locul nașterii, domiciliul sau reședința victimei;
b) data, locul și circumstanțele săvârșirii infracțiunii;
c) data sesizării și organul judiciar sesizat.
(4) La cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se anexează, în copie, documentele justificative pentru datele înscrise în cerere.
(5) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice gratuite se soluționează în termen de 10 zile de la data depunerii”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 10 se modifică și va avea următorul conținut:
„Art. 10
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică victimelor infracţiunilor, dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României şi victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România”.
Art. 11 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (abrogat prin O.U.G. nr. 24/2019)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 11 prevedea:
„Art. 11
Serviciile de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor pot asigura și alte forme de asistență a victimelor infracțiunilor”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 11 se abrogă.
Art. 14 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (modificat prin O.U.G. nr. 24/2019)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 14 prevedea:
„Art. 14
(1) Asistența juridică gratuită se acordă, la cerere, următoarelor categorii de victime:
a) persoanele asupra cărora a fost săvârșită o tentativă la infracțiunile de omor, omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, o infracțiune de vătămare corporală gravă, prevăzută la art. 182 din Codul penal, o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei, o infracțiune de viol, act sexual cu un minor și perversiune sexuală, prevăzute la art. 197, 198 și art. 201 alin. 2-5 din Codul penal;
b) soțul, copiii și persoanele aflate în întreținerea persoanelor decedate prin săvârșirea infracțiunilor de omor, omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzute la art. 174-176 din Codul penal, precum și a infracțiunilor intenționate care au avut ca urmare moartea persoanei.
(2) Asistența juridică gratuită se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă infracțiunea a fost săvârșită pe teritoriul României sau, în cazul în care infracțiunea a fost săvârșită în afară teritoriului României, dacă victima este cetățean român sau străin care locuiește legal în România și procesul penal se desfășoară în România”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 14 se modifică și va avea următorul conținut:
„Art. 14
(1) Asistenţa juridică gratuită se acordă, la cerere, următoarelor categorii de victime:
a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor, omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracţiune de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor, coruperea sexuală a minorilor, prevăzute la art. 218-221 din Codul penal;
b) soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor de omor, omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, precum şi a infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea persoanei.
(2) Asistenţa juridică gratuită se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau, în cazul în care infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României, dacă victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România şi procesul penal se desfăşoară în România”.
Art. 37 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor (introdus prin O.U.G. nr. 24/2019)
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, după art. 36 se introduce un nou articol, art. 37, cu următorul conținut:
„Art. 37
Prevederile prezentei legi se aplică cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor)”.
Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator
Art. 67 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator (modificat prin O.U.G. nr. 24/2019)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, la art. 67, alin. (2) prevedea:
„(2) În latura penală a procesului, dispozițiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 67, alin. (2) se modifică și va avea următorul conținut:
„(2) În latura penală a procesului, dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, dacă autorul a recunoscut fapta în faţa organelor judiciare sau, în cazul prevăzut la art. 69, în faţa mediatorului”.
Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
Art. 53 alin. (2^1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (introdus prin O.U.G. nr. 24/2019)
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la art. 53, după alin. (2) se introduce un nou alineat, alin. (2^1), cu următorul conținut:
„(2^1) Atunci când, odată cu acordarea liberării condiţionate, instanţa impune condamnatului să execute obligaţia prevăzută la art. 101 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, informarea persoanei vătămate conform alin. (2) se va face şi asupra acestei obligaţii, precum şi a duratei sale”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.