Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator – modificări (Legea nr. 154/2019)

Actul modificat Actul modificator Sumar
Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator

(M. Of. nr. 441 din 22 mai 2006; cu modif. ult.)

 

 

Legea nr. 154/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator

(M. Of. nr.  623 din 26 iulie 2019)

 

– modifică: art. 2 alin. (1)-(2), art. 17 alin. (2), art. 24, art. 41 alin. (1), art. 58 alin. (2), art. 59 alin. (2), art. 60^2 alin. (1), art. 63 alin. (2);

introduce: art. 2 alin. (2^1)-(2^4), art. 2 alin. (6)-(11), art. 12 alin. (2) lit. i)-l), art. 18 alin. (1^1), art. 38 lit. f), art. 58 alin. (2^1)-(2^2), art. 58 alin. (7), art.. 59 alin. (2^1)-(2^2), art. 61 alin. (3)-(4), art. 65 alin. (2), art. 76.

 

În M. Of. nr. 623 din 26 iulie 2019, s-a publicat Legea nr. 154/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

Astfel, respectivul act normativ aduce unele modificări, dar și completări Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (M. Of. nr. 441 din 22 mai 2006; cu modif. ult.).

Vă prezentăm, în continuare, modificările, dar și completările aduse Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

 

Art. 2 alin. (1)-(2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (modificat prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 2, alin. (1)-(2) prevedeau:

(1) Încetat efecte juridice.

(2) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile și conflictelor din domeniul protecției consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și agenții economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 2, alin. (1)-(2) se modifică și vor avea următorul conținut:

„(1) Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau juridice, își pot soluționa conflictele de orice natură prin procedura medierii, chiar și după declanșarea unui proces în fața instanței de judecată.

(2) Dovada încercării procedurii de mediere se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea, în cazul în care părțile au parcurs doar ședința de informare, sau prin procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere, conform art. 57. În cazul în care una dintre părți refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței și nu constituie dovadă a încercării de mediere, conform art. 60^1”.

 

Art. 2 alin. (2^1)-(2^4) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (introdus prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 2, după alin. (2) se introducpatru noi alienate, alin. (2^1)-(2^4), cu următorul conținut:

„(2^1) Prin excepție de la alin. (2), dovada încercării procedurii de mediere de către reclamant va fi considerată ca fiind îndeplinită și prin depunerea la dosarul cauzei a procesului-verbal de neprezentare a uneia dintre părți, întocmit de mediator, numai în situația în care se probează primirea invitației la mediere de către pârât.

(2^2) Ședința de informare cu privire la avantajele medierii este etapa prealabilă încheierii contractului de mediere, cuprinsă în procedura medierii, prin care mediatorul folosind tehnici de comunicare specifice profesiei, în condiții de neutralitate, imparțialitate și confidențialitate, analizează conflictul și prezintă părților avantajele apelării la procedura medierii pentru conflictul lor concret, le dă toate informațiile necesare în scopul de a ajuta și determina părțile, ca în deplin acord și cunoștință de cauză, să accepte rezolvarea neînțelegerilor dintre ele prin mediere.

(2^3) Certificatul de informare este documentul eliberat de către mediator în urma efectuării ședinței de informare cu privire la avantajele medierii pentru toate părțile implicate în conflict, dacă acestea decid că nu doresc semnarea contractului de mediere. Certificatul de informare se eliberează în mod gratuit tuturor părților implicate.

 (2^4) Procesul-verbal încheiat conform alin. (2) este documentul care se eliberează de mediator în cazul în care una dintre părțile implicate refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitației la mediere ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere și va cuprinde în conținutul său demersurile efectuate. Procesul-verbal se va elibera părții care se prezintă la data fixată pentru mediere, în condițiile probării primirii invitației”.

 

Art. 2 alin. (6)-(11) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (introdus prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 2, după alin. (5) se introduc șase noi alienate, alin. (6)-(11), cu următorul conținut:

„(6) Judecătorul, procurorul, notarul public, avocatul, executorul judecătoresc și consilierul juridic recomandă părților, respectiv părții pe care o reprezintă soluționarea amiabilă a litigiului, respectiv a conflictului, prin procedura medierii, potrivit legii speciale.

(7) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile și conflictelor din domeniul protecției consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și agenții economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor.

(8) În litigiile dintre consumatori și comercianți în materie de consum, procedura medierii se aplică în mod corespunzător.

(9) Persoanele fizice sau juridice au dreptul de a-și soluționa disputele prin mediere atât în afara, cât și în cadrul procedurilor obligatorii de soluționare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.

(10) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau prin orice alt mod admis de lege.

(11) În orice convenție ce privește drepturi asupra cărora părțile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte”.

 

Art. 12 alin. (2) lit. i)-l) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (introdus prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 12 alin. (2), după lit. h) se introduc patru noi litere, lit. i)-l), cu următorul conținut:

„(2) În tabloul prevăzut la alin. (1) se menționează următoarele date:

(…)

i) corpul profesional al mediatorilor județean din care face parte;

j) formarea profesională continuă;

k) denumirea formei de exercitare a profesiei de mediator;

l) date de contact ale mediatorului sau formei de exercitare (nr. telefon, nr. fax, adresă de e-mail)”.

 

Art. 17 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (modificat prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 17, alin. (2) prevedea:

„(2) Consiliul de mediere se organizează și funcționează potrivit prevederilor prezentei legi, precum și ale regulamentului său de organizare și funcționare”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 17, alin. (2) se modifică și va avea următorul conținut:

„(2) Consiliul de mediere se organizează și funcționează potrivit prevederilor prezentei legi, ale regulamentului său de organizare și funcționare și ale Statutului profesiei de mediator”.

 

Art. 18 alin. (1^1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (introdus prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 18, după alin. (1) se introduce un nou alienat, alin. (1^1), cu următorul conținut:

„(1^1) Consiliul de mediere înființează Institutul de formare continuă, în vederea creșterii calității pregătirii profesionale continue a mediatorilor autorizați”.

 

Art. 24 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (modificat prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 24 prevedea:

„Art. 24

Mediatorii se constituie în asociații profesionale locale și naționale, având drept scop reprezentarea intereselor profesionale și protejarea statutului lor, și pot adera la asociații profesionale internaționale în condițiile legii”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 24 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 24

(1) Mediatorii se pot constitui în asociații profesionale locale și naționale, având drept scop reprezentarea intereselor profesionale și protejarea statutelor, și pot adera la asociații profesionale internaționale în condițiile legii.

(2) Totalitatea mediatorilor autorizați de către Consiliul de mediere constituie Corpul profesional al mediatorilor din România (CPMR).

(3) Corpul profesional al mediatorilor din fiecare județ (CPMJ), respectiv din municipiul București (CPMB) este constituit din toți mediatorii care au sediul profesional principal/secundar înregistrat în județul respectiv sau în municipiul București.

(4) CPMR va avea un reprezentant în relația cu sistemul judiciar la nivelul fiecărei curți de apel din România.

(5) Organizarea și funcționarea CPMR în structuri județene și pe lângă curți de apel se vor face conform Statutului profesiei de mediator”.

 

Art. 38 lit. f) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (introdus prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 38, după lit. e) se introduce o nouă literă, lit. f), cu următorul conținut:

„Răspunderea disciplinară a mediatorului intervine pentru următoarele abateri:

(…)

f) neplata taxelor profesionale constituie abatere disciplinară și se sancționează conform statutului profesional”.

 

Art. 41 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (modificat prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 41, alin. (1) prevedea:

„(1) Hotărârea Consiliului de mediere de aplicare a sancțiunilor prevăzute la art. 39 alin. (1) poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 41, alin. (1) se modifică și va avea următorul conținut:

„(1) Hotărârea Consiliului de mediere de aplicare a sancțiunilor prevăzute la art. 39 alin. (1) poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă”.

 

Art. 58 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (modificat prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 58, alin. (2) prevedea:

„(2) Înțelegerea părților nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii și ordinii publice, dispozițiile art. 2 fiind aplicabile”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 58, alin. (2) se modifică și va avea următorul conținut:

„(2) Acordul părților nu trebuie să cuprindă prevederi contrare legii și ordinii publice. În condițiile în care legea impune îndeplinirea unor condiții de fond și formă, legalitatea acordului de mediere poate fi verificată și atestată fie de avocații părților sau de către un notar public, în situația în care acestea au fost asistate pe parcursul procedurii de mediere, fie de un alt avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părților”.

 

Art. 58 alin. (2^1)-(2^2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (introdus prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 58, după alin. (2) se introduc două noi alienate, alin. (2^1)-(2^2), cu următorul conținut:

„(2^1) Acordul de mediere verificat și atestat de către avocații părților, de către notarul public sau de către un avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părților este titlu executoriu.

 (2^2) În situația menționată la alin. (2^1) sunt aplicabile și prevederile art. 16 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările și completările ulterioare”.

 

Art. 58 alin. (7) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (introdus prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 58, după alin. (6) se introduce un nou alienat, alin. (7), cu următorul conținut:

„(7) Înțelegerea părților are caracter obligatoriu pentru ele”.

 

Art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (modificat prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 59, alin. (2) prevedea:

„(2) Părțile acordului de mediere se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor. Competența aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanța încuviințează înțelegerea părților se dă în camera de consiliu și constituie titlu executoriu în condițiile legii. Dispozițiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 59, alin. (2) se modifică și va avea următorul conținut:

„(2) Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor. Competența aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanța încuviințează înțelegerea părților se dă în camera de consiliu și constituie titlu executoriu în condițiile legii. Dispozițiile art. 438 – 441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător”.

 

Art. 59 alin. (2^1)-(2^2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (introdus prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 59, după alin. (2) se introduc două noi alienate, alin. (2^1)-(2^2), cu următorul conținut:

„(2^1) Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la notarul public în vederea autentificării acordului de mediere.

 (2^2) Judecătorul, dacă consideră necesar, solicită prezența tuturor părților”.

 

Art. 60^2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (modificat prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 60^2, alin. (1) prevedea:

„(1) Procedura de informare, incluzând și formalitățile pentru convocarea părților, nu poate depăși 15 zile calendaristice. Prevederile art. 2.532 pct. 7 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 60^2, alin. (1) se modifică și va avea următorul conținut:

„(1) Etapa de informare și analiza de conflict din cadrul procedurii de mediere, incluzând și formalitățile pentru convocarea părților, nu pot depăși 15 zile calendaristice. Prevederile art. 2.532 pct. 7 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător”.

 

Art. 61 alin. (3)-(4) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (introdus prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 61, după alin. (2) se introduc două noi alienate, alin. (3)-(4), cu următorul conținut:

„(3) În cazurile prevăzute la art. 60^1, dacă odată cu primirea cererii de chemare în judecată reclamantul nu a depus dovada că s-a încercat soluționarea conflictului prin mediere, instanța, odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată, va solicita atât reclamantului, cât și pârâtului să depună dovada că au încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, dacă o astfel de încercare a avut loc.

(4) În cazul în care până la data la care judecătorul fixează prin rezoluție, potrivit art. 201 alin. (3) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, primul termen de judecată niciuna dintre părți nu comunică instanței dovada prevăzută la alin. (2), instanța va solicita părților depunerea acesteia până la primul termen de judecată”.

 

Art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (modificat prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Vechea reglementare

În vechea reglementare, la art. 63, alin. (2) prevedea:

„(2) Odată cu pronunțarea hotărârii, instanța va dispune, la cererea părții interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepția cazurilor în care conflictul soluționat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje și cauze succesorale*)”.

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 63, alin. (2) se modifică și va avea următorul conținut:

„(2) Odată cu pronunțarea hotărârii instanța va dispune, la cererea părții interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepția cazurilor în care conflictul soluționat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje și cauze succesorale, caz în care se vor restitui 50 de procente din taxa achitată”.

 

Art. 65 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (introdus prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la art. 65, după alin. (1) se introduce un nou alienat, alin. (2), cu următorul conținut:

„(2) Autoritatea tutelară competentă întocmește și eliberează, la cererea mediatorului cu care părțile au încheiat contractul sau la cererea oricăreia dintre părți, raportul de anchetă psihosocială, care este comunicat solicitantului”.

 

Art. 76 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (introdus prin O.U.G.  nr. 21/2019)

 

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după art. 75 se introduce un nou articol, art. 76 , cu următorul conținut:

„Art. 76

Dispozițiile prezentei legi se completează cu dispozițiile Statutului profesiei de mediator”.

Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator – modificări (Legea nr. 154/2019) was last modified: august 9th, 2019 by Redacția ProLege

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii