Legate afectate de modalităţi

Potrivit modalităților care afectează legatul, acestea se împart în: legate pure și simple, legate cu termen, legate sub condiție și legate cu sarcină, așa cum reiese din cuprinsul art. 1.054 alin. (2) C. civ. Vom analiza, pe rând, fiecare dintre aceste categorii de legate.

 

1. Legatul pur și simplu

Legatul pur și simplu este acela care nu este afectat de nicio modalitate. Legatul pur și simplu poate fi legat universal, legat cu titlu universal sau legat cu titlu particular.

În cazul legatului pur și simplu, drepturile legatarului se dobândesc din momentul deschiderii moștenirii, la fel ca în cazul moștenitorilor legali. Aceasta înseamnă că legatarul devine titularul dreptului real sau de creanță ce reprezintă obiectul legatului, din momentul deschiderii moștenirii, indiferent care este momentul exercitării dreptului de opțiune succesorală și necondiționat de punerea sa în posesie. Începând cu acest moment, legatarul poate dispune prin acte între vii de dreptul dobândit prin legat, urmând a distinge după cum obiectul legatului îl constituie un legat cu titlu particular (privind un bun individual determinat sau un bun de gen) sau dacă legatul este universal sau cu titlu universal. Dacă obiectul legatului îl constituie un bun individual determinat, legatarul îl poate înstrăina prin vânzare, donație etc. Dacă obiectul legatului îl constituie un bun de gen, din ziua deschiderii moștenirii legatarul poate cesiona dreptul său de creanță, deoarece până la executarea legatului acesta are doar un drept de creanță împotriva celor obligați să‑l execute (moștenitori legali, legatar universal sau legatar cu titlu universal).

Situația se prezintă similar și în cazul în care obiectul legatului îl constituie bunul altuia, pentru că legatarul, în acest caz, are tot un drept de creanță împotriva celui obligat la executare.

Dacă legatul este universal sau cu titlu universal, legatarul poate înstrăina drepturile sale prin aplicarea regulilor valabile în cazul vânzării unei moșteniri reglementate în art. 1.747‑1.754 C. civ.

Dacă survine decesul legatarului ulterior deschiderii moștenirii testatorului, iar acesta nu și‑a exercitat dreptul de opțiune succesorală, acesta se va transmite către propriii săi moștenitori (art. 1.105 C. civ.).

 

2. Legatul cu termen

Testatorul poate supune legatul unui termen. Termenul poate fi suspensiv sau extinctiv, aplicându‑se în acest caz dreptul comun din materia modalităților actului juridic.

Potrivit art. 1.411 C. civ., „obligația este afectată de termen atunci când executarea sau stingerea ei depinde de un eveniment viitor și sigur.

Termenul poate fi stabilit de părți sau de instanță ori prevăzut de lege”.

Art. 1.412 C. civ. arată că „termenul este suspensiv atunci când, până la împlinirea lui, este amânată scadența obligației.

Termenul este extinctiv atunci când, la împlinirea lui, obligația se stinge”.

Așadar, în ipoteza în care legatul este afectat de un termen suspensiv, drepturile legatarului se vor naște, ca și în cazul legatului pur și simplu, din momentul deschiderii moștenirii, acesta fiind momentul de la care ele pot fi transmise inter vivos sau mortis causa. În schimb, executarea legatului este amânată până la împlinirea termenului suspensiv. Pentru a înțelege mai bine, vom arăta că, deși legatarul devine proprietar sau creditor de la momentul deschiderii moștenirii, el nu va putea solicita predarea obiectului legatului sau plata creanței la momentul deschiderii moștenirii, ci numai după împlinirea termenului suspensiv. Spre exemplu, executarea legatului este amânată timp de 12 luni de la deschiderea moștenirii. În acesta caz legatarul va putea cere predarea legatului sau plata creanței la împlinirea termenului suspensiv de 12 luni de la deschiderea moștenirii, însă dacă legatul a fost predat sau suma a fost plătită de bunăvoie și în cunoștință de cauză înainte de împlinirea termenului, acestea nu sunt supuse restituirii (art. 1.414 C. civ.). Predarea legatului sau plata făcută înainte de împlinirea termenului echivalează cu renunțarea la beneficiul termenului și are drept efect, potrivit art. 1.418 C. civ., exigibilitatea obligației.

Dacă legatul este afectat de un termen extinctiv, acesta își va produce efectele din momentul deschiderii moștenirii, întocmai ca un legat pur și simplu, însă la împlinirea termenului extinctiv dreptul ce constituie obiectul legatului se va stinge ex nunc. Este situația, spre exemplu, în care obiectul legatului îl constituie dreptul de a încasa o chirie a unui imobil timp de 4 ani de la decesul testatorului sau spre exemplu, încasarea unei rente pe o perioadă de 10 ani.

Așa cum s-a subliniat în doctrină[1], în materie de legate (după regula dreptului roman) termenul incert (suspensiv) valorează condiție (dies incertus in testamento conditionem facit).

 

3. Legatul sub condiție

Testatorul poate supune legatul făcut unei condiții suspensive sau rezolutorii. Potrivit art. 1399 C.civ., „este afectată de condiție obligația a cărei eficacitate sau desființare depinde de un eveniment viitor și nesigur”.

Potrivit art. 1.400 C. civ., „condiția este suspensivă atunci când de îndeplinirea sa depinde eficacitatea obligației”, iar potrivit art. 1.401 alin. (1) C. civ., „condiția este rezolutorie atunci când îndeplinirea ei determină desființarea obligației”.

Așadar, legatul sub condiție este acel legat a cărui naștere sau stingere depinde de un eveniment viitor și nesigur în ceea ce privește producerea lui. În ipoteza în care condiția ce afectează legatul este suspensivă, legatarul nu devine proprietar sau creditor la momentul deschiderii moștenirii, ci doar din momentul realizării condiției (de exemplu, legatul prin care testatorul lasă unei persoane o sumă de bani ce i se va înmâna după terminarea studiilor). Se apreciază în literatura de specialitate[2] ca fiind realizată condiția în ipoteza în care cel obligat la predarea legatului a împiedicat cu rea-credință realizarea condiției respective. Până la împlinirea condiției suspensive legatarul va putea ceda dreptul său condițional, atât prin acte inter vivos, cât și mortis causa, ele transmițându‑se însă afectate de condiția suspensivă. Odată realizată condiția, fie că este pozitivă sau negativă, legatarul devine proprietar sau creditor de la data deschiderii moștenirii, cu efect retroactiv. Aceasta semnifică, că în ipoteza transmisiunii dreptului condițional, actele se consolidează.

De asemenea, potrivit art. 1.409 C. civ., „creditorul poate, chiar înainte de îndeplinirea condiției, să facă orice acte de conservare a dreptului său”. Aceasta înseamnă că, până la împlinirea condiției, legatarul poate lua măsuri conservatorii, ca, de exemplu, întreruperea unei prescripții, să formuleze cerere de intervenție într-un litigiu având ca obiect validitatea testamentului.

Dacă însă înainte de îndeplinirea condiției survine decesul legatarului, legatul va fi caduc și nu va trece la proprii moștenitori, chiar dacă condiția se îndeplinește ulterior decesului legatarului. Această soluție se întemeiază pe prevederile art. 1.071 lit. e) C. civ., care arată că orice legat devine caduc atunci când legatarul decedează înaintea împlinirii condiției suspensive ce afectează legatul, dacă aceasta avea un caracter pur personal. Aceasta reprezintă o excepție de la regula de drept comun. Dreptul legatarului sub condiție suspensivă, este dublu condițional, întrucât nașterea dreptului legat depinde de realizarea condiției instituite de testator și, în plus, de îndeplinirea condiției cerute de lege, respectiv supraviețuirea legatarului îndeplinirii condiției[3]. Este posibil ca prin acte juridice între vii să aibă loc transmiterea legatului sub condiție suspensivă, însă dreptul terțului dobânditor este dublu condiționat, asemenea celui al legatarului înstrăinător[4]. În ipoteza în care survine ineficacitatea legatului din cauza desființării pentru nerealizarea condiției suspensive de aceasta vor profita moștenitorii ale căror drepturi succesorale ar fi fost micșorate sau, după caz, înlăturate prin existența legatului sau care aveau obligația să execute legatul respectiv, soluție care rezultă din prevederile art. 1.072 C. civ.

În ipoteza în care condiția ce afectează legatul este rezolutorie, drepturile legatarului se nasc din momentul deschiderii moștenirii, ca și în cazul legatului pur și simplu (de exemplu, legatul prin care testatorul prevede că proprietatea unui bun imobil se transmite numai cu condiția ca soția supraviețuitoare să nu se recăsătorească timp de un an calculat de la data decesului). Dacă condiția rezolutorie se realizează (eveniente conditione), legatul se va desființa retroactiv de la data deschiderii moștenirii. Pe cale de consecință, se vor desființa toate actele între vii sau pentru cauză de moarte prin care succesorii în drepturi ai legatarului au dobândit drepturi. Soluția se întemeiază pe prevederile art. 1.407 alin. (4) C. civ., care arată că, „atunci când condiția rezolutorie produce efecte retroactive, în caz de îndeplinire, fiecare dintre părți este obligată să restituie celeilalte prestațiile pe care le‑a primit în temeiul obligației ca și cum aceasta nu ar fi existat niciodată. Dispozițiile privitoare la restituirea prestațiilor se aplică în mod corespunzător”.

Pendente conditione, legatul poate face obiectul transmisiunii prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. Moștenitorii legatarului dobândesc dreptul la legat, indiferent că este legat universal, cu titlu universal sau cu titlu particular, dar în caz de retransmitere prin moștenire testamentară având ca obiect acest legat determinat, legatul este în toate cazurile cu titlu particular[5].

Dacă condiția rezolutorie nu se realizează sau dacă este sigur că ea nu se va realiza, drepturile legatarului se consolidează definitiv, ca și cum ar fi fost un legat pur și simplu.

Potrivit art. 1.402 C. civ., „condiția imposibilă, contrară legii și bunelor moravuri este considerată nescrisă, iar dacă este însăși cauza contractului, atrage nulitatea absolută a acesteia”. Condiția imposibilă sau ilicită și imorală este considerată nescrisă și va conduce la desființarea legatului numai atunci când este o condiție suspensivă; atunci când condiția este rezolutorie, legatul va fi considerat ca nefiind afectat de această modalitate[6].

Este de menționat, raportat la aspectele expuse anterior, că drepturile reale sub condiție suspensivă sau rezolutorie nu se intabulează în cartea funciară. Acestea se pot înscrie provizoriu, așa cum arată art. 882 alin. (1) C. civ.

 

4. Legatul cu sarcină (sub modo)

Sarcina reprezintă o modalitate specifică liberalităților. Astfel, sarcina este o modalitate specifică liberalităților (donației și legatului) ce constă într‑o obligație de a da, a face sau a nu face ceva, impusă gratificatului (fie el donator sau legatar) de către dispunător[7].

În materia supusă analizei, odată ce legatarul a acceptat legatul făcut în favoarea sa, el este ținut să îndeplinească sarcina trasată de testator. Sarcina, ca modalitate a legatului, poate fi instituită atât în privința legatului universal, cât și a celui cu titlu universal sau a celui cu titlu particular, adică se poate institui în cazul tuturor legatelor.

Sarcina instituită nu afectează dobândirea dreptului asupra legatului, drept care se naște din momentul deschiderii succesiunii, la fel ca în cazul legatului pur și simplu. Se remarcă faptul că sarcina, ca și condiția rezolutorie, nu afectează dobândirea dreptului în privința legatului. Însă, în caz de neexecutare a sarcinii, la fel ca și în cazul realizării condiției rezolutorii, se vor produce efecte retroactive ce urcă până în momentul deschiderii moștenirii.

Datorită faptului că testamentul produce efecte doar după moartea testatorului, sarcina impusă legatarului nu poate viza obligații impuse pentru perioada în care testatorul era în viață, ci doar ulterioare acestui moment[8]. Dacă s‑ar permite stipularea unei sarcini în favoarea testatorului care să fie executată în timpul vieții sale, ne‑am afla în prezența unui pact asupra unei succesiuni nedeschise, interzis de art. 956 C. civ., și de asemenea s‑ar contraveni efectelor testamentului, care se produc de la data deschiderii moștenirii. Doar în cazul donației se poate stipula o sarcină în favoarea dispunătorului și care să fie executată în timpul vieții sale.

În caz de neexecutare a sarcinii, se poate recurge la executarea silită a acesteia și obligarea la daune‑interese sau se poate pronunța revocarea judiciară a legatului pe motiv de neexecutare a sarcinii. Revocarea legatului pentru neexecutarea sarcinii trebuie solicită prin acțiune în instanță și este reglementată în art. 1069‑1070 C.civ. În ceea ce privește neîndeplinirea sarcinii, este de precizat că textul art. 1.069 alin. (1) C. civ., se referă la neîndeplinirea, fără justificare, adică la neîndeplinirea culpabilă a sarcinii. Dacă este vorba despre o neîndeplinire fortuită a sarcinii, potrivit art. 1.069 alin. (1) teza finală C. civ., aceasta va atrage revocarea, numai dacă, potrivit voinței testatorului, eficacitatea legatului este condiționată de executarea sarcinii. Acțiunea în revocarea judecătorească a legatului pentru neîndeplinirea sarcinii se prescrie în termen de un an de la data la care sarcina trebuia executată (art. 1.070 C. civ.). În schimb, acțiunea prin care se solicită executarea sarcinii se prescrie în termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executată.

În ceea ce privește persoanele care pot cere executarea silită a sarcinii, arătăm că acestea sunt: beneficiarul sarcinii, creditorii beneficiarului sarcinii, executorul testamentar. Revocarea judecătorească a legatului pentru neîndeplinirea sarcinii poate fi solicitată de orice persoană interesată, adică de moștenitorii legali ai testatorului, legatarii acestuia sau de către creditori.

Sarcina poate fi stipulată în favoarea unui terț, în favoarea testatorului sau în favoarea legatarului însuși. Vom analiza în cele ce urmează sarcina, în funcție de persoana în favoarea căreia a fost stipulată.

a) Sarcina stipulată în favoarea unui terț

Aceasta reprezintă o stipulație pentru altul și constituie fie o plată, fie o liberalitate indirectă. În ceea ce privește reglementarea stipulației pentru altul, sediul materiei se găsește în dispozițiile art. 1.284‑1.288 C. civ. Pentru prima ipoteză, spre exemplu, testatorul lasă legat un imobil, cu sarcina pentru legatar de a plăti unei rude ale sale o anumită sumă de bani pe care testatorul o datora. Se observă în această ipoteză concretă că sarcina este stipulată și în favoarea testatorului[9]. În cel de‑al doilea caz, respectiv când sarcina reprezintă o liberalitate indirectă, ne găsim în situația unui dublu legat, motiv pentru care regulile privind capacitatea de a testa și de a primi prin testament trebuie să fie respectate atât în raporturile dintre testator și legatar, cât și în raporturile dintre testator și terțul beneficiar al sarcinii. În raporturile dintre legatar și terțul beneficiar al sarcinii, regulile capacității de a testa și de a primi o liberalitate nu sunt aplicabile pentru că executarea sarcinii reprezintă doar o plată, respectiv executarea unei obligații[10].

O situație de excepție, derogatorie de la regulile vizând capacitatea succesorală, este reprezentată de posibilitatea ca sarcina să fie stipulată în favoarea unei persoane viitoare, adică neconcepută, nedeterminabilă, cu condiția însă ca aceasta să existe sau să poată fi determinată la data executării sarcinii. Constituie o astfel de sarcină cea stipulată în favoarea copilului care va fi născut de fiica dispunătorului, fiind vorba despre o sarcină în favoarea unei persoane viitoare.

În ceea ce privește regimul legatului‑sarcină, ca regulă, art. 1.073 C. civ. prevede următoarele: „cu excepția cazului prevăzut la art. 1.071 lit. f) C. civ., caducitatea sau revocarea judecătorească a unui legat grevat cu un legat‑sarcină în favoarea unui terț nu atrage ineficacitatea acestui din urmă legat. Moștenitorii care beneficiază de ineficacitatea legatului sunt obligați să execute legatul‑sarcină”.

Textul art. 1.071 lit. f) C. civ. se referă la faptul că „orice legat devine caduc atunci când: (…) f) bunul ce formează obiectul legatului cu titlu particular a pierit în totalitate din motive care nu țin de voința testatorului, în timpul vieții testatorului sau înaintea împlinirii condiției suspensive ce afectează legatul”. Așadar, prin excepție, caducitatea sau revocarea judecătorească a legatului grevat cu un legat‑sarcină atrage ineficacitatea acestuia din urmă, dacă bunul a pierit în condițiile arătate în art. 1.071 lit. f) C. civ.

b) Sarcina stipulată în favoarea testatorului

Testatorul poate greva legatul cu o sarcină instituită în favoarea sa, în interesul său material sau moral. Așa cum am menționat anterior, testatorul nu poate impune legatarului să execute sarcina în timpul vieții sale, ci doar ulterior decesului său, pentru că legatul produce efecte doar din momentul deschiderii moștenirii[11]. O astfel de sarcină ar putea viza, spre exemplu, plata unei datorii a testatorului către un terț sau către moștenitorii săi, publicarea unor opere ale testatorului, suportarea cheltuielilor de înmormântare etc. Este posibil ca suportarea cheltuielilor de înmormântare să fie impusă legatarului prin sarcina instituită, deoarece regula suportării pasivului succesoral (în care se încadrează această cheltuială) de către moștenitorii legali sau de legatarii universali sau cu titlu universal, cuprinsă în art. 1.114 alin. (2) C. civ., nu este imperativă[12]. În acest caz, sarcina instituită de testator legatarului va profita și celor care erau obligați să suporte pasivul succesoral.

Sarcina stipulată în favoarea testatorului, ca de altfel și sarcina stipulată în favoarea unui terț, vor face ca legatul să înceteze a mai fi liberalitate în limita sarcinii impuse legatarului.

c) Sarcina stipulată în favoarea legatarului

În ipoteza în care testatorul instituie o sarcină în favoarea legatarului însuși, suntem în prezența unei liberalități cu afectațiune specială. Spre exemplu, testatorul dispune ca o parte din suma ce face obiectul legatului să fie utilizată de legatar în scopul de a‑și desăvârși studiile.

Dacă în cazul sarcinii instituite în favoarea unui terț sau în favoarea testatorului, legatul înceta a mai fi o liberalitate în limitele sarcinii (sau mai exact este liberalitate doar pentru ceea ce depășește valoarea sarcinii), în schimb, în cazul sarcinii stipulate în favoarea legatarului, legatul are caracter pur gratuit[13]. Aceasta nu înseamnă însă că legatul nu este revocabil pentru neîndeplinirea sarcinii.

Legatarul instituit de testator are facultatea de a accepta legatul sau nu. Dacă legatarul a acceptat însă legatul, el este obligat să execute sarcina impusă iar în caz de neexecutare a sarcinii impuse, legatul devine revocabil.

 

5. Sarcina excesivă a legatului cu titlu particular

Art. 1.060 C. civ. reglementează sarcina excesivă a legatului cu titlu particular. Potrivit acestui text legal, „dacă legatarul nu poate îndeplini sarcina cu care este grevat legatul său fără a depăși valoarea bunurilor primite în temeiul acestuia, se va putea libera predând beneficiarului sarcinii bunurile ce i‑au fost lăsate prin legat sau valoarea lor.

Valoarea bunurilor lăsate prin legat și a sarcinilor va fi aceea de la data deschiderii moștenirii”.

În acest caz, legiuitorul a avut în vedere ca în ipoteza în care sarcina impusă legatarului cu titlu particular devine excesivă, respectiv se poate ajunge la depășirea valorii bunului lăsat legat, legatarul se poate elibera de această obligație predând beneficiarului sarcinii bunurile ce i‑au fost lăsate legat sau valoarea acestora. Acest lucru se poate întâmpla, spre exemplu, dacă testatorul stipulează sarcina unei întrețineri viagere în favoarea soțului său supraviețuitor sau a unui descendent de‑al său, când la momentul deschiderii moștenirii întinderea acestei obligații este incertă în privința întinderii sale, datorate duratei de viață a beneficiarului, și deopotrivă necesităților de zi cu zi ale debitorului întreținerii. Potrivit textului legal, legatarul poate alege fie între a preda bunurile primite beneficiarului, fie valoarea acestora la data deschiderii moștenirii.

Se impune a arăta că alegerea respectivă aparține legatarului, dar că odată făcută acea alegerea, ea devine irevocabilă. Prevederile art. 1.060 C. civ. se justifică prin aceea că în nicio situație valoarea sarcinii nu trebuie să depășească valoarea obiectului legatului, și tocmai de aceea se admite că dacă legatarul a executat parțial sarcina și apoi constată că valoarea sarcinii depășește valoarea obiectului legatului, el păstrează dreptul de a se libera de executarea sarcinii, caz în care va mai restitui doar diferența dintre valoarea obiectului legatului și valoarea părții din sarcină pe care a executat-o. Astfel, dacă valoarea bunului lăsat prin legat este de 30.000 lei la data deschiderii moștenirii iar sarcina impusă legatarului este aceea de a plăti lunar o rentă în valoare de 1.000 lei către fiica testatorului, fără a exista o limită de timp până la care să fie executată această prestație periodică, potrivit art. 1.060 C. civ., legatarul poate decide să uziteze de facultatea ce i-o recunoaște articolul amintit, ceea ce înseamnă că, după 2 ani de la deschiderea moștenirii, interval în care a plătit 24.000 lei cu titlu de rentă viageră, acesta s-ar putea libera de executarea sarcinii, plătind beneficiarei diferența de 6,000 lei[14].

 

6. Concluzii

Prezentul studiu și-a propus să analizeze legatele prin prisma legăturii lor cu modalitățile, distingând astfel legatul pur și simplu și apoi cele afectate de modalități, respectiv legatul cu termen, legatul sub condiție și legatul cu sarcină. Au fost prezentate, pe lângă chestiunile de ordin teoretic, particularitățile pe care le prezintă legatele în cauză.

DOWNLOAD FULL ARTICLE

Bibliografie:

– G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2012;

– A. Bacaci. Gh. Comăniță, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universul Juridic, București, 2013;

– Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ed. a II-a actualizată și completată, Ed. Universul Juridic, București, 2002;

– I. Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016;

– G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 5-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2020;

– M. Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei RSR, București, 1981;

– A. Nicolae, Considerații teoretice și practice asupra legatului cu sarcină, în Dreptul nr. 2/1999;

– I.G. Mihuță, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem și a altor instanțe judecătorești pe anii 1980‑1985, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1986;

– A. Dumitriu, C. Gall, Repertoriu alfabetic de practică judiciară. Rezumate ale hotărârilor judecătorești, Ed. Științifică, București, 1958.


*  Prezenta parte reprezintă o dezvoltare și adăugire la materialul publicat anterior în lucrarea intitulată Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016.

[1] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ed. a II-a actualizată și completată, Ed. Universul Juridic, București, 2002, p. 228.

[2] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ed. a II-a actualizată și completată, Ed. Universul Juridic, București, 2002, p. 228.

[3] Idem, p. 229.

[4] A. Bacaci. Gh. Comăniță, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 110.

[5] Fr. Deak, op. cit., p. 229.

[6] G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 196.

[7] Idem, p. 201.

[8] Trib. Suprem, dec. nr. 1844/1956, în A. Dumitriu, C. Gall, Repertoriu alfabetic de practică judiciară. Rezumate ale hotărârilor judecătorești, Ed. Științifică, București, 1958, p. 175.

[9] G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 5-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2020, p. 566.

[10] Fr. Deak, op. cit., p. 230. S‑a exprimat și opinia contrară, potrivit căreia terțul beneficiar al sarcinii nu se află în raport de drept cu dispunătorul (testatorul), ci doar cu gratificatul. S‑a argumentat că în acest caz el nu este legatar, ci creditorul celui gratificat. Pentru amănunte în privința acestei opinii, a se vedea M. Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei RSR, București, 1981, p. 188.

[11] Pentru o speță în care sarcina a fost instituită în favoarea testatoarei, în timpul vieții sale, cât și în favoarea soțului testatoarei, a se vedea A. Nicolae, Considerații teoretice și practice asupra legatului cu sarcină, în Dreptul nr. 2/1999, pp. 28‑34. Sarcina stipulată în favoarea testatoarei, cât și a terțului beneficiar poate produce efecte doar începând cu data deschiderii moștenirii.

[12] Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1658/1981, în I.G. Mihuță, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem și a altor instanțe judecătorești pe anii 1980‑1985, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 135.

[13] G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, op. cit., p. 567.

[14] G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, op. cit., p. 567.

 

Legate afectate de modalități was last modified: iulie 13th, 2021 by Ioana Nicolae

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista

Despre autor:

Ioana Nicolae

Ioana Nicolae

Este prof. univ. dr. la Facultatea de Drept din cadrul Universității Transilvania din Braşov și avocat definitiv în cadrul Baroului Braşov.
A mai scris: