Legalitatea comercializării produselor de canabis cu un conținut redus de THC și problemele ivite în practica judiciară privind infracțiunile la regimul drogurilor

Pentru o mai bună armonizare a nivelului de THC permis în produsele alimentare, la nivel european au fost emise mai multe regulamente și recomandări care au stabilit valori maxime în diverse categorii de alimente. În acest sens, Recomandarea (UE) 2016/2115 a Comisiei[57] a arătat că există puține date privind nivelul de THC din produsele alimentare de origine animală și că sunt necesare date cu privire la alimentele derivate din cânepă care conțin cânepă sau derivate din cânepă.

Având la bază o serie de aspecte și opinii autorizate legate de utilizarea speciei de Cannabis sativa, Parlamentul European a adoptat, la data de 13 februarie 2019, Rezoluția nr. 2018/2775(RSP) prin care se cere Comisiei Europene să facă o distincție clară între medicamentele pe bază de canabis și alte modalități de utilizare a acestuia și să elaboreze o definiție juridică clară a canabisului medical. Tot prin aceeași rezoluție s-a stabilit ca autoritățile naționale să aibă o colaborare efectivă cu Comisia Europeană în identificarea unor aspecte pentru cercetare în domeniul canabisului terapeutic și asigurarea celor mai înalte standarde pentru autorizarea, comercializarea și evitarea abuzului de produse derivate din canabis. Potrivit rezoluției un astfel de cadru poate contribui la controlul punctelor de vânzare, limitarea pieței negre și la prevenirea abuzului de substanțe și a dependenței în rîndul persoanelor vulnerabile.

Tot Parlamentul European, la data de 23 octombrie 2020, a votat creșterea nivelului autorizat de THC de la 0,2 % la 0,3 % în cânepa cultivată în scop industrial, așa cum era prevăzut în Regulamentul nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului. Înainte de această modificare suprafețele utilizate pentru producția de cânepă erau considerate eligibile dacă conținutul de tetrahidrocanabinol nu depășea 0.2%.

În ceea ce privește produsele alimentare, în țara noastră nu există legislație specifică privind limitele maxime permise care să fi fost stabilite pentru conținutul de CBD (canabidiol) sau THC și nici pentru punerea pe piață a acestora.

Orice persoană fizică sau juridică poate cultiva canabis cu semințe înregistrate în Catalogul oficial al soiurilor și hibrizilor de plante de cultură din România sau în Catalaloagele Comunităților Europene și poate desfășura în acest sens orice operațiune cu astfel de plante dacă sunt prelucrate în scop tehnic pentru producerea de tulpini, fibre, semințe de ulei sau chiar în scopuri medicale sau științifice. Toate aceste activități se desfășoară sub egida Ministerului Sănătății și cu autorizarea din partea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin direcțiile de specialitate.

Persoana interesată care dorește să producă sau să fabrice substanțe care sunt considerate psihotrope sau stupefiante trebuie să depună la Ministerul Sănătății[58] o serie de documente necesare obținerii autorizației, și anume: cerere tip, act constitutiv (tipul de societate comercială), substanțele care urmează a fi fabricate sau produse, un memoriu tehnic, declarație referitoare la măsurile de protecție fizică a substanțelor stupefiante și psihotrope și altele. Autorizația se eliberează numai după ce persoane anume desemnate verifică spațiul, dar și mijloacele tehnice folosite.

În ceea ce privește importul sau exportul plantelor, substanțelor sau preparatelor stupefiante sau psihotrope, acesta este interzis potrivit legii, însă, aceste operațiuni pot fi efectuate pe cale de excepție doar în baza obținerii unei autorizații din partea Ministerului Sănătății prin departamentele de specialitate.

Pentru a nu cădea sub incidența legii penale trebuie ca toate documentele justificative, cum ar fi, documentele vamale, cele de transport, cele comerciale să ateste în mod cert ce plante/substanțe intră sau ies de pe teritoriul României, cantitatea, denumirea comercială sau cum figurează în tabelele convențiilor internaționale, dar și numele importatorului și exportatorului.

De asemenea, se face referire la termenii de „cannabis” și „tetrahidrocanabinol” și în Legea nr. 143/2000[59] privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Trebuie avut în vedere și Ordinul 677/2004[60] care prevede că pentru determinarea conținutului de tetrahidrocanabinol la soiurile de cânepă se desemnează Laboratorul regional din Județul Alba.

În ceea ce privește CBD-ul (canabidiol), așa cum am arătat mai înainte, nu are efecte psihoactive, iar consumul lui nu provoacă dependență. Este considerat un aliment nou care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului și ca urmare necesită o autorizare din partea Comisiei pentru a putea fi folosit în anumite produse alimentare.

În România acest regulament a fost implementat prin HG nr. 590/2018[61] care a stabilit că introducerea în țară a unor alimente ce nu au urmat procedura de obținere a autorizației și nu se regăsesc în Lista Uniunii atrage răspunderea contravențională.

Astfel, hotărârea era în contradicție cu Regulamentul UE 2019/515 privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru. Pe cale de consecință a fost elaborată HG nr. 204/2020[62] prin care s-a stabilit cadrul legal și instituțional necesar aplicării Regulamentului (UE) 2019/515 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008.

 

3. Răspunderea pentru comercializarea ilicită

În România sunt comercializate legal, inclusiv pe platformele on-line, produse elementare pe bază de cânepă, cum ar fi, pudra proteică, făina de cânepă, semințe de cânepă, batoane proteice, cereale, ceaiuri, produse de patiserie etc. În acest caz, producătorul trebuie să cunoască cadrul legal, să respecte cerințele de calitate și siguranță și să arate dacă produsul este medicinal sau supliment alimentar. Dacă ne aflăm în situația unui supliment alimentar, trebuie parcursă procedura de legalizare, și anume, efectuarea unei notificări către Serviciul Național pentru Plante Medicinale, Aromatice și Produse ale Stupului[63], serviciu care verifică conformitatea cu cerințele legale a produselor și mostrele de produs pentru identificarea canabinoidelor înainte de intrarea pe piață.

Trebuie avut în vedere faptul că sunt comercializate chiar în mediul on-line și alte produse care sunt prezentate ca fiind suplimente alimentare și promovate ca având efecte terapeutice pentru tratarea unor afecțiuni ca, de pildă, autismul, migrenele, epilepsia, depresia etc., sub denumirea de ulei CBD, ulei de cânepă CBD sau ulei canabidiol.

Serviciul Național pentru Plante Medicinale, Aromatice și Produse ale Stupului consideră că acest tip de comercializare este ilegal, suplimentele alimentare sunt scoase pe piață printr-o publicitate înșelătoare, prezentând informații inexacte în ceea ce privește compoziția produsului sau chiar folosind termeni, cum ar fi, „cânepă” sau „canabis” pentru inducerea în eroare a consumatorului și de multe ori, fără a notifica instituțiile abilitate. Cele mai multe astfel de încălcări se produc în mediu on-line.

Referitor la acest aspect prin intermediul Sistemului de Alertă European (RASFF) se poate constata și sancționa astfel de încălcări de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Inspectoratul General al Poliției Române.

Există o răspundere contravențională pentru asemenea fapte în dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope[64].

În privința răspunderii penale aceasta este definită în dispozițiile Legii nr. 143/2000. În Capitolul II al acestei legi se prevede sancționarea traficului și a altor operațiuni ilicite cu substanțe aflate sub control național și pedepsele prevăzute de lege.

 

4. Concluzii și propuneri de lege ferenda

Putem ajunge la concluzia că atât legislația europeană, cât și legislația națională prezintă mari lacune în ceea ce privește cadrul legal și regimul juridic al produselor de canabis cu conținut redus de THC și, în special, aspecte legate de comercializarea acestor produse.

Deși Regulamentul (UE) NR. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 prevede la art. 32 pct. 6 că suprafețele utilizate pentru producția de cânepă constituie hectare eligibile numai în cazul în care conținutul de tetrahidrocanabinol din soiurile utilizate nu depășește 0,2 % și ulterior prin votul Parlamentului European a crescut la 0,3%, totuși, în ceea ce privește comercializarea unor produse care conțin THC, legislația nu prezintă în mod clar dacă aceste produse pot fi comercializate în mod legal sau este ilegală orice acțiune de acest tip.

Pe fondul unor lipsuri în reglementările privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și funcționarea societăților comerciale, în dorința de a realiza venituri materiale importante cu investiție mică și într-un timp foarte scurt, parte din dealerii de droguri au încercat să introducă pe piața românească substanțe noi, care produc efecte similare acestora.

În același scop acestea au fost denumite „produse etnobotanice”, pornindu-se de la faptul că, inițial, reprezentau materie vegetală mărunțită, tratată cu substanțe halucinogene, în cadrul unor procese chimice.

Așadar, începând cu anul 2009 de pe piața restrânsă a Uniunii Europene, dar pe scară mai mare în Asia, au fost importate diverse substanțe, introduse în România sub denumiri care îmbie la consum și induc efecte specifice drogurilor de mare risc, (de genul „Krista l +”, „Insomnia”, „Euphoria”, „Flower Magic”, „Night Flower”, „Strong”), sau cu denumiri utilizate în argoul consumatorilor de canabis și derivați ai acestuia („Weed Blackout Label”, „Maraciucă”, „Ganja”, „Hash”, „Chocolate” etc.) și care consumate, ca și țigări induceau efectele drogurilor de risc.

Nefiind prevăzute în listele anexă ale Legii nr. 143/2000, comercializarea acestora nu a putut fi interzisă, astfel că pe tot cuprinsul statului român s-au înființat locuri de valorificare ale acestora, denumite generic „magazine de vise”, având program non-stop și oferind distribuție chiar la domiciliul consumatorilor, pe baza unui simplu telefon ori on-line.

Chiar dacă nu avem o dispoziție legală care să ateste dacă se comercializează astfel de produse având în conținut THC sub limita de 0,2%, totuși instanțele naționale nu țin cont întotdeauna de această limită când sunt învestite cu soluționarea unor dosare pe Legea nr. 143/2000. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție[65] a arătat că deși această limită este legală atât în România, cât și în Uniunea Europeană cu toate acestea a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc motivat de faptul că au creat certificate de conformitate, pentru a crea o aparență de legalitate, pe care au făcut mențiuni de genul „nu este apt pentru consum uman”, confecționând, cu ajutorul sistemelor I.T., diverse imprimeuri de ștampilă ale unor autorități a căror denumire este doar asemănătoare cu cea reală, însă, în subsolul acestor atenționări nu au uitat a face mențiuni de genul „te îmbie la visare”, „a nu se consuma în exces”, „folosit în exces produsul poate fi toxic, poate provoca amețeală sau stupoare musculară”.

Tot în acest sens și Curtea de Apel Ploiești[66], dar și Tribunalul Mureș[67] a arătat că activitatea inculpaților prezintă o aparență de legalitate și că există serioase carențe legislative (neimputabile inculpaților) care permit din păcate desfășurarea acestui gen de activitate, extrem de dăunătoare pentru sănătatea populației, iar statul permite sau tolerează, prin legislația deficitară, comercializarea acestui gen de substanțe, denumite etnobotanice și percepe impozite de pe urma activităților care se desfășoară în aceste „magazine de vis”, sau altfel spus statul se îmbogățește de pe urma unei activități care pune în pericol sănătatea și viața multor persoane, în special tineri, făcându-se că nu observă ceva ce a devenit deja un fenomen extrem de îngrijorător.

Considerăm că cele trei instanțe de judecată nu au analizat în mod concret dacă faptele săvârșite de inculpații trimiși în judecată sunt infracțiuni la regimul drogurilor și atunci ne aflam în situația prevăzută de art. 15 alin. (2) C. pen. în care se arată că infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale (principiul legalității exprimat prin adagiul latin nullum crimen sine lege) sau ne-am fi aflat într-o răspundere contravențională prevăzută de dispozițiile art. 52 din Legea nr. 339/2005. Este adevărat că structura contravențiilor este asemănătoare cu structura unei infracțiuni, iar atunci când fapta întrunește atât elementele unei norme contravenționale, cât și pe cele ale unei norme penale fapta va fi considerată numai infracțiune[68], instanțele de judecată făcând o analiză mai mult pe efectele acestor substanțe și nu dacă conținutul de canabis (tetrahidrocanabinol) ar fi depășit sau nu limita de 0,2% stabilită de legiuitor în acea perioadă. Chiar Înalta Curte de Casație și Justiție motivează în decizia sa faptul că s-au prezentat materiale în care era indicat un procent relativ redus de THC, mai mic de 0,2%, însă faptele au fost considerate infracțiuni având în vedere că această substanță este prevăzută în Legea nr. 143/2000 și în Regulamentul de aplicare al acesteia, fără a se arăta concentrațiile procentuale în substanțele consumate, fiind urmărit, în principal, efectul produs de consumul acestor substanțe. Menționăm însă faptul că și în dispozițiile art. 43 din Legea nr. 339/2005 sunt prevăzute operațiile de comerț al unor asemenea substanțe și încălcarea dispozițiilor acestui articol constituie contravenție prevăzută în art. 52 alin. (1) lit. d) și sancționată cu amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei.

Din analiza hotărârilor menționate mai sus rezultă faptul că dacă se comercializează astfel de produse care au în conținut tetrahidrocanabinol ce depășește limita de 0,2% (amintim că această limită a crescut la 0,3%) atunci fapta constituie infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Problema care se pune este ce se întâmplă în situația în care comercializarea are loc cu produse care în conținut au THC sub această limită? În această situație apreciem că nu putem discuta despre un comerț ilicit sau chiar de un trafic de droguri în condițiile în care este vorba de o cantitatea foarte mică de THC care nu poate avea efect psihotrop sau psihoactiv și, așa cum am precizat deja, prin Ordinul nr. 677/2004 s-a desemnat un Laborator pentru determinarea conținutului de tetrahidrocanabinol la soiurile de cânepă. Mai mult, trebuie avut în vedere și Regulamentul (UE) 2019/515 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru.

Totodată, la data de 19 noiembrie 2020, Curtea de Justiție a Uniunii Europene – Camera a 4-a a statuat că un stat membru nu poate interzice comercializarea canabidiolului produs în mod legal în alt stat membru, atunci când este extras din planta Cannabis sativa în integralitatea sa, iar nu numai din fibrele și din semințele sale, și că se opune în implementarea unei reglementări naționale în acest sens (hotărârea C-663/18).

Ca propunere de lege ferenda opinăm că trebuie completată legislația (atât dispozițiile Legii nr. 143/200, cât și ale Legii nr. 339/2005) cu dispoziții legale privind comerțul de produse care au în conținut tetrahidrocanabinol, în sensul de a stabili în mod clar când acest comerț constituie infracțiune, când poate fi exercitat în mod legal pe piața din România și dacă se raportează la o anumită limită sau nu.


[57] RECOMANDAREA (UE) 2016/2115 A COMISIEI din 1 decembrie 2016 privind monitorizarea prezenței Δ9-tetrahidrocanabinolului, a precursorilor săi și a altor canabinoide în produsele alimentare.

[58] Norma metodologică de aplicare a prevederilor Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope din 22.12.2006, în vigoare de la 11 ianuarie 2007.

[59] Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, în vigoare de la 3 august 2000.

[60] Ordinul nr. 677/2004 privind desemnarea unui laborator pentru determinarea conținutului de tetrahydrocanabinol la soiurile de cânepă, în vigoare de la 25 septembrie 2004

[61] HG nr. 590/2018 privind stabilirea cadrului instituțional și a unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2015/2.283 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1.852/2001 al Comisiei, precum și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/456 al Comisiei privind etapele procedurale ale procesului de consultare pentru stabilirea statutului de aliment nou în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2.283 al Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele noi, în vigoare de la 9 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 10 august 2018.

[62] HG nr. 204/2020 în vigoare de la 19 aprilie 2020.

[63] Ordinul nr. 244/2005 în vigoare de la 30 mai 2005.

[64] Art. 52 alin. (1):

„a) nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (1), art. 37 alin. (2)-(4) și ale art. 44-46, cu amendă de la 200 lei (RON) la 1.000 lei (RON); b) nerespectarea prevederilor art. 43, cu amendă de la 500 lei (RON) la 2.000 lei (RON); c) nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (4), ale art. 47 și 48, cu amendă de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON); d) nerespectarea prevederilor art. 42 alin. (1)-(3) și ale art. 43, cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON)”.

[65] ÎCCJ, Secția penală (Completul nr. 7 AP), hotărârea nr. 2957/2013 din 1/10/2013.

[66] Curtea de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie (7APa), hotărâre nr. 199/2011 din 21/12/2011.

[67] Trib. Mureș, Secția penală (CU7), hotărârea nr. 55/2011 din 07/04/2011.

[68] Mihai Adrian Hotca, Regimul juridic al contravențiilor, comentarii și explicații, Ediția a V-a, Ed. CH Beck, București, 2012, p. 6.

Legalitatea comercializării produselor de canabis cu un conținut redus de THC și problemele ivite în practica judiciară privind infracțiunile la regimul drogurilor was last modified: februarie 25th, 2021 by Bogdan Buneci

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista

Despre autor:

Bogdan Buneci

Bogdan Buneci

Este lector universitar la Facultatea de Drept, Universitatea Ecologică din București, avocat în Baroul București din anul 2009, doctor în drept și specializat în cauzele penale.
A mai scris:
Eduard Constantin

Eduard Constantin

Este avocat în cadrul Baroului București din anul 2010, specializat în drept penal. Este membru al Asociației Internaționale de Drept Penal și al Asociației Române de Științe Penale.
A mai scris: