Legalitatea comercializării produselor de canabis cu un conținut redus de THC și problemele ivite în practica judiciară privind infracțiunile la regimul drogurilor

2.2. Legislația națională

Cultivarea, producerea, comerțul și alte operațiuni privind planta de canabis (cânepa) pe teritoriul României sunt reglementate de Legea nr. 339/2005[41]. În înțelesul legii, termenul „canabis” se referă la vârful florifer sau fructifer al plantei Cannabis indica, exceptând semințele sau frunzele care nu sunt însoțite de vârfurile ramurilor, a cărui rășină nu a fost extrasă, oricare ar fi întrebuințarea acestuia. Așa cum se observă, în definirea termenului „canabis” legea face referire expresă la Cannabis indica (marijuana), numai această varietate de canabis fiind considerată substanță stupefiantă; canabisul este menționat în tabelul II din anexă, în categoria substanțelor stupefiante supuse unui control strict. Cu toate acestea, atunci când sunt vizate utilizările industriale ale canabisului, legea este contradictorie în privința semnificației termenului „canabis”, în sensul că se referă la o altă varietate de canabis, respectiv Cannabis sativa (cânepa industrială), fiind indicate numai soiurile înregistrate în Catalogul oficial al soiurilor și hibrizilor de plante de cultură din România sau în Cataloagele Comunităților Europene.

Din interpretarea art. 11, 12 din Legea nr. 339/2005, în România este permisă cultivarea plantelor de canabis numai în scop tehnic, în scop industrial (inclusiv alimentar), prin producerea de tulpini, fibre, sămânță și ulei, în scop medical și științific și numai din soiurile înregistrate în Cataloagele oficiale de la nivel național și european, cu autorizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale; în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România sunt înregistrate următoarele soiuri de canabis (cânepă): Armanca, Dacia Secuieni, Denise, Diana, Lovrin 110, Olivia, Ratza, Secuieni Jubileu, Silvana, Succesiv, Teodora, Zenit[42]. Furnizorii de semințe de canabis au obligația de a livra asemenea semințe numai către deținătorii autorizației de cultivare.

Astfel, Legea nr. 339/2005[43] stabilește regimul juridic privind cultivarea, producerea, fabricarea, depozitarea, comerțul, distribuția, transportul, deținerea, oferirea, transmiterea, intermedierea, achiziționarea, utilizarea și tranzitul pe teritoriul național ale plantelor spontane sau cultivate, substanțelor și preparatelor prevăzute în tabelele I, II și III din anexa care face parte integrantă din această lege. Întâlnim aici termenii de „cannabis, rezină de canabis, extracte și tincturi de cannabis” (Tabelul II pct. 18) sau „tetrahidrocanabinol” (Tabelul I pct. 31). Despre semințele de cannabis sativa nu se specifică nimic în aceste dispoziții legale, iar Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare a comunicat că periodic se actualizează Lista națională a plantelor folosite ca materii prime în suplimente alimentare de către Comitetul Tehnic pentru Plante Medicinale, Aromatice și Produse ale Stupului. Acest Comitet având și opinia Ministerului Sănătății (Adresa 5681/28.01.2011 în care se precizează că semințele de Cannabis sativa nu intră sub incidența Legii nr. 339/2005 și că sunt exceptate de la suspiciunea că ar putea avea acțiune stupefiantă sau psihotropă) a permis utilizarea în suplimente alimentare a semințelor de cânepă și uleiului obținut prin presarea acestora.

Condițiile de producere și comercializare a semințelor sunt reglementate de Legea nr. 266/2002[44]. Comercializarea semințelor se realizează de operatorii economici cu sediul social pe teritoriul României, persoane fizice sau juridice, înregistrați în acest scop și care au primit autorizație eliberată de autoritatea oficială desemnată sau de alți operatori economici cu sediul social pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene, înregistrați în acest scop pe teritoriul unui stat membru, dar care prestează servicii pe teritoriul României

Semințele pot fi comercializate numai dacă provin din soiuri înregistrate în Catalogul comun al Uniunii sau în Catalogul oficial al României ori în cataloagele statelor membre; soiurile naționale se echivalează cu cele înregistrate la nivel european. Prin excepție, semințele pot fi comercializate și dacă nu sunt înregistrate în cataloagele menționate, ca semințe importate din țări terțe destinate multiplicării, semințe destinate altor scopuri de testare sau experimentare, semințe din alte genuri și specii de plante, în condițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 266/2002.

Importul de semințe din state terțe este permis cu avizul prealabil al autorității oficiale desemnate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în condițiile art. 17 din Legea nr. 266/2002. Exportul de semințe în țări terțe este permis pe baze contractuale, în condițiile art. 19 din Legea nr. 266/2002.

Potrivit art. 20 din Legea 266/2002, controlul, certificarea identității și testarea calității semințelor, înregistrarea, supravegherea, monitorizarea și autorizarea operatorilor economici în toate etapele producerii, prelucrării și comercializării se fac de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Inspecția Națională pentru Calitatea Semințelor, prin inspectoratele teritoriale pentru calitatea semințelor și a materialului săditor și Laboratorul Central pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor, în conformitate cu regulile, normele tehnice și reglementările comunitare și internaționale în vigoare. Eliberarea certificatelor internaționale privind calitatea semințelor se efectuează de către Laboratorul Central pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor București, precum și de alte laboratoare ale companiilor de semințe acreditate.

Condițiile generale privind importul și exportul semințelor sunt prevăzute în regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 34/2011 al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale[45]. Importul semințelor se poate efectua de operatorii autorizați pentru producerea și comercializarea semințelor, care au încheiat contracte în acest scop, în baza unui aviz emis de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Exportul semințelor se face în conformitate cu prevederile legislației interne și internaționale, precum și cu exigențele fitosanitare impuse de țara importatoare și condițiile stabilite prin contractele de export. În ambele cazuri, semințele trebuie însoțite de documentele de identitate și calitate emise de inspectoratele teritoriale pentru calitatea semințelor și a materialului săditor, Laboratorul Central pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor, unitățile fitosanitare.

Comercializarea semințelor de plante pentru fibre, inclusiv semințele de cânepă (Cannabis sativa L), este reglementată de Ordinul nr. 150/2010 al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale[46]. În acord cu reglementările europene, potrivit art. 3 alin. (1) din acest ordin, semințele de cânepă (Cannabis sativa L.) pot fi comercializate numai dacă sunt certificate oficial ca „sămânță bază” sau „sămânță certificată”, iar în procesul de certificare se va ține seama de condițiile și standardele prevăzute în anexă; soiurile trebuie să fie înregistrate în cataloagele oficiale. Certificarea semințelor de cânepă se efectuează de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Inspecția Națională pentru Calitatea Semințelor, prin inspectoratele teritoriale pentru calitatea semințelor și a materialului săditor și prin Laboratorul Central pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor.

În orice situație, semințele de cânepă importate din statele membre trebuie să provină din soiurile înregistrate în Catalogul comun al Uniunii, în Catalogul oficial al României sau al altor state membre și trebuie să fie însoțite de documente privind identitatea și calitatea. De asemenea, operatorii trebuie să fie autorizați și să existe un aviz emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Semințele de cânepă, altele decât cele pentru însămânțare, pot fi importate numai de către importatori autorizați special în acest scop, în acord cu reglementările europene. Autorizația de importator se emite de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu respectarea procedurii prevăzute în Hotărârea de Guvern nr. 230/2011[47]. Importurile din statele terțe se realizează numai în baza licenței de import emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

În România, controlul tetrahidrocanabinolului la soiurile de cânepă cultivată se realizează prin intermediul Laboratorului regional pentru controlul calității și igienei vinului Blaj, județul Alba, așa cum prevede art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 677/2004 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale[48]. Conținutul de tetrahidrocanabinol la cânepa brută și semințele de cânepă comercializate, importate sau exportate nu poate depăși 0,2 %.

Principiile generale privind comercializarea și siguranța alimentelor sunt prevăzute de Legea nr. 150/2004[49]. Conform art. 3 alin. (1) din lege, „prin aliment ori produs alimentar se înțelege orice produs sau substanță, indiferent dacă este prelucrat integral, parțial sau neprelucrat, destinat consumului uman ori preconizat a fi destinat consumului uman”, iar potrivit alin. (2) din același articol, „alimentele includ și băuturile, guma de mestecat și orice altă substanță, inclusiv apa, încorporată intenționat în hrană în timpul producerii, pregătirii sau tratării acesteia.”.

De asemenea, art. 3 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 150/2004 prevede că în noțiunea de aliment nu sunt incluse substanțele narcotice și psihotrope. Așa cum am arătat, cânepa industrială (canabis sativa) și produsele derivate (semințe, ulei, făină, produse de panificație și patiserie, băuturi energizante etc.) nu sunt considerate substanțe narcotice în înțelesul legislației naționale și internaționale, astfel încât pot fi incluse în categoria produselor alimentare, nefiind incidente dispozițiile art. 3 alin. (3) din lege. Mai mult, produsele alimentare pe bază de cânepă prezintă un nivel ridicat de siguranță în consum, cu beneficii nutriționale deosebite.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 150/2004, legislația în domeniul alimentelor urmărește realizarea unui nivel înalt de protecție a vieții și sănătății umane, a intereselor consumatorilor, inclusiv prin promovarea unor practici corecte în comerț, precum și libera circulație a alimentelor. Totodată, din dispozițiile art. 12 din Legea nr. 150/2004 reiese că alimentele importate în vederea punerii pe piață în România trebuie să fie conforme cu cerințele legislației în domeniul alimentelor sau cu cele prevăzute de acordurile încheiate între România și țara exportatoare.

Dispozițiile art. 2 din Normele tehnice aprobate prin Ordinul comun nr. 1228/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, ministrului sănătății și președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor[50] prevăd că: „suplimentele alimentare sunt preparate condiționat sub formă de tablete, capsule, drajeuri, pulberi sau lichide, care au în compoziția lor nutrienți (macro- și micronutrienți) și/sau alte substanțe comestibile care sunt consumate în condiții definite, în mod suplimentar față de aportul alimentar obișnuit”.

Deopotrivă, potrivit art. 3 din Normele tehnice aprobate prin Ordinul comun nr. 1228/2005, în categoria produselor alimentare sunt incluse ca suplimentele alimentare și extractele animale și vegetale și alte produse de origine animală și vegetală procesate, precum și amestecuri de extracte vegetale și animale, amestecuri ale acestora cu vitamine și/sau minerale, inclusiv amestecuri de vitamine și/sau minerale cu plante medicinale și aromatice, produse de origine animală, microorganisme, aminoacizi, grăsimi de origine vegetală și animală și alți nutrienți. Conform art. 11 din normele tehnice mai sus menționate, aceste produse nu pot fi comercializate decât în baza certificatului notificator eliberat de Institutul de Bioresurse Alimentare, Institutul de Sănătate Publică Iași, Institutul de Sănătate Publică Cluj-Napoca sau Institutul de Sănătate Publică Timișoara; procedura de realizare a notificării este prevăzută în anexa Ordinului nr. 1946/2014 al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale[51].

Astfel, potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 1069/2007 al ministrului sănătății publice[52], suplimentele alimentare sunt definite ca produse alimentare al căror scop este să completeze dieta normală și care sunt surse concentrate de nutrienți sau alte substanțe cu efect nutrițional ori fiziologic, separat sau în combinație, comercializate sub formă de doză, cum ar fi: capsule, pastile, tablete, pilule și alte forme similare, pachete de pulbere, fiole cu lichid, sticle cu picurător și alte forme asemănătoare de preparate lichide sau pulberi destinate consumului în cantități mici, măsurabile.

În Ordinul comun nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și ministrului sănătății[53], se prevede în art. 2 alin. (1) că „este interzis a se comercializa drept produse prelucrate sau preparate ori parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare plante care figurează în lista nr. 1 care cuprinde plantele periculoase pentru consumul uman”. Deși în lista nr. 1 din anexa ordinului este menționată planta Cannabis sativa (cânepa), totuși în urma avizului consultativ emis la data de 12 septembrie 2017 al Comitetului Tehnic pentru Plante Medicinale, Aromatice și Produse ale Stupului, înființat în baza Legii nr. 491/2003, a fost permisă folosirea în compoziția suplimentelor alimentare a semințelor de cânepă și uleiului obținut din presarea lor, considerându-se că aceste ingrediente nu au efecte stupefiante sau psihotrope, deci nu sunt periculoase pentru consumul uman[54].

Suplimentele alimentare pe bază de semințe și ulei de cânepă pot fi introduse pe piață în urma eliberării certificatului notificator de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Naturale – IBA București, prin Serviciul Național pentru Plante Medicinale Aromatice și Produse ale Stupului (SNPMAPS). Potrivit art. 3 alin. (8) din Legea nr. 491/2003, SNPMAPS asigură notificarea, supravegherea și controlul suplimentelor alimentare și produselor de uz extern obținute pe bază de plante medicinale, aromatice și produse ale stupului, cu excepția produselor cosmetice.

Pentru vânzarea cu amănuntul a produselor alimentare pe bază de cânepă este necesară înregistrarea unității de vânzare la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), cu respectarea procedurilor prevăzute în anexa Ordinului nr. 111/2008 al președintelui ANSVSA[55].

Produsele alimentare pe bază de cânepă fabricate și comercializate în România, cu respectarea legii, pot fi comercializate și pe teritoriul altor state membre ale Uniunii în baza unei declarații voluntare de recunoaștere reciprocă, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/515, pus în aplicare prin Hotărârea de Guvern nr. 204/2020[56]. De asemenea, produsele comercializate în mod legal în alte state membre pot fi comercializate și în România, în baza aceleași proceduri de recunoaștere reciprocă.


[41] Legea nr. 339 din 29 noiembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, cu modificările și completările ulterioare. Această lege a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1095 din 5 decembrie 2005 (legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/66456).

[42] Ordinul nr. 193 din 14 iulie 2020 al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale privind aprobarea Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 10 august 2020. A se vedea istis.ro/image/data/download/catalog-oficial/CATALOG%202020.pdf.

[43] Legea nr. 339/2005 este în vigoare de la 5 iulie 2006.

[44] Legea nr. 266 din 15 mai 2002 privind producerea, prelucrarea, controlul și certificarea calității, comercializarea semințelor și a materialului săditor, precum și înregistrarea soiurilor de plante, cu modificările ulterioare. Această lege a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 3 aprilie 2014 (legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/36141).

[45] Ordinul nr. 34 din 7 februarie 2011 al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea controlului de calitate și fitosanitar la importul și exportul semințelor și materialului săditor, cu modificările și completările ulterioare. Aceast ordin a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2011 (legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/126197).

[46] Ordinul nr. 150 din 22 iunie 2010 al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale privind comercializarea semințelor de plante oleaginoase și pentru fibre, cu modificările și completările ulterioare. Aceast ordin a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 30 iunie 2010 (legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/119984).

[47] Hotărârea de Guvern nr. 230 din 16 martie 2011 privind autorizarea importatorilor de semințe de cânepă pentru alte întrebuințări decât pentru semănat, cu modificările ulterioare. Această hotărâre a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 23 martie 2011 (legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/127022).

[48] Ordinul nr. 677 din 22 septembrie 2004 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale privind desemnarea unui laborator pentru determinarea conținutului de tetrahydrocanabinol la soiurile de cânepă. Acest ordin a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 25 septembrie 2004 (legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/55425).

[49] Legea nr. 150 din 14 mai 2004 privind siguranța alimentelor, cu modificările și completările ulterioare. Această lege a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 29 noiembrie 2006 (legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/52134).

[50] Ordinul nr. 1228 din 22 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor tehnice privind comercializarea suplimentelor alimentare predozate de origine animală și vegetală și/sau a amestecurilor acestora cu vitamine, minerale și alți nutrienți. Acest ordin a fost publicat în Monitorul Oficial nr. nr. 253 din 21 martie 2006 (legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/70012).

[51] Ordinul nr. 1946 din 17 decembrie 2014 pentru aprobarea Procedurii privind modul de realizare a notificării produselor finite pe bază de plante medicinale, aromatice și produse ale stupului care se notifică de către operatorii din domeniu și se încadrează ca suplimente alimentare, produse de uz intern sau extern, exclusiv produsele cosmetice. Acest ordin a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 29 decembrie 2014 (legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/164195).

[52] Ordinul nr. 1069 din 19 iunie 2007 pentru aprobarea Normelor privind suplimentele alimentare, cu modificările ulterioare. Acest ordin a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 5 iulie 2007 (legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/221569).

[53] Ordinul nr. 244 din 22 aprilie 2005 privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Acest ordin a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 30 mai 2005 (legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/62073).

[54] Date furnizate la cerere de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Naturale București, în adresa din 13.12.2020.

[55] Ordinul nr. 111 din 16 decembrie 2008 privind aprobarea Normei sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor a activităților de obținere și de vânzare directă și/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau nonanimală, precum și a activităților de producție, procesare, depozitare, transport și comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală, cu modificările și completările ulterioare. Acest ordin a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 30 decembrie 2008 (legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/101005).

[56] Hotărârea de Guvern nr. 204 din 18 martie 2020 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2019/515 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008. Această hotărâre a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 24 martie 2020 (legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/224309).

Legalitatea comercializării produselor de canabis cu un conținut redus de THC și problemele ivite în practica judiciară privind infracțiunile la regimul drogurilor was last modified: februarie 25th, 2021 by Bogdan Buneci

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista