Justiţia devine din ce în ce mai subiectivă
Mădălin Niculeasa - ianuarie 1, 2016“Justice increasingly becomes subjective”
Abstract
In this study, the author describes justice, which increasingly becomes subjective.
The structure and the body of the study reveal the comments on the subjectively required professional capacity, which cannot replace the functional mechanisms of democracy, on the need of the concrete profile of the magistrate or of the lawyer, as guarantees for the objectivation of the judicial process, on the subjectivity of the of the arbitration institution in Romania.
Finally, the author puts forward certain brief considerations regarding the democratic mechanisms related to the operation of an alternative system of the application of justice.
Keywords: justice; democracy; magistrate; lawyer; judicial process; arbitration institution.
I. Calitatea profesională impusă subiectiv nu poate suplini mecanismele funcţionale ale unei democraţii
De cele mai multe ori calitatea umană face diferenţa, însă nu totdeauna calitatea umană şi profesională este şi garanţia că lucrurile funcţionează cum trebuie, situaţie în care este nevoie de mecanisme obiective şi cenzurabile de funcţionare a unei societăţi sau sistem. Ideea este că mecanismele democraţiei nu ar trebui să fie înlocuite doar de criteriul calităţii umane, criteriu impus doar prin garanţia unor anumite grupuri de acţiune şi interese („bisericuţe”).
Societatea contemporană, cu predilecţie în ţara noastră, funcţionează în jurul unei anomalii, spun eu, şi anume grupurile şi grupuleţele ce îşi dezvoltă propria conştiinţă de sine, autonomizându-se faţă de restul societăţii. Democraţia este continuă şi fluidă în sensul că permite circulaţia valorilor de la un capăt la altul al societăţii, existând mecanisme transparente de identificare a valorii profesionale, dincolo de apartenenţa sau de garanţia dată de un anumit grup social sau profesional.
Mecanismele de identificare a calităţii profesionale determină în final gradul de subiectivitate sau de obiectivitate al respectivului sistem. În acest sens, două informaţii au trecut aparent nebăgate în seamă, ambele relative la calitatea actului de justiţie (lato sensu). Prima informaţie se referă la concluzia Institutului Naţional al Magistraturii cu privire la profilul concret al candidatului la admiterea în magistratură, iar a doua informaţie are legătură cu recenta numire a conducerii Curţii de Arbitraj Internaţional, de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
II. Despre nevoia profilului concret al magistratului şi avocatului, drept garanţii pentru obiectivarea actului de justiţie
Din punctul meu de vedere, concluziile Institutului Naţional al Magistraturii sunt fundamentale în ceea ce priveşte calitatea actului de justiţie. Problema este că astfel de analize şi decelări trebuie să fie continue şi aplicabile atât la momentul admiterii în magistratură, cât şi în momentele ulterioare. Este nevoie ca CSM, prin mecanismele proprii, să urmărească măsura în care magistraţii au scăpat de „problemele” menţionate de Institutul Naţional al Magistraturii, întrucât doar constatarea aplicată candidatului face ca justiţia să rămână extrem de subiectivă.
Este nevoie în egală măsură atât de un profil al candidatului, cât şi de un profil al actualului magistrat. Curajul Institutului Naţional al Magistraturii rămâne o faptă minoră dacă se rezumă la această abordare statică, aplicabilă doar candidatului, şi nu identifică şi profilul magistratului din ziua de astăzi, întrucât doar acest din urmă profil permite măsurarea gradului de eficacitate al sistemului de justiţie.
De asemenea, acest exemplu dat de Consiliul Superior al Magistraturii trebuie urmat şi de avocaţi respectiv de restul entităţilor implicate în realizarea actului de justiţie. Orice s-ar spune nu poate invalida importanţa avocatului în ceea ce priveşte înfăptuirea actului de justiţie, sens în care este nevoie să ştim care este profilul candidatului la admiterea în profesia de avocat, respectiv care este profilul avocatului din ziua de astăzi. Un astfel de profil poate influenţa multe mecanisme, premise, percepţii şi concluzii ce astăzi au la bază profesia de avocat.
Trebuie să ştim gradul de simţire al profesiei de avocat.
Nu în ultimul rând, identificările mai sus menţionate, determinate nu ca idealuri, ci ca realităţi, vor ajuta instituţiile de învăţământ să reacţioneze în mod adecvat nevoilor socio-profesionale. Din punctul meu de vedere, concluziile Institutului Naţional al Magistraturii constituie o palmă pe obrazul instituţiilor de învăţământ, de la Facultatea de Drept în jos.
III. Despre subiectivismul instituţiei de arbitraj din România
Recent, Curtea de Arbitraj Internaţional a dat publicităţii noua structură de conducere a acesteia, formată în majoritatea situaţiilor din avocaţi. Problemele aici sunt în mai multe planuri.
Primul plan priveşte faptul că arbitrajul se chinuie de multă vreme să fie recunoscut drept o formă alternativă de înfăptuire a justiţiei. Am spus-o cu altă ocazie, într-un articol de specialitate, că din punctul meu de vedere, modalitatea în care în legile din România este reflectată relaţia dintre arbitraj şi justiţie (stricto sensu) ridică o problemă de constituţionalitate, în sensul că nu se poate admite în mod rezonabil că afirmaţiile şi concluziile arbitrajului să nu poată fi cenzurate pe fond de către instanţele judecătoreşti. Nu dezvolt mai mult aici întrucât excede discuţiei, însă ceea ce se întâmplă în ultimii 25 de ani în arbitraj nu face decât să confirme acest lucru, în condiţiile în care această modalitatea de soluţionare a disputelor devine pe zi ce trece din subiectivă şi mai subiectivă.
A doua perspectivă are legătură cu faptul că arbitrajul a fost însuşit aproape în exclusivitate de avocaţi, atât în ceea ce priveşte calitatea de arbitru cât şi în ceea ce priveşte organele de conducere. Personal apreciez că dedublarea avocatului în cadrul acestei activităţi de arbitraj nu este benefică nici respectivei activităţi, dar nici profesiei de avocat. Argumentul că lucrurile se întâmplă în felul acesta de multă vreme şi la fel este şi în alte ţări cu tradiţie în arbitraj nu înseamnă neapărat invalidarea afirmaţiilor mele. La noi este vorba de o participare aproape exclusivă a avocaţilor, atât ca arbitri, cât şi ca membri în organele de conducere, după cum la noi înţelepciunea profesională diferă faţă de alte state din lume. Cred că ne „pedepsim” prea rău punându-ne conştiinţa să deceleze atât de multe interese, nu totdeauna congruente unele cu altele. Apreciez că aici este vorba de principiul electa una via…¸în sensul că există o aparenţă de incompatibilitate între cele două activităţi dacă acestea sunt exercitate în mod cumulativ, şi avocat şi arbitru respectiv membru în organele de conducere.
Cel de-al treilea plan priveşte participarea unui grup restrâns de avocaţi în cadrul organelor de conducere, ceea ce face ca arbitrajul să devină o activitate înfăptuită de una din „bisericuţele” mai sus menţionate. Nu se poate ca arbitrajul să fie condus de câteva firme de avocatură din Bucureşti, fără ca avocaţilor implicaţi în conducerea respectivei activităţi să le treacă prin cap să se suspende din exercitarea profesiei de avocat, cum se întâmplă la Paris, spre exemplu cu Alexis Mourre, Preşedinte al ICC Paris, sau cu Pierre Mayer (http://www.iccwbo.org/News/Articles/2015/Alexis-Mourre-nominated-to-be-President-of-the-International-Court-of-Arbitration/, http://www.magazine-decideurs.com/news/l-arbitre-pierre-mayer-s-installe-en-solo ).
Nu este vorba despre o actio populis întrucât consecinţele sunt concrete şi imediat decelabile:
- Nu o să mă convingă nimeni că desluşirea dată de instituţia arbitrajului, cu precădere în România, respectă criteriile şi cerinţele constituţionale ale accesului la justiţie.
- Nu o să mă convingă nimeni că nu există o deturnare a profesiei de avocat, atunci când confratele tău, preopinent într-o anumită cauză de arbitraj, are şi calitatea de arbitru în cadrul respectivei instituţii.
- Nu o să mă convingă nimeni că nu există un conflict de interese atunci când preopinentul tău într-un arbitraj face parte din puţinele firme de avocatură implicate în conducerea arbitrajului. Nu-mi dau seama dacă interesele ce intră în conflict rezidă din legea de organizare a profesiei sau din legea de procedură, însă nu exclud varianta ca finele de neprimire să îşi aibă rădăcinile în ambele legi.
- Independenţa este mai întâi o problemă de conştiinţă şi doar în final o chestiune de manifestare, de exprimare or mecanismele de sancţionare a lipsei de independenţă acoperă cu predilecţie faptele manifeste şi mai puţin faptele de conştiinţă, or întâlnirea dintre avocat-arbitru-membru în organele de conducere ale arbitrajului constituie un aspect de conştiinţă ce nu totdeauna poate fi sancţionat procedural.
- Echipolenţa dintre arbitru şi judecător este realizată de legea de procedură cu precădere când se vorbeşte despre cazurile de incompatibilitate, respectiv recuzare a arbitrilor, or nu vreau să-mi imaginez cum ar arăta un judecător care în timpul liber ar avea și calitatea de avocat…
Acesta cred că este unul din exemplele în care calitatea umană şi profesională nu poate suplini mecanismele democratice aferente funcţionării unui astfel de sistem alternativ de înfăptuire a justiţiei, după cum nu poate funcţiona drept garanţie pentru „confiscarea” respectivei instituţii.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.