Introducerea instituției de învățământ ca parte responsabilă civilmente în latura civilă a procesului penal. Analiză cauză
Ioana Păcurariu - iulie 7, 2016The introduction of the educational institution as civilly liable party in the civil side of the criminal trial. Case anlysis
Abstract
The case submitted for review raises two issues. First, whether the parents and the teacher responsible for supervising the student can be simultaneously introduced in the civil side of the criminal trial as civilly liable parties in order to be held responsible along with the minor defendant. Second, if the supervising theacher was not identified, can the educational institution be held responsible as liable civilly party instead?
The article describes the legal framework that can be used to hold the parents, the teachers and the educational institution accountable civilly for damage caused by minor students who are criminally responsible. Also, the doctrine and the jurisprudence regarding this subject are presented.
Keywords: civilly liable party, the tort action resulting from a crime, parents, pupils, teacher supervisor, educational institution, the basis of the obligation to supervise
- I. PRACTICĂ JUDICIARĂ
Într-o cauză aflată pe rolul Judecătoriei Sibiu[1], s-a reţinut că la data de 22.01.2014, în incinta unei şcoli, un inculpat minor, în vârstă de 14 ani, elev în clasa a VIII-a, a pus piedică persoanei vătămate, elevă în clasa a II-a, în timp ce aceasta urca scările împreună cu colegele sale de clasă, fapt ce a determinat căderea pe scări a persoanei vătămate şi ruperea dinţilor incisivi superiori definitivi. Totodată, persoana vătămată a suferit la nivelul corpului leziuni care au necesitat între 3-4 zile de îngrijiri medicale. Din concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză rezultă că funcţia masticatorie a persoanei vătămate a fost afectată, fiind necesare unele intervenţii chirurgicale pentru a reface dantura.
Având în vedere vârsta inculpatului la momentul comiterii faptei, în cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică, concluzionându-se că inculpatul a acţionat cu discernământ.
În faza de urmărire penală, procurorul a omis să introducă părţile responsabile civilmente, deşi partea civilă a solicitat acest lucru.
În faţa instanţei, avocatul părţii civile a solicitat introducerea părinţilor inculpatului şi a profesorului responsabil cu supravegherea elevului ca părţi responsabile civilmente, ca să răspundă civil în solidar cu inculpatul. Instanţa a admis cererea de introducere a părinţilor în temeiul art. 1372 C. civ. Cu privire la introducerea institutorului responsabil cu supravegherea, instanţa a formulat o adresă la unitatea şcolară, în care a solicitat indicarea profesorului responsabil cu supravegherea inculpatului. Unitatea şcolară a răspuns că profesorul supraveghetor nu poate fi identificat, întrucât instituţia de învăţământ nu avea în momentul comiterii faptei, o evidenţă a cadrelor didactice responsabile cu supravegherea.
Faţă de răspunsul primit de la instituţia de învăţământ, s-a decis introducerea şcolii ca parte responsabilă civilmente în temeiul art. 1372 C. civ. şi a prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011; instanţa a motivat introducerea şcolii ca parte responsabilă civilmente prin faptul că era obligatorie desemnarea de către unitatea de învăţământ a unui cadru didactic care să fie de serviciu pe şcoală[2].
În cauza penală s-a încheiat o tranzacţie între părţi prin care inculpatul în solidar cu părinţii săi s-au obligat să achite pretenţiile civile, în urma acestui act de dispoziţie, partea civilă, prin reprezentant legal, a retras plângerea prealabilă, iar instanţa, a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 396 alin. 6 C. pr. pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) C. pr. pen. şi a luat act de tranzacţia părţilor în baza art. 23 alin. 1 C. pr. pen.
- II. COMENTARIU CAUZĂ
- 1. Noţiunea de parte responsabilă civilmente
Partea responsabilă civilmente este persoana fizică sau juridică care, potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este chemată să răspundă în proces şi este parte în procesul penal (art. 86 C. pr. pen.).
Din analiza dispoziţiilor art. 86 C. pr. pen. rezultă că partea responsabilă civilmente se prezintă ca un subiect pasiv secundar în procesul penal, deoarece este parte numai în acţiunea civilă care este accesorie acţiunii penale. Această parte figurează ca un terţ care nu a contribuit la comiterea infracţiunii generatoare de prejudiciu, dar care va fi ţinut să răspundă civil pentru paguba suferită de victima infracţiunii.
Răspunderea părţii responsabile civilmente poate fi de natură legală sau convenţională,
iar aceasta poate răspunde singură sau în solidar şi poate fi introdusă forţat în cauză sau poate interveni voluntar.
Faţă de persoana vătămată şi celelalte două părţi, partea responsabilă civilmente are o poziţie autonomă, acţionând alături, dar şi distinct faţă de acestea, apărându-şi propriile interese legitime, dispunând de majoritatea drepturilor de care beneficiază: inculpatul, persoana vătămată şi partea civilă în cadrul laturii civile a cauzei şi având posibilitatea să le exercite în limitele şi în scopul soluţionării acţiunii civile. Cu toate acestea, partea responsabilă civilmente nu răspunde pentru obligaţiile strict personale ale inculpatului, de exemplu, plata pensiei de întreţinere pentru copilul minor care nu îşi au cauza generatoare într-o infracţiune[3].
Persoana responsabilă civilmente poate fi introdusă „forţat” în procesul penal, la cererea părţii civile, în tot cursul urmăririi penale, de către procuror, fie în faza judecăţii, de către instanţa de judecată, până la începerea cercetării judecătoreşti, conform art. 21 C. pr. pen.
Introducerea părţii responsabile civilmente este posibilă şi după începerea cercetării judecătoreşti, dar se poate realiza numai cu consimţământul acesteia[4]. În cazul în care se opune introducerii, după începerea cercetării judecătoreşti, instanţa va respinge cererea de introducere în proces ca tardivă[5].
Participarea voluntară sau din propria iniţiativă a părţii responsabile civilmente vizează situaţia în care poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenţiei, potrivit art. 21 alin. 3 C. pr. pen. Momentul intervenţiei sale se justifică prin aceea că procesul penal nu trebuie să sufere întârzieri datorită unei tardive interveniri a părţii în proces şi este de natură să determine o mai promptă intervenţie din partea acesteia[6].
Declaraţia de constituire ca parte responsabilă civilmente în proces poate fi formulată în scris sau oral. În cazul în care constituirea este făcută oral, organul judiciar are obligaţia să consemneze constituirea de parte responsabilă civilmente. În situaţia în care constituirea are loc în faza de urmărire penală, organul de urmărire penală va întocmi un proces-verbal în acest sens. În cazul în care constituirea este făcută oral în faţa instanţei de judecată, judecătorul va lua act de constituire prin încheierea de şedinţă.
Pentru a participa în procesul penal în calitate de parte responsabilă civilmente este necesar ca persoana fizică să dispună de capacitate deplină de exerciţiu, iar persoana juridică să deţină personalitate juridică în condiţiile legii civile[7].
Calitatea de parte responsabilă civilmente încetează în cazul în care partea civilă renunţă la pretenţiile civile formulate. Partea responsabilă civilmente nu are dreptul să se opună în acest sens[8].
Pot avea calitatea de parte responsabilă civilmente următoarele persoane fizice şi juridice: persoanele care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti sunt obligate să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicţie, asigurătorul de răspundere civilă, fondul de protecţie al victimelor străzii, comitenţii pentru prejudiciile cauzate terţilor prin faptele ilicite delictuale ale prepuşilor, Oficiul de stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), precum şi persoanele care răspund în baza Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice.
Iar potrivit art. 24 alin. 2 C. pr. pen., în caz de deces, reorganizare, desfiinţare sau dizolvare a părţii responsabile civilmente, acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale, dacă partea civilă indică moştenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acestora, în termen de cel mult două luni de la data la care au luat cunoştinţă de împrejurarea respectivă. Termenul de două luni începe să curgă de la data la care partea civilă a luat cunoştinţă de această împrejurare.
În situaţia în care termenul de două luni este depăşit, iar partea civilă nu indică moştenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii responsabile civilmente, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, în temeiul art. 25 alin. 6 C. pr. pen.
În faza de urmărire penală, în cauza de faţă, parchetul a omis să introducă părţile responsabile civilmente, deşi persoana vătămată a formulat o solicitare în acest sens şi ar fi trebuit să aibă în vedere că victima infracţiunii era lipsită de capacitate de exerciţiu, având vârsta de 10 ani, iar acţiunea civilă trebuia exercitată din oficiu, de către procuror, prin introducerea părţilor responsabile civilmente, în temeiul art. 19 alin. 3 C. pr. pen.
- 2. Răspunderea persoanei care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligată să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicţie
Articolul 1372 C. civ. enumeră cazurile în care răspunderea civilă delictuală intervine pentru fapta minorului sau a persoanei puse sub interdicţie, indicând atât situaţia în care intervine răspunderea părinţilor pentru copiii lor minori precum şi cazurile în care institutorii şi meşteşugarii răspund pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor. Potrivit alin. 1 al respectivului articol, poate fi obligată la răspundere, pentru prejudiciul cauzat altuia de către un minor sau o persoană pusă sub interdicţie, persoana care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligată să supravegheze aceste persoane.
Acest tip de răspundere are un caracter principal, direct şi autonom a cărei angajare nu depinde de existenţa unei eventuale răspunderi a autorului faptei ilicite şi prejudiciabile şi nici nu este grefată pe aceasta[9].
Textul articolului se referă la supravegherea cu titlu permanent. Persoanele care au acceptat asumarea obligaţiei de supraveghere a minorilor şi a persoanelor puse sub interdicţie, şi-au exprimat, implicit şi acordul de a răspunde pentru consecinţele faptelor lor dăunătoare[10].
Noul Cod civil nu mai impune condiţia coabitării copilului minor cu părinţii săi.
Persoanele responsabile pot fi indicate în funcţie de actul în baza căruia exercită supravegherea minorului. Părinţii sunt cei care exercită supravegherea minorului în baza dispoziţiilor legale, ei fiind obligaţi să se ocupe de creşterea şi educarea copilului lor minor, după cum dispune art. 261 C. civ.
Persoane responsabile pot fi şi cele cărora le-a fost încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească. Acestea pot fi: unul dintre părinţi (în cazul desfiinţării sau desfacerii căsătoriei, a reîncredinţării copilului minor) sau o rudă, o altă familie sau o instituţie de ocrotire, care va avea calitatea de tutore sau curator (în cazurile prevăzute de art. 399 C. civ. şi art. 7 din Legea nr. 272/2004).
Există persoane fizice sau juridice care pot fi ţinute să răspundă civil şi în temeiul unui contract. Prin contractul respectiv, persoanele se obligă să asigure paza şi supravegherea minorilor şi a persoanelor puse sub interdicţie. Astfel de persoane pot fi: bonele, unităţile şcolare, taberele, instituţiile de ocrotire, infirmierele, spitalele etc.[11]
Într-o cauză, similară cu cea supusă analizei de faţă, s-a stabilit că în condiţiile în care minorul a săvârşit infracţiunea de furt, fiind fugit dintr-un centru de plasament, instanţa de judecată, la cererea persoanei vătămate, constituită parte civilă, va stabili cine sunt institutorii cărora le revenea obligaţia de a supraveghea minorul în afara programului zilnic de instruire, educaţie şi muncă, şi îi va introduce în cauză ca părţi responsabile civilmente. Aceştia vor fi obligaţi la plata despăgubirilor, solidar cu minorul, în ipoteza în care se va reţine că ar fi putut împiedica săvârşirea ilicitului penal dacă ar fi exercitat o strictă supraveghere a minorului sau dacă ar fi anunţat de îndată conducerea instituţiei de plasament despre plecarea neautorizată a minorului. În privinţa părinţilor inculpatului, deşi lor nu le este imputabilă lipsa de supraveghere, instanţa trebuie să examineze dacă şi în ce măsură a contribuit o eventuală culpă a acestora la producerea prejudiciului, constând în deficienţe manifestate de către ei în educaţia copilului lor minor, urmând ca, în cazul constatării unei asemenea culpe, răspunderea părinţilor să fie angajată în solidar cu minorul. În această ipoteză, prezumţia de culpă a părinţilor nu este bazată exclusiv pe lipsa de supraveghere, ci şi pe carenţele în educaţia copilului[12].
Victima trebuie să facă dovada cu privire la existenţa: prejudiciului, a faptei ilicite a minorului sau a celui pus sub interdicţie şi a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.
Alin. 3 al art. 1.372 NCC, prevede o cauză care exonerează de la răspundere. Astfel, cel obligat la supraveghere este exonerat de răspundere numai dacă dovedeşte că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. În cazul părinţilor sau al tutorilor, dovada se consideră a fi făcută dacă aceştia dovedesc că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care şi-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciţiul autorităţii părinteşti.
Totodată, potrivit art. 1.374 alin. 1 NCC, părinţii nu răspund dacă fac dovada că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii persoanei care avea obligaţia de supraveghere a minorului. În acest caz operează un transfer de autoritate, numai pe durata exercitării acestor atribuţii, fiind angajată răspunderea altei persoane, decât părinţii[13].
Lipsa de venituri sau de avere a minorului nu are importanţă la stabilirea despăgubirilor, întrucât aceasta este o chestiune de executare şi nu una de fond. Reexaminarea cuantumului despăgubirilor este posibilă în situaţia în care s‑au produs modificări în ceea ce priveşte întinderea pagubei, întrucât repararea prejudiciului trebuie să fie integrală. Situaţia este similară şi în privinţa părinţilor minorului a căror răspundere este angajată, indiferent dacă au posibilităţi de plată pentru acoperirea prejudiciului cauzat[14].
[1] Jud. Sibiu, sent. pen. nr. x27/2015, def. prin neapelare, nepublicată, Dosar nr. xx28/306/2015.
[2] Dosar nr. xx28/306/2015, încheierea de şedinţă din 04.11.2015.
[3]TS, sm, d. nr. 30/1980, CD, p. 336, apud G. Antoniu, N. Volonciu (coord.), Practică judiciară penală, vol. IV. Procedură penală (art.1-524 Codul de procedură penală), Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1993, p. 63.
[4] M. Udroiu, Procedură penală. Partea generală. Sinteze şi grile. Noul Cod de procedură penală, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 85; I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea generală. În lumina noului Cod de procedură penală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 210.
[5] TS, sp. d. 1825/1979, în RRD nr. 4/1980, p. 64, apud G. Antoniu, N. Volonciu (coord.), op. cit., p. 94.
[6] V. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stănoiu, Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român. Partea generală, vol. V, ed. a II-a, Ed. Academiei Române, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, p. 78.
[7]G. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 169.
[8] Ibidem, p. 171.
[9] L. Pop, Tabloul general al răspunderii civile în textele noului Cod civil, în Revista română de drept privat nr. 1/2010, p. 169.
[10] F.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 1434-1435.
[11]Ibidem, p. 1435-1436.
[12] TMB, s. a II-a pen., dec. nr. 757/1991, în C. 8, p. 202-203, apud I. Neagu, M. Damaschin, Codul de procedură penală, adnotat cu legislaţie şi jurisprudenţă, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, op. cit., p. 67.
[13] F.A. Baias, ş.a., op. cit., p. 1441.
[14]G. Bonciu, Răspunderea civilă a minorilor infractori, în Revista de drept penal nr. 4/1998, p. 69.
Arhive
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.