Interferenţe conceptuale ale eco-bioeticii asupra biodiversităţii şi biosecurității. Instrumente juridice internaţionale
Julieta-Cristina Popa - august 1, 2017Posibilele ameninţări şi promisiuni care rezultă din aplicarea biotehnologiei moderne este una dintre preocupările majore pentru conservarea diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor sale. Introducerea de organisme modificate genetic (OMG), respectiv, organisme vii modificate (LMO), în mediul înconjurător şi pe pieţe ar putea fi cheia pentru dezvoltarea durabilă, dar, de asemenea, pot fi riscuri fără precedent pentru biodiversitate şi sănătatea umană.
Termenul de „biotehnologie” definește aplicaţia tehnologică în care se utilizează sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea ori modificarea de produse sau procedee cu folosinţă specifică.
Biotehnologia modernă presupune aplicarea în vitro a tehnicilor de recombinare a acidului nucleic şi a tehnicilor de fuziune celulară, altele decât cele specifice selecţiei şi ameliorării tradiţionale, care înlătură barierele fiziologice naturale de reproducere sau de recombinare genetică.
Fata de acest subiect se evidenţiază necesitatea unor reglementări la nivel internaţional a biotehnologiei, acolo unde este nevoie de o acţiune de coordonare la nivel internaţional şi unde există aplicaţii (sau un impact) semnificativ al biotehnologiei:
• Controlul armelor biologice şi chimice;
• Sănătatea şi controlul bolilor oamenilor, animalelor şi plantelor;
• Biosiguranța şi biosecuritatea etc.
Statele Membre ale Convenţiilor pentru Arme Biologice şi Toxine (1975) şi pentru Arme Chimice (1997) se obliga să faciliteze, şi au dreptul să participe în partajul în cea mai mare măsură posibilă, de echipament, materiale şi informaţii ştiinţifice şi tehnologice în scopul folosirii agenţilor bacteriologici (biologici) şi a toxinelor în scopuri paşnice.
Nu putem vorbi însă despre Biotehnologii fără a vorbi şi despre Biosecuritate.
Biosecuritatea este utilizată pentru a descrie măsurile luate pentru a reduce sau elimina riscurile potenţiale ce pot apărea ca o consecinţă a utilizării organismelor modificate genetic, care ar putea avea efecte adverse asupra sănătăţii umane şi asupra conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice.
Biosecuritatea este reprezentată de un spectru larg de măsuri (politici de biosecuritate, regim de reglementări, măsuri ştiinţifice şi tehnice) aplicate într-un cadru organizat, necesar minimalizării riscurilor potenţiale pe care biotehnologia modernă le poate aduce asupra echilibrului natural al mediului înconjurător şi sănătăţii umane. Domeniul bisecurităţii este indisolubil legat de cercetarea fundamentală şi aplicativă impunându-se orientarea rapidă şi eficientă a politicii de cercetare spre dezvoltarea capacităţilor de cercetare în domeniul biotehnologiilor moderne (resurse umane, management performant, alocare de fonduri, sprijinirea prin programe guvernamentale).
Cadrul naţional de biosecuritate este un sistem de mecanisme legale, tehnice şi administrative elaborat pentru a putea utiliza în siguranţă produsele biotehnologiei moderne.
Biosiguranța şi biosecuritatea – face obiectul numeroaselor studii despre aspectele care au loc în cercetarea de laborator.
„Biosiguranţa în laborator” este un termen care descrie principiile de izolare, tehnologiile şi practicile care sunt implementate cu scopul de a preveni expunerea neintenţionata la patogeni şi toxine sau eliberarea lor accidentală în mediul înconjurător.
„Biosecuritatea în laborator” se referă la măsurile instituţionale şi personale instituite pentru a preveni pierderea, furtul, abuzul, diversiunea sau eliberarea intenţionată a patogenilor şi toxinelor în mediul înconjurător. (Manualul de Biosiguranţa în Laborator)
Noţiunea de „biosecuritate” atrage după sine termenul de „bioterorism”.
Bioterorismul este un subiect de discuţie din ce în ce mai frecvent abordat în întreaga lume, la nivel politic, medical, social. Bioterorismul reprezintă diseminarea de agenţi biologici (patogeni) de către indivizi, grupuri sau organizaţii guvernamentale ori nonguvernamentale cu scopul definit de a cauza victime din motive politice, ideologice sau financiare. Agenţii biologici folosiţi drept arme sunt organisme vii de orice natură, în general microorganisme: bacterii, viruşi, ciuperci, toxine de origine biologică sau materiale infectate derivate din ele, care sunt utilizate în mod intenţionat pentru a genera boală sau moartea oamenilor, animalelor ori plantelor.
Ideea utilizării agenţilor biologici ca arme este veche, însă recentele progrese ale biotehnologiei oferă posibilitatea creării unor arme biologice cu un potenţial defensiv impresionant. Unii autori considera chiar că a început o nouă eră, era unei ameninţări postnucleare în care ameninţarea biologică ia locul ameninţării nucleare.
Deşi termenul de „atac bioterorist” ar sugera un conflict armat, în această situaţie particulară forţa militară nu are putere de contracarare, apărarea venind din partea sistemului medical. Prin urmare, maniera de intervenţie medicală în cazul unui atac bioterorist ocupa locul central al discuţiilor, pe plan organizatoric, logistic dar şi etic. Estimările gravitaţii consecinţelor unui atac bioterorist sunt departe de a fi optimiste, deoarece chiar un atac localizat ar putea provoca o epidemie globală, motiv pentru care omenirea trebuie să fie pregătită pentru o astfel de eventualitate. Din multitudinea de agenţi care ar putea fi folosi şi ca arme biologice, în prezent viruşii şi bacteriile deţin o „poziţie privilegiată” în cadrul discuţiilor, deoarece în ipoteza sau realitatea unui atac bioterorist, aceştia devin un agent biologic de temut.
O trăsătură specifică a armelor biologice este aceea că ele „renunţă” la imediatul spectacular: nici oraşe spulberate, nici milioane de morţi dintr-odată. Mai insidioase, ele folosesc viaţă contra vieţii, lovind lent, insesizabil, orbeşte, imprevizibil. Nici nu are nevoie să fie foarte distrugătoare pentru a dezorganiza o ţară. Este suficient efectul de panică pe care-l suscita şi care face din ele o redutabilă arma psihologică.
Se poate afirma că bioterorismul face ravagii pe plan simbolic şi material deturnând cercetarea biologică şi speranţele terapeutice legate de ea spre scopuri distrugătoare. Tehnologiile dezvoltate în scopuri pacifiste, cum ar fi terapia genetică, vaccinarea, protecţia culturilor, industria agro-alimentară, cercetarea genetică etc., permit „ameliorarea” acestor agenţi de o manieră spectaculoasă. Ingineria genetică aplicată agenţilor biologici de luptă le poate altera patogeneza, perioada de incubare sau chiar sindroamele clinice pe care le determina. Rezistenta la medicamente antimicrobiene poate fi modificată şi pot fi produse tulpini care scapă răspunsului gazdei, indus de imunizarea convenţională[7]. Asistăm în prezent la apariţia unei noi generaţii de arme biologice reprezentate de organismele modificate genetic.
Evoluţia umanităţii a generat din ultima jumătate a secolului trecut o cunoaştere amănunţită a substratului biologic în care trăim, am început să cunoaştem mecanismele viului şi să le influenţăm. Umanitatea a vrut să devină ea creatoare şi atunci a încercat clonarea.. şi a funcţionat.
Este foarte important însă, să conştientizăm faptul că ştiinţa şi tehnologia nu influenţează doar viaţa privată ci toate aspectele economice, sociale şi culturale ale existenţei, modificând raporturile interumane, cele dintre individ şi autoritate şi dintre om şi natura, motiv pentru care se impune abordarea cu responsabilitate a acestor aspecte.
În acest context, ultimă criză economică care a zguduit marile companii multinaţionale, corporaţiile transnaţionale şi economiile naţionale, inflaţia care a afectat negativ chiar şi economiile considerate performante şi stabile, creşterea accelerată şi continuă a populaţiei umane, dinamica migraţiilor, tendinţa de reducere a nivelului de educaţie, rămânerea la un nivel nesatisfăcător sau chiar scăderea nivelului de sănătate a populaţiilor umane în anumite părţi ale lumii, apariţia la intervale neregulate a unor dezastre naturale şi/sau induse antropic, deteriorarea caracteristicilor calitative şi cantitative ale unor sisteme ecologice suport şi a resurselor şi/sau serviciilor oferite de acestea societăţii umane, necesarul de biocombustibili, foametea din anumite zone ale lumii, preţul ridicat al alimentelor (inclusiv al celor considerate ca fiind de bază) din numeroase state, schimbările climatice, scăderea nivelului de siguranţă general şi efectele economice negative induse de diversificarea şi creşterea acţiunilor statelor teroriste, ezitările şi uneori lipsa de soluţii pe termen lung de stimulare a dezvoltării durabile, a făcut necesară apariţia conceptelor de bioeconomie şi ecoeconomie, ca elemente esenţiale în orice strategie globală sustenabilă.
Conceptual, Bioeconomia şi ecoeconomia constituie o bază fundamentală pentru managementul combaterii crizei alimentare[8].
Sub aspect economic, apare astfel conceptul de Eco-economie[9], care se referă la o economie dezvoltată pe termen lung fără a afecta propriul sistem suport (mediul). Necesitatea unor reglementări etice, care să fie aparate prin lege este cu atât mai necesară cu cât efectele tehnologiilor actuale afectează un număr din ce în ce mai mare de oameni.
Dezvoltarea economică pe termen lung fără a afecta mediul nu este un simplu deziderat ecologist, ci înglobează o multitudine de componente care, deşi astăzi sună SF (ştiinţifico – fantastic) pentru conservatori, se vor regăsi peste un deceniu în materiile de studiu ale facultăţilor. Ecoeconomia capătă un rol tot mai important în dezvoltarea durabilă, de unde necesitatea tot mai des dezbătută de a asigura echitatea între generaţii, dar şi în cadrul acestora. Conform paradigmei ecoeconomice, o economie durabilă respectă „oferta” ecosistemelor, fiind dependentă de toate resursele acestuia, precum: resursele piscicole; resursele forestiere; păşunile şi fâneţele; terenul arabil etc. Atâta timp cât recoltele nu depăşesc oferta durabilă, poate fi susţinută acceptarea limitelor sistemelor naturale. Economiile bazate pe semnale greşite primite din partea pieţelor, referitoare la volumul cererii, vor conduce la decizii de creştere iraţională a ofertei de produse (în special agricole); decizii ce constituie „reţeta” cea mai bună pentru distrugerea sistemelor naturale. În aceste condiţii, noul concept fundamental de bioeconomie consideră că, economia modernă trebuie să se bazeze pe regulile fundamentale ale ecosistemelor naturale şi artificiale (antropizate sau antropice), pentru salvarea planetei şi a civilizaţiilor sale aflate în pericol.
Concomitent, urmare a progreselor în cercetarea bio-medicală şi în aplicaţiile cercetărilor, urmare a evoluţiei biotehnologiilor, bioetica şi-a extins câmpul de acţiune. Spre a fi eficace, a fost necesar sprijinul politic, elaborarea de legislaţii. Problemele cele mai stringente au prilejuit dezbateri în parlamente şi au fost incluse în programele politice ale guvernărilor. Au apărut, la recomandarea organismelor internaţionale – ONU, UNESCO, OMS – şi a celor regionale – Consiliul Europei, Parlamentul European, Comisia Europeană, Organizaţia Arabă pentru Educaţie, Cultură, Ştiinţă (ALECSO); Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI), FAO, OCDE, Asociaţia Medicală Mondială, Asociaţia Mondială Amicii Copilului (AMADE), Consiliul Internaţional pentru Ştiinţă (CIUŞ), Disabled People’s International (DPI) ş.a., organisme naţionale specializate, comitete independente cu misiuni de consultare şi avizare, expertiză în elaborarea de documente, principii şi legi.
Termenul de „bioeconomie”[10] face referire la o economie care folosește resurse biologice integrate din mediu, ca materii prime pentru alimente, pentru hrana pentru animale și pentru producția industrială și energetică. De asemenea, include și utilizarea proceselor ecologice pentru sectoare industriale durabile.
Instaurarea bioeconomiei în Europa prezintă avantaje deosebite: posibilitatea de a menţine şi de a genera creştere economică şi locuri de muncă în zonele rurale, de coastă şi industriale, de a reduce dependenţa de combustibilii fosili şi de a creşte sustenabilitatea economică şi ecologică a producţiei primare şi a industriilor prelucrătoare.
În contextul economic, politic şi social actual vorbim despre ivirea unei noi situații de criză care afectează primordial biodiversitatea. Biodiversitatea nu este doar importantă în sine, ci totodată oferă societății o gamă largă de servicii ecosistemice, precum apa curată, polenizarea, protecție împotriva inundațiilor, care au o valoare economică și socială însemnată.
În Europa se identifica o degradare constantă a biodiversităţii, ceea ce înseamnă pierderi sociale și economice uriașe pentru UE. Principalele resorturi ale pierderii biodiversității, cum ar fi modificarea habitatelor, supraexploatarea resurselor naturale, introducerea și răspândirea speciilor alogene invazive și schimbările climatice, au câștigat teren, estompând efectele pozitive ale acțiunilor menite să stăvilească pierderea biodiversității.
În acest sens se dovedeşte important demersul Comisiei Europene, din luna mai 2011de a adopta o nouă strategie care stabilește cadrul de acțiune al UE pentru următorii zece ani în vederea îndeplinirii obiectivului prioritar pentru 2020 în domeniul biodiversității.
Obiectivul prioritar al UE pentru anul 2020 devine „Stoparea pierderii biodiversității și a degradării serviciilor ecosistemice din UE până în 2020 și refacerea acestora în măsura posibilului, odată cu sporirea contribuției UE la combaterea pierderii biodiversității pe plan mondial”. Strategia se bazează pe șase obiective care se sprijină reciproc. Acestea vizează principalele cauze ale pierderii biodiversității și urmăresc să reducă principalele presiuni asupra mediului natural și a serviciilor ecosistemice în UE. Fiecare obiectiv este transpus mai departe într-un set de acțiuni cu termene de realizare și alte măsuri de însoțire.
Bioeconomia contribuie semnificativ la atingerea obiectivelor a două iniţiative emblematice ale Strategiei Europa 2020: „O Uniune a inovării” şi „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”. Aceasta presupune menținerea și ameliorarea ecosistemelor și a serviciilor aferente prin crearea unei infrastructuri ecologice și refacerea a cel puțin 15% din ecosistemele degradate până în 2020.
Viziunea Uniunii Europene promovată în domeniu este ca, „până în anul 2050, biodiversitatea Uniunii Europene și serviciile ecosistemice pe care aceasta le oferă – capitalul său natural – vor fi protejate, valorificate și refăcute în mod corespunzător. Având în vedere valoarea intrinsecă a biodiversității și contribuția esențială a serviciilor ecosistemice la bunăstarea oamenilor și la prosperitatea economică. În acest fel vor fi evitate schimbările catastrofale generate de pierderea biodiversității[11]”.
[7] Ioan Zanc, Iustin Lupu, Ipostaze actuale ale bioterorismului, în Revista Română de Bioetică, vol. 2, nr. 3.
[8] https://www.researchgate.net/publication/317290765_Bioeconomia_si_ecoeconomia-baza_pentru_managementul_combaterii_crizei_alimentare
[9] Eco-economie (economia ecologică) – concept propus de Lester Russell Brown (n. 1934). Acesta a introdus conceptul de Eco-economie, în cartea – Eco-Economy: Building an Economy for the Earth, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2001.
[10] Bioeconomia – concept elaborat şi promovat de Nicholas Georgescu-Roegen (1906-1994), s-a constituit într-o teorie care prezintă un mod revoluţionar de a vedea economia. Contrar gândirii anterioare teoriei bioeconomice, care situa revoluţia industrială şi progresul tehnic de o parte a baricadei, respectiv evoluţionismul lumii vii şi ecologia de cealaltă parte, economistul de origine română N. Georgescu – Roegen vine cu o clarificare decisivă, având şi conotaţii evidente de economie politică contemporană.
[11]http://ec.europa.eu/environment/pubs/pdf/factsheets/biodiversity_2020/2020%20Biodiversity%20Factsheet_RO.pdf.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.