Infracţiunea de luare de mită

Prin sentința penală nr. 102 din data 19 februarie 2014 a Tribunalului Bihor nepublicată pronunțată în dosar nr. 308/111/2013, au fost condamnații inculpații R. G. la pedeapsa rezultantă de 4 ani 3 luni închisoare în regim privativ de libertate,V.G. la pedeapsa rezultantă de 4 ani 4 luni închisoare în regim privativ de libertate și P. M.G. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpaților R.G. și V.G. descrisă la punctul 2, constând în aceea că, în calitate de comisari în carul Gărzii Naționale de Mediu, Comisariatul Județean Bihor (împreună și cu R.L.A) au întocmit și semnat, la data de 26.01.2012, o notă de constatare fără verificarea faptică a utilajelor, notă care nu se putea elibera decât după o astfel de verificare, atestând astfel o împrejurare necorespunzătoare adevărului, înscris oficial emis pentru a produce efecte juridice, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. a) Cod Penal din 1968 cu aplicarea art.5 Cod penal.

S-a mai reținut că fapta inculpatului R. G. descrisă la punctul 3 constând în aceea că, la data de 21.02.2012, la solicitarea martorei D. C.L., l-a instigat pe martorul B. T. să antedateze contractul de prestări servicii cu nr. 162 din 09.11.2011 încheiat între SC E. SRL și SC R. SRL și să-l trimită martorei, contract prezentat echipei de control, care, în baza acestuia, a întocmit nota de constatare din data de 21.02.2012 în care s-a menționat că societatea controlată deține din 09.11.2011 contract de valorificare/eliminare ambalaje contaminate, astfel cum i s-a impus într-un control anterior, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 alin. (1) Cod Penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

S-a mai reținut că faptele inculpatului R.G descrise la punctele 4,5,6,7, faptele inculpatului V.G. descrise la punctele 1,4,6,7,8,10 și fapta inculpatului P.M.G. descrisă la punctul 8, fapte prin care, în calitate de comisari în cadrul Gărzii Naționale de Mediu, Comisariatul Județean Bihor învestiți cu atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor, au pretins și primit de la administratorii societăților controlate, în baza unor rezoluții infracționale distincte, sumele de bani arătate cu titlu de mită, pentru a nu aplica amenzile contravenționale și pentru a nu lua măsurile legale care se impuneau în raport de neregulile constatate cu ocazia controalelor efectuate, realizează, în fiecare caz în parte, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) Cod penal din 1968 cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

De asemenea, faptele inculpatului R.G descrise la punctele 4 și 7, faptele inculpatului V.G descrise la punctele 4,7,8 și fapta inculpatului P.M.G descrisă la punctul 8, fapte prin care, în cadrul controalelor descrise la aceste puncte, în aceeași calitate, nu și-au îndeplinit corespunzător obligațiile care le impuneau să constate contravențiile și să aplice sancțiunile contravenționale, consecința fiind prejudicierea bugetului de stat cu sumele reprezentând cuantumul minim al amenzilor contravenționale prevăzute de lege pentru neregulile constatate în fiecare caz în parte, fapte prin care inculpații au obținut foloase necuvenite atât pentru societățile controlate(sumele de bani pe care trebuiau să le achite cu titlu de amenzi contravenționale, sume care astfel au rămas în patrimoniul societăților), cât și pentru sine (sumele pretinse și primite cu titlu de mită în fiecare situație), realizează, în fiecare caz în parte, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (modificată prin Legea nr. 187/2012) cu referire la art. 297 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului R. G. descrisă la punctul 9, prin care, la data de 09.04.2012, l-a instigat pe M. V. comisar în cadrul Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul Județean Bihor, aflat, intr-un control la SC R.S.SRL împreună cu comisarul T. S., să nu își îndeplinească în mod corespunzător obligațiile care le impuneau să constate contravențiile și să aplice sancțiunile contravenționale pentru neregulile constatate, în urma intervențiilor inculpatului R. G., aceștia nemaiaplicând sancțiunile contravenționale societății pentru neregulile constatate, fapte prin care s-au obținut foloase necuvenite pentru societatea controlată (sumele de bani pe care trebuia să le achite cu titlu de amenzi contravenționale, sume care astfel au rămas în patrimoniul societății), realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 47 Cod penal raportat la 13 din Legea nr. 78/2000 (modificată prin Legea nr. 187/2012) cu referire la art. 297 alin. (1) Cod Penal cu aplicarea art. 5 Cod Penal.

Faptele inculpatului R.G. descrise la punctele 4, 7, faptele inculpatului V.G. descrise la punctele 4, 7, 8 și fapta inculpatului P.M.G. descrisă la punctul 8, fapte prin care, în cadrul controalelor descrise la aceste puncte, în aceeași calitate, în cuprinsul notelor de constatare întocmite, au omis cu știință să consemneze neregulile constatate, atestând astfel, contrar realității, că societățile respectă dispozițiile legale a căror verificare inculpații erau abilitați să o realizeze în cadrul controalelor efectuate, fapte săvârșite în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracțiunilor de luare de mită și abuz în serviciu în formele prevăzute la art. 6 respectiv la art. 13 din Legea nr. 78/2000, realizează în fiecare caz în parte, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) Cod penal din 1968 cu referire la art.17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Fapta inculpatului V. G. descrisă la punctul 5, constând în aceea că, după ce a efectuat la data de 24.02.2012 un control la SC F. SRL, în calitate de comisar în cadrul Gărzii Naționale de Mediu – Comisariatul Județean Bihor, în urma căruia nu au fost constatate nereguli și nu au fost aplicate sancțiuni contravenționale, drept recompensă pentru că nu a aplicat nici o sancțiune, a primit de la administratorul societății foloase necuvenite, trimițând-o pe sora sa să-și alimenteze autoturismul la stația de carburanți a societății respective, aceasta alimentând autoturismul cu 20 litri benzină fără a achita contravaloarea carburantului, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 256 Cod penal din 1968 cu referire la art. 6 și art.7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

La stabilirea încadrării juridice pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) Cod penal din 1968 cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, tribunalul a apreciat necesar a se reține și textul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, care stabilește limitele de pedeapsă ale infracțiunii de luare de mită dacă fapta este săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor.

La stabilirea încadrării juridice pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 alin. (1) Cod penal din 1968 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, tribunalul a apreciat necesar a se reține și textul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 care stabilește limita maximă de pedeapsă în cazul infracțiunii prevăzute la art. 17 lit. c) din aceeași lege.

S-a reținut că, în ambele ipoteze, încadrarea juridică se impune a fi schimbată, deoarece încadrarea juridică implică stabilirea textului de lege care prevede și sancționează fapta ce face obiectul cauzei, cu referire la forma infracțiunii și cu referire la forma participației penale.

Prin stabilirea textului de lege care prevede și sancționează fapta se înțelege arătarea atât a normei de bază, cât a celei care sancționează forma agravată a infracțiunii, stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale presupunând identificarea, în cadrul încadrării juridice, a tuturor elementelor care stabilesc un astfel de temei.

Or, în ipotezele expuse, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în cazul infracțiunii de luare de mită și art. 18 alin. (1) din Lege nr. 78/2000 în cazul infracțiunii de fals intelectual, stabilesc sancțiunea formei agravate, calificate, a fiecărei infracțiuni, texte în vigoare până la momentul intervenirii legii noi.

Aceste texte se impun a fi avute în vedere cu atât mai mult cu cât în prezenta cauză se pune problema stabilirii legii penale mai favorabile, criteriul principal (dincolo de cel ce ține de condițiile de incriminare) fiind cel al sancțiunilor din legile succesive.

Abrogarea, pentru infracțiunea de fals intelectual din vechiul cod, a formei calificate prevăzute în Legea nr. 78/2000 (odată cu intrarea în vigoare a noilor coduri) nu poate conduce la ignorarea acesteia din urmă în operațiunea de comparare a legilor penale succesive, cât timp această formă agravată, cum de altfel și infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal din 1968, la care se referă, au fost valabile, incidente în cauză, până la intervenirea legii noi, când atât infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, au fost abrogate în bloc.

De asemenea, în legătură cu fapta de la pct. 5, pentru care inculpatul V. G. a fost trimis în judecată reținându-se săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) și (2) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, tribunalul a reținut că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 256 Cod penal din 1968 cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În raport de situația de fapt reținută la punctul 5, instanța a apreciat că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite.

Oferta adresată inculpatului V. G. de către administratorul societății controlate s-a realizat după finalizarea controlului, fiind determinată tocmai de faptul că nu s-a aplicat nicio sancțiune societății. Prin urmare, această ofertă s-a făcut după ce inculpatul a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia.

În baza acestei oferte, abia la data de 01.03.2012 a fost primit folosul necuvenit, odată cu alimentarea cu combustibil realizată de sora inculpatului la această dată, în acest moment consumându-se infracțiunea de primire de foloase necuvenite (infracțiune care nu cunoaște și celelalte variante alternative de la luarea de mită, contând în pretinderea, acceptarea sau nerespingerea).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel DNA Serviciul Teritorial Oradea respectiv inculpații R. G. și V. G. Printre altele hotărârea a fost criticată de Parchet care a contestat încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului V. G. de la punctul 5. Instanța de apel a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că încadrarea juridică corectă este aceea de primire de foloase necuvenite, având în vedere că oferta făcută inculpatului V. G. de către administratorul societății controlate, martorul F. F.a intervenit la finalizarea controlului, fiind fără relevanță că actul constatator s-a întocmit ulterior, deoarece oferta a intervenit după ce inculpații i-au comunicat martorului realizarea controlului și neaplicarea vreunei sancțiuni. Pe de altă parte, neaplicarea unei sancțiuni nu poate fi considerată un act ilicit, deoarece sancționarea contravențională este posibilă doar în ipoteza comiterii unei contravenții ori în speță nu s-a constatat vreo neregulă.

Parchetul a criticat hotărârea și sub aspectul reținerii pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 alin. (1) Cod penal, a dispozițiilor at. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 ca urmare a abrogării acestora. Curtea de Apel Oradea a considerat că în mod corect instanța de fond a reținut incidența acestora, întrucât stabilind că legea penală mai favorabilă este legea veche, era normal să aibă în vedere și circumstanțele prevăzute de aceasta, deoarece acestea nu pot fi considerate ca instituție independentă sau autonomă în raport de instituția pedepsei.

Infracțiunea de luare de mită was last modified: ianuarie 14th, 2016 by Răzvan Doseanu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Despre autor:

Răzvan Doseanu

Răzvan Doseanu

Este avocat în Baroul Bihor, consilier al Baroului Bihor, doctorand în Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din Bucuresti, master în drept public, Facultatea de Științe Juridice, studii postuniversitare (aprofundate), specializarea drept comunitar, Facultatea de Științe Juridice.
A mai scris: