Infracţiunea de luare de mită

De asemenea, în mod similar s-a apreciat în dosarul nr. 6140/111/2013 al Tribunalului Bihor că fapta inculpatei A.C.E. – comisar în cadrul ANPC – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorului Bihor, de a pretinde în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu ocazia unor controale efectuate la magazinul aparținând SC GHM T. SRL Oradea și la depozitul aparținând SC M. SRL Oradea, în trei rânduri suma de 2500 lei de la denunțătorii G.T.M, L.L și G.A. pentru a nu aplica amenzi contravenționale pentru mai multe nereguli constatate în timpul controalelor și pentru a nu extinde controlul și a nu aplica amenzi pentru eventualele deficiențe care ar putea fi constatate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal cu referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În concret prin sentința penală nr. 246/P/3 decembrie 2013 definitivă prin decizia penală nr. 101/A/2014 a Curții de Apel Oradea nepublicate, inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere în temeiul art. 86 indice 1 Cod penal pe durata unui termen de încercare de 6 ani pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, fiind obligată să restituie denunțătorilor sumele pretinse și primite.

Într-o altă speță Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.V.F pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art. 255 Cod penal raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în data de 06.09.2010, fiind surprins cu prilejul unui control având în portbagaj două sacoșe de țigări marca VICEROY, fără acte de proveniență – a promis agentului R.V.F. suma de 500 euro pentru ca acesta să nu ia față de el măsurile legale care se impun. Văzând că denunțătorul nu cedează inculpatul a mărit oferta la 1000 euro. Prin sentința penală nr. 276 din 7 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.10845/83/2010 nepublicată, inculpatul R.V.F a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu privare de libertate. În temeiul art. 255 alin. (4) raportat la art. 254 alin. (3) Cod penal instanța a dispus confiscarea de la inculpat a echivalentului în lei a sumei de 1000 euro. Prin decizia penală nr.14/A/2011 nepublicată, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de inculpat, a schimbat modalitatea de executare a pedepsei în sensul suspendării sub supraveghere în temeiul art. 86 indice 1 Cod penal pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 8 luni. De asemenea, instanța de apel a dispus înlăturarea dispoziției de confiscare a sumei se 1000 euro sau echivalent în lei dispusă în baza art. 255 alin. (4) raportat la art. 254 alin. (3) Cod penal. În considerente se arată că: „dat fiind faptul că suma de 1000 euro a fost doar promisă și nu remisă efectiv agentului poliției de frontieră, dispozițiile art. 255 alin. (4) Cod penal raportat la art. 254 alin. (3) Cod penal nu sunt aplicabile în speță. Măsura confiscării speciale se impunea a fi aplicată doar în cazul în care infracțiunea de dare de mită s-ar fi consumat în modalitatea remiterii sumei de bani, iar nu în modalitatea promisiunii acesteia. Dispozițiile din Codul penal privitoare la confiscarea specială în cazul dării de mită trebuie corelate cu cele ale art. 19 din Legea nr. 78/2000 aplicabile și ele în speță, care fac referire la banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date iar nu la cele promise sau oferite.”

Problematica reținerii în concurs a infracțiunilor de luare de mită și abuz în serviciu a fost tratată în considerentele sentinței penale nr. 464 din 29 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București –Secția I-a Penală, modificată prin decizia penală nr. 10/A din data de 23 martie 2013 a Curții de Apel București secția a II-a penală și rămasă definitivă prin decizia nr. 3679/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție[39]. În esență instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, în sensul reținerii în concurs ideal și nu real a infracțiunilor de luare de mită și abuz în serviciu, dispunând condamnarea acestora pentru ambele infracțiuni.

Schimbarea de încadrare juridică a fost contestată de parchet, critică apreciată ca nefondată de instanța de apel. De asemenea, critica inculpaților în sensul că infracțiunea prevăzută de art. 248 Cod penal este absorbită în infracțiunea prevăzută de art.254 Cod penal nu a fost primită fiind vorba de două infracțiuni distincte, cu conținut constitutiv propriu. În schimb, Curtea de Apel București a apreciat fondate apelurile inculpaților sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea de abuz în serviciu.

În considerente se arată că :

„Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen.: «(1) Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi»”.

Cu privire la această infracțiune, art. 6 din Legea nr. 78/2000 prevede că: „infracțiunile de luare de mită prevăzută la art. 254 din C. pen. (…) se pedepsesc potrivit acelor texte de lege”, iar art. 7 alin. (1) din același act normativ prevede că: „(1) Fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 din C. pen., dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. (2) C. pen. privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de control.

Alin. (2) al art. 254 C. pen. prevede închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 248 C. pen. incriminează abuzul în serviciu contra intereselor publice, stabilind că: „Fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”.

Cu referire la această infracțiune, art. 132 din Legea nr. 78/2000 prevede că: „Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice (…) dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani”.

Atât abuzul în serviciu contra intereselor publice, cât și luarea de mită sunt plasate în Cap. I, Titlul VI din Partea specială a Codului penal, capitol intitulat „Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

În sens larg, luarea de mită poate fi calificată drept „abuz în serviciu”, însă aceasta cunoaște o reglementare specială, reprezentând o diferență specifică a genului proxim – abuzul în serviciu.

Fiind o infracțiune de pericol, infracțiunea de luare de mită se consumă în momentul săvârșirii acțiunii sau inacțiunii incriminate, respectiv în momentul pretinderii sau primirii banilor sau foloaselor necuvenite ori în momentul în care făptuitorul acceptă sau nu respinge promisiunea unor astfel de foloase. Cu toate că funcționarul trebuie să acționeze cu un scop special (constând în îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri) legea nu cere ca scopul urmărit prin săvârșirea faptei să fie efectiv realizat. Dacă scopul urmărit se realizează și făptuitorul efectuează un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, act care constituie prin el însuși o infracțiune, infracțiunea de luare de mită intră în concurs cu acea infracțiune.

Spre deosebire de luarea de mită, abuzul în serviciu contra intereselor publice este o infracțiune de rezultat, realizabilă printr-o inacțiune (neîndeplinirea unui act) ori printr-o acțiune (îndeplinirea defectuoasă a unui act), în exercițiul atribuțiilor de serviciu, dacă în ambele cazuri s-a produs o „tulburare însemnată” ori o „pagubă” în sensul textului incriminator.

Potrivit instanței de fond, în speță a fost păgubit bugetul de stat, prin neîncasarea amenzilor prevăzute de lege pentru contravențiile constatate.

În dezacord cu tribunalul și primind, sub acest aspect, criticile parchetului și ale apărătorilor menționați mai sus, Curtea a apreciat că faptele inculpaților, care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu au oprit în trafic pe conducătorii autoturismelor și le-au pretins sau au primit diverse sume de bani pentru a nu aplica dispozițiile legislației rutiere privitoare la săvârșirea unor contravenții întrunește doar elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar nu și elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzut de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, în concurs ideal.

S-a mai subliniat că în aplicarea dispozițiilor legislației contravenționale agenții constatatori puteau aplica, în condițiile legii, și sancțiunea „avertisment”, situație în care nu se poate vorbi de cauzarea unor pagube bugetului de stat.

În consecință, apreciind întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul precizat mai sus, Curtea a admis-o și a procedat în consecință cu privire la toți inculpații aflați în aceeași situație juridică.

Stabilirea corectă a încadrării juridice pentru infracțiunile ce formează obiectul judecății este prealabilă soluționării acțiunii penale în modalitățile prevăzute de C. proc. pen., situație în care nu au fost primite solicitările de achitare parțială pentru abuzul în serviciu contra intereselor publice. Mai mult, este vorba despre aceeași acțiune a inculpaților căreia instanța de fond i-a dat calificarea a două infracțiuni, săvârșite sub forma concursului ideal.”

Într-o altă cauză prin sentința penală nr. 212/P/28 octombrie 2013 a Tribunalului Bihor nepublicată, definitivă prin neapelare, inculpata B.V. a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplic art. 81 Cod penal, apreciindu-se că fapta inculpatei care în calitate de referent de specialitate la Primăria Municipiului O. –Direcția Economică, a pretins și primit de la denunțătorul V.G. suma de 2000 lei în scopul de a îndeplini un act contrar atribuțiilor sale de serviciu, constând în scoaterea din evidența plății a contravalorii impozitului datorat Primăriei mun. O. pentru radierea unui autovehicol, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.


[39] http://legeaz.net/spete-penal-iccj-2013/decizia-3679-2013 (accesat la data de 5 august 2015).

Infracțiunea de luare de mită was last modified: ianuarie 14th, 2016 by Răzvan Doseanu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Despre autor:

Răzvan Doseanu

Răzvan Doseanu

Este avocat în Baroul Bihor, consilier al Baroului Bihor, doctorand în Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din Bucuresti, master în drept public, Facultatea de Științe Juridice, studii postuniversitare (aprofundate), specializarea drept comunitar, Facultatea de Științe Juridice.
A mai scris: