Infracţiunea de luare de mită

În actuala reglementare s-a renunțat la o parte din variantele agravate prevăzute în reglementarea anterioară în legile speciale (art. 9 din Legea nr. 78/2000, în prezent abrogat), pe când altele au fost reformulate (art. 7 din Legea nr. 78/2000).

„Este necesar ca actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc., funcționarul pretinde, primește etc. bani sau alte foloase să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale acestuia, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu. Această cerință are o importanță hotărâtoare pentru existența infracțiunii de luare de mită, deoarece, fiind vorba de o infracțiune de serviciu, ea nu poate fi reținută în sarcina unui funcționar decât în cazul încălcării unei obligații ce intră în competența sa de serviciu. În acest sens, s-a pronunțat în mod constant și practica judiciară[9]. Dacă actul pentru a cărui îndeplinire sau neîndepinire făptuitorul pretinde sau primește banii sau foloasele nu este un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, fapta nu constituie infracțiunea de luare de mită, ci, eventual o altă infracțiune. Astfel, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune dacă funcționarul, deși necompetent să îndeplinească actul, a făcut să creadă pe cel care i-a dat banii sau foloasele că îndeplinirea acelui act intră în atribuțiile sale de serviciu. În sarcina funcționarului se va reține infracțiunea de trafic de influență dacă acesta, prevalându-se de o trecere reală sau presupusă la funcționarul competent să îndeplinească actul, primește banii sau foloasele pentru intervenția pe care o va face la acel funcționar. În practica judiciară s-a decis în acest sens – de exemplu că – fapta unui contabil șef care a pretins și a primit o sumă de bani pentru a interveni pe lângă șefii lui, în vederea angajării unei persoane într-un post vacant al serviciului de contabilitate al cărui conducător era, dând un aviz favorabil în acest sens, constituie infracțiunea de trafic de influență și nu aceea de luare de mită.”[10]

2. Condiții preexistente

2.1. Obiectul infracțiunii

A) Obiectul juridic generic la infracțiunile de corupție și de serviciu este reprezentat de ansamblul relațiilor sociale care se constituie și se desfășoară în legătură cu buna desfășurare și realizare a activității de serviciu, care presupune executarea îndatoririlor de serviciu în mod cinstit și corect[11].

B) Obiectul juridic special al infracțiunii de luare de mită constă în relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu a unităților publice, a liber profesioniștilor ori a altor persoane juridice, a căror normală formare, desfășurare și dezvoltare nu ar fi posibilă fără a asigura exercitarea cu cinste, probitate și corectitudine a atribuțiilor de serviciu a funcționarilor publici sau de către alți funcționari a îndatoririlor profesionale[12].

Fără îndeplinirea acestor îndatoriri, funcționarea unităților publice, a liber profesioniștilor ori a unor persoane juridice private nu ar fi posibilă; de aceea, în cazul infracțiunilor de corupție, accentul ocrotirii penale cade, în primul rând, pe relațiile sociale condiționate de aducerea la îndeplinire a sarcinilor de serviciu și numai în al doilea rând, pe relațiile sociale privitoare la activitatea acestor unități sau persoane[13].

C) Obiectul material. În legătură cu obiectul material al acestei infracțiuni, atât în doctrină, cât și în practica judiciară s-au exprimat opinii diferite.

Într-o primă opinie[14], în doctrină s-a afirmat că obiectul material îl constituie mita, adică „banii sau alte foloase, care nu i se cuvin” subiectului activ.

Într-o altă opinie[15] s-a susținut că la această infracțiune lipsește obiectul material, însă atunci când autorul a efectuat actul pentru a cărui îndeplinire a primit mita, dacă acest act privește un obiect material acesta va fi în același timp și obiect material al infracțiunii (de exemplu, coletul pentru a cărei remitere cu prioritate, factorul poștal a pretins și primit mita). De asemenea, atunci când folosul necuvenit constă în prestarea unei munci (spre exemplu: repararea unui imobil, efectuarea unor lucrări de instalații electrice, zugrăvirea unor încăperi), obiectul asupra căruia se efectuează munca devine și obiect material al infracțiunii și poate servi ca probă pentru existența infracțiunii.

În opinia noastră, actele făcute de cel mituit în favoarea mituitorului nu sunt tipice luării de mită – pentru a se putea afirma că bunurile asupra cărora poartă materialitatea lor constituie obiectul material al infracțiunii -,ci tipice sunt faptele de pretindere, primire sau acceptare a promisiunii. Or, numai dacă acestea ar purta asupra unui bun, operând fizic asupra lui, expunându-l unui pericol sau vătămându-l, bunul respectiv ar putea prezenta obiectul material al infracțiunii de luare de mită[16].

Ca atare, am putea susține, că infracțiunea în discuție nu are obiect material nici în mod excepțional[17].

Alți autori susțin expres[18] sau implicit[19] (prin neabordarea acestei chestiuni) că luarea de mită nu are obiect material.

În practica judiciară, s-a decis, în mod corect, că infracțiunea nu are obiect material, deoarece banii sau foloasele constituie obiectul mitei, iar nu obiectul infracțiunii[20].

2.2. Subiecții infracțiunii

A) Subiectul activ (autorul). Pentru a îndeplini această calitate, subiectul activ al unei infracțiuni trebuie să îndeplinească anumite condiții generale pentru a răspunde penal[21], și anume: vârsta[22], responsabilitatea și libertatea de voință și de acțiune.

Pe lângă aceste condiții, pentru a fi considerat subiect activ al infracțiunii în discuție, este necesar să aibă calitatea de funcționar public sau o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice[23] dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) Cod penal sau în cadrul oricărei persoane juridice, caz în care limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime – art. 308[24] sau vreuna dintre persoanele arătate în art. 293[25] ori în art. 294[26].


[9] S.p 11/1955 a T. Reg Brașov, I. pop 6/1955 p. 635; D. 1552/1955 a T.S., col. p., CD 1955, vol. III, p. 84; D. 1996/1967 a T.S., col. p. RRD 3/1967, p. 132; D. 928/1967 a T. Reg Iași, RRD 3/1968, p. 166; D. 3956/1970 a T.S., CD 1970, P. 403; D. 3048/1971 a T.S., sp., CD 1971, p. 358.

[10] Octavian Loghin, Tudorel Toader, Drept penal român. Partea specială, Casa de editură și presă Șansa S.R.L, București, 1998, p. 357-358.

[11] Vasile Dobrinoiu, Titlul V – Infracțiuni de corupție și de serviciu, în Vasile Dobrinoiu, Mihai Adrian Hotca, Mirela Gorunescu, Maxim Dobrinoiu, Ilie Pascu, Ioan Chiș, Costică Păun, Norel Neagu, Mircea Constantin Sinescu, Noul Cod penal comentat. Partea specială, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 493.

[12] Vintilă Dongoroz, Kahane Siegfried, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Costică Bulai, Rodica Stănoiu, Explicații teoretice ale Codului penal român. Partea specială, vol. IV, Editura Academiei României, București, 1972, p. 130; Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială, Editura C. H. Beck, București, 2011, p. 365; Ilie Pascu, Drept penal. Partea specială, Editura Hamangiu, București, 2008, p. 383.

[13] Vasile Dobrinoiu, Corupția în dreptul penal român, Editura Atlas Lex, București, 1995, p. 66-67.

[14] Oliviu Augustin Stoica, Drept penal. Partea specială, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976, p. 247; Lucia Moldovan, Luarea de mită în Codul penal al R.S.R., în „Studia Universitatis Babes-Bolyai”, Series Jurisprudentia, Cluj, 1970, p. 88; Ioana Vasiu, Drept penal român. Partea specială, vol. II, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 1997, p. 347.

[15] Vintilă Dongoroz ș.a., op. cit., vol. IV, p. 130; Aneta Grigorovici, Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 89.

[16] Vasile Dobrinoiu, Noul Cod penal Comentat…, 493.

[17] Vasile Dobrinoiu, Unele aspecte ale infracțiunii de luare de mită formă continuată, în „Revista română de drept” nr. 12/1981, p. 45-49.

[18] Idem, Corupția în dreptul penal român, Editura Atlas Lex, București, 1995, p. 69-71; Alexandru Boroi, Gheorghe Nistoreanu, Drept penal. Partea specială, ediția a III-a, Editura All Beck, București 2005, p. 348; Ovidiu Predescu, Angela Hărăstășanu, Drept penal. Partea specială, ediția a II-a revizuită, Editura Omnia Uni S.A.S.T., Brașov, 2007, p. 217; Ilie Pascu, Mirela Gorunescu, Drept penal. Partea specială, ediția a 2-a, Editura Hamangiu, București, 2009, p. 383-384; Mihail Udroiu, Drept penal…, p. 443; Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială, Editura C. H. Beck, București, 2011, p. 365.

[19] Lucia Moldovan, Luarea de mită (Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul), în „Drept penal. Partea specială”, vol. I de Matei Basarab, Lucia Moldovan, Valer Suian, Cluj-Napoca, 1985, p. 292; Avram Filipaș, Luarea de mită (Infracțiuni care aduc atingere activității organizațiilor de stat, organizațiilor obstești sau altor activități reglementate de lege), în „Drept penal. Partea specială” de Octavian Loghin, Avram Filipaș, ediție revizuită, Casa de Editură și Presă Șansa SRL, București, 1992, p. 194.

[20] Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, decizia nr. 1789/2003,www.scj.ro (accesat la data de 4 iulie 2015).

[21] Gina Negruț, Măsura confiscării în cazul infracțiunilor de corupție, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 215.

[22] Potrivit art. 113 din Codul penal: „Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal (1).

Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ (2).

Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii (3)”.

[23] A se vedea Ionuț Andei Barbu, Infracțiunea de luare de mită în noul Cod penal, în „Revista de studii de securitate publică” nr. 2 (6)/2014, editura SITECH, Craiova, p. 144.

[24] Acest text prevede: „Dispozițiile art. 289-292, 295, 297-301, și 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice (1).

În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime (2)”.

[25] Textul prevede: „Dispozițiile art. 289 și 290 se aplică în mod corespunzător și persoanelor care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunțe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluționare de către părțile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfășoară în baza legii române ori în baza unei alte legi”.

[26] Textul dispune: „Prevederile prezentului capitol se aplică în privința următoarelor persoane, dacă, prin tratatele internaționale la care România este parte, nu se dispune altfel:

a) funcționarilor sau persoanelor care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuții similare în cadrul unei organizații publice internaționale la care România este parte;

b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizațiilor internaționale la care România este parte;

c) funcționarilor sau persoanelor care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuții similare, în cadrul Uniunii Europene;

d) persoanelor care exercită funcții juridice în cadrul instanțelor internaționale a căror competență este acceptată de România, precum și funcționarilor de la grefele acestor instanțe;

e) funcționarilor unui stat străin;

f) membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin.

g) juraților din cadrul unor instanțe străine”.

Infracțiunea de luare de mită was last modified: ianuarie 14th, 2016 by Răzvan Doseanu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Despre autor:

Răzvan Doseanu

Răzvan Doseanu

Este avocat în Baroul Bihor, consilier al Baroului Bihor, doctorand în Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din Bucuresti, master în drept public, Facultatea de Științe Juridice, studii postuniversitare (aprofundate), specializarea drept comunitar, Facultatea de Științe Juridice.
A mai scris: