Infracţiunea de luare de mită

f) Actul în legătură cu a cărui îndeplinire, neîndeplinire, accelerare ori întârziere se pretinde, primește sau acceptă suma de bani sau alte foloase necuvenite trebuie să intre în cadrul atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu.

Pentru existența infracțiunii nu are relevanță dacă actul funcționarului public, în vederea căruia se dă mită, privește numai o îndatorire de serviciu specifică sau generală, deoarece legea penală are în vedere actul funcționarului public privitor la îndatoririle sale de serviciu, în genere[120].

În ipoteza în care actul pentru a cărei îndeplinire, neîndeplinire, accelerare ori întârziere funcționarul public este mituit presupune săvârșirea unei infracțiuni (de exemplu, fals material în înscrisuri oficiale ori falsul intelectual), aceasta va fi reținută în concurs cu luare de mită; deopotrivă, luarea de mită poate fi reținută în concurs real cu traficul de influență sau cu favorizarea făptuitorului.

B) Urmarea imediată. În cazul comiterii infracțiunii de luare de mită, se creează o stare de pericol pentru relațiile sociale referitoare la normala activitate a autorităților, instituțiilor publice, a operatorilor economici sau persoanelor juridice cu capital majoritar sau integral de stat, a persoanelor care exercită un serviciu de interes public sau a oricărei persoane juridice.

Alături de alți autori[121], apreciem că se creează o stare de pericol pentru buna desfășurare a raporturilor de serviciu în cadrul unităților prevăzute de art. 176[122] Cod penal, a persoanelor juridice de drept privat, a autorităților publice ale statului străin, a unei instanțe internaționale sau organizații internaționale din care face parte făptuitorul.

Într-o altă părere[123] s-a susținut că infracțiunea de luare de mită este una materială, de rezultat, acesta constând în primirea unei sume de bani sau a unui alt folos.

În doctrină s-a relevat, pe bună dreptate, că atunci când elementul material constă în primirea de mită care a fost pretinsă în scopul îndeplinirii unui act licit privitor la îndatoririle de serviciu, urmarea imediată constă și în vătămarea patrimoniului adusă persoanei constrânse a da mită[124]. În celelalte cazuri, diminuarea patrimoniului mituitorului cu valoarea mitei nu reprezintă o pagubă a infracțiunii de examinate.

C) Raportul de cauzalitate. În cazul luării de mită fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii rezultă chiar din materialitatea faptei săvârșite de subiectul activ (ex re)[125]– nefiind necesar a fi dovedită.

3.2. Latura subiectivă

Elementul subiectiv al infracțiunii analizate, în toate variantele sale de incriminare, este intenția[126] directă[127] sau indirectă[128].

În actuala reglementare, există două argumente pentru adăugarea intenției indirecte ca formă a vinovăției: în primul rând, înlocuirea scopului din reglementarea anterioară cu sintagma „în legătură cu” în actualul Cod penal, iar, în al doilea rând, absorbirea în actuala reglementare a luării de mită a infracțiunii de primire de foloase necuvenite din vechea reglementare, infracțiune care se săvârșea atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă[129].

Astfel fiind, este suficient să se constate că finalitatea prevăzută în textul incriminator a fost urmărită sau acceptată de făptuitor, indiferent dacă s-a realizat sau nu, pentru ca să existe intenția și deci să existe infracțiunea de luare de mită[130]. Dacă după consumarea infracțiunii funcționarul public îndeplinește actul în virtutea atribuțiilor sale de serviciu și prin aceasta săvârșește o altă infracțiune, va exista un concurs de infracțiuni între infracțiunea de luare de mită și infracțiunea săvârșită ulterior (de exemplu, fals intelectual, favorizarea făptuitorului, abuz în serviciu etc.).

Mobilul faptei analizate este, de regulă, dorința subiectului activ de a obține câștiguri pe căi ilicite. Pot fi și alte impulsuri secundare, adiacente, care să concure la determinarea funcționarului să săvârșească luarea de mită, însă aceste elemente subiective nu condiționează existența vinovăției[131].

Potrivit unei alte opinii, discutabilă, infracțiunea de luare de mită nu se poate comite decât cu intenție directă[132]. În această concepție, cerința „în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri” califică intenția, având rol de scop în conținutul incriminării prevăzute în art. 289[133].

4. Formele infracțiunii și sancționarea acesteia

4.1. Formele infracțiunii

Fiind o infracțiune intenționată, comisivă, de pericol, și cu executare promptă legiuitorul nu a sancționat actele preparatorii și tentativa. Activitățile ce ar putea fi considerate acte premergătoare sau care ar intra în conținutul tentativei sunt incriminate ca acte de executare de sine stătătoare ale infracțiunii analizate. Totuși, existența tentativei s-ar putea pune însă în discuție la modalitatea normativă a primirii, dar legiuitorul a înțeles să nu o incrimineze și implicit să o sancționeze[134].

Consumarea infracțiunii de luare de mită se realizează în momentul producerii urmării imediate, aceasta fiind inerentă, implicită acțiunii incriminate, adică în momentul pretinderii, primirii, acceptării promisiunii de bani sau foloase necuvenite în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Nu are importanță pentru existența infracțiunii dacă cel ce a făcut promisiunea a dus-o la îndeplinire.

În situația în care banii sau alte foloase sunt remise în rate succesive, fapta are caracterul de infracțiune continuată[135].

Exemplificăm cele de mai sus cu prezentarea unor spețe:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din data de 14 noiembrie 2014 a fost trimis în judecată inculpatul R.A.C. pentru comiterea infracțiunii de luare mită prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal – 4 acte materiale reținându-se ca stare de fapt că inculpatul, în calitate de profesor doctor la Facultatea de Medicină și Farmacie din cadrul Universității O., a pretins și primit de la un număr de 4 studenți, suma de 50 de euro/student, pentru a-i promova la examenul ce urma să fie susținut la materia Chirurgie Orală și Maxilo-Facială .

În cauză față de inculpat fusese începută urmărirea penală deopotrivă și pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 Cod penal cu aplicarea art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000, infracțiune pentru care prin rechizitoriu se dispune clasarea cauzei. Ulterior a fost emis un nou rechizitoriu de către același parchet pentru comiterea infracțiunii de luare mită prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal – 21 acte materiale reținându-se ca stare de fapt că inculpatul, în calitate de profesor doctor la Facultatea de Medicină și Farmacie din cadrul Universității O., a pretins și primit de la un număr de 4 studenți, suma de 50 de euro/student, pentru a-i promova la examenul ce urma să fie susținut la materia Chirurgie Orală și Maxilo-Facială. Cele două dosare aflate pe rolul Tribunalului Satu Mare – dosar nr. 5143/111/2014 respectiv dosar nr. 4280/111/2014 au fost conexate, inculpatul fiind condamnat prin sentința penală nr. 61 din data de 6 aprilie 2015 a Tribunalului Satu Mare nepublicată, pentru o singură infracțiune de luare mită prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal – 25 acte materiale – la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere conform art. 93 Cod penal pe durata unui termen de încercare de 4 ani. Soluția a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, prin decizia penală nr. 454/23.06.2015 a Curții de Apel Oradea nepublicată.

Infracțiunea de luare de mită poate veni în concurs și cu alte fapte penale. În practica judiciară s-a statuat că primirea de bani sau alte foloase de către un paznic, pentru a înlesni furtul unor bunuri aflate în paza lui și săvârșirea sustragerii cu permisiunea sa, constituie infracțiunea de luare de mită, în concurs real cu complicitatea la furt[136].

Într-o altă speță DNA Serviciul Teritorial Oradea a început inițial urmărirea penală împotriva inculpatului Ș.I. pentru comiterea în concurs a infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzut de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 și luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000. În fapt s-a reținut în sarcina inculpatului că în calitate de ofițer de poliție din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor, instrumentând dosarul penal nr. 244/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare în care se efectuau cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală față de suspectul T.A. C.și soția acestuia T.M. a solicitat și primit de la primul suspect materiale de construcție în valoare totală de 5.883 lei, în folosul ginerelui său –administrator în fapt și asociat al SC A.SRL., fără a plăti contravaloarea acestora. Un alt folos pe care suspectul T.A.C. l-a oferit firmei ginerelui inculpatului, în baza aceleiași înțelegeri prealabile cu inculpatul constă în aceea că a accepta ca în numele SC T. C. să formuleze o ofertă de participare la procedura de atribuire a unei lucrări finanțate din fonduri europene (în condițiile în care câștigătorul licitației se cunoștea de la bun început)al cărei cuantum a fost unul inferior valorii eligibile,cuprinzând valori extrem de scăzute în raport de ofertele existente la astfel de proceduri, folosul realizat constând în aceea că SC A. s-a putut încadra în suma aprobată fără a pierde astfel finanțarea obținută anterior. În schimbul acestor foloase inculpatul Ș.I. și-a încălcat atribuțiile de serviciu, administrând cu rea credință mijloacele de probă din dosar, propunând o soluție de clasare, confirmată de procuror. Ulterior, prin ordonanța din 27 iulie 2015 procurorul a dispus încadrarea juridică față de acesta din infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzut de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 în aceea de favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal. S-a apreciat că modalitatea în care inculpatul a gestionat în mod fraudulos dosarul penal nr. 244/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare se circumscrie mai degrabă infracțiunii de favorizare a făptuitorului întrucât administrarea cu rea credință a mijloacelor de probă în acel dosar a constituit un veritabile ajutor dat persoanelor la care se referea procesul verbal de sesizare din oficiu, care a avut ca și consecință directă împiedicarea tragerii la răspundere penală a numiților T.AC. și T.M. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea sub dosar nr. 431/35/2015.


[120] Alexandru Boroi, Drept penal…, p. 372.

[121] Mihail Udroiu, Drept penal…, p. 374; Constantin Duvac, Luarea de mită…, p. 116; Siegfried Kahane, op. cit., p. 134.

[122] Acest text are următoarea redactare: „Prin termenul public se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică”.

[123] Lucia Moldovan, op. cit., p. 88.

[124] Vintilă Dongoroz ș.a., op. cit., vol. IV, p. 134.

[125] Gheorghe Nistoreanu, Vasile Dobrinoiu, Alexandru Boroi, Ioan Molnar, Ilie Pascu,Valerică Lazăr, Drept penal. Partea specială, Editura Europa Nova, București, 1997, p. 352; Mihail Udroiu, Drept penal…, p. 374.

[126] Este o formă principală de vinovăție definită în art. 16 alin. (3) Cod penal și reprezintă atitudinea psihică a făptuitorului rezultând din prevederea rezultatului faptei sale și urmărirea acelui rezultat prin săvârșirea faptei ori numai acceptarea acelui rezultat.

[127] Intenția directă [art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal] se caracterizează prin prevederea rezultatului faptei și urmărirea acelui rezultat prin săvârșirea faptei.

[128] Intenția indirectă [art. 16 alin. (3) lit. b) Cod penal] se caracterizează prin prevederea rezultatului de către făptuitor, rezultat care nu mai este urmărit, ci acceptată eventualitatea producerii lui.

[129] Vasile Dobrinoiu, Noul Cod penal Comentat…, 501.

[130] Vintilă Dongoroz ș.a., op. cit., vol. IV, p. 134.

[131] Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, op. cit., 487-488.

[132] Alexandru Boroi, Drept penal…, p. 439; Mihail Udroiu, Drept penal…, p. 375.

[133] Constantin Duvac, op. cit., p. 116.

[134] Ibidem, p. 117.

[135] Vasile Dobrinoiu, Unele aspecte ale infracțiunii de luare de mită, infracțiune continuată, în „Revista română de drept” nr. 12/1981, p. 45-49.

[136] Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, decizia nr. 532/1995.

Infracțiunea de luare de mită was last modified: ianuarie 14th, 2016 by Răzvan Doseanu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Despre autor:

Răzvan Doseanu

Răzvan Doseanu

Este avocat în Baroul Bihor, consilier al Baroului Bihor, doctorand în Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din Bucuresti, master în drept public, Facultatea de Științe Juridice, studii postuniversitare (aprofundate), specializarea drept comunitar, Facultatea de Științe Juridice.
A mai scris: