Infracţiunea de luare de mită

Abstract

Crime of bribery”

In this study, the author describes the crime of bribery, as regulated in the Criminal Code.

The structure and the content of the study reveal the comments upon the issues of novelty in the regulation of the crime, upon the prerequisites, upon the constituent content, upon the forms of crimes considering, in the light of the above, the doctrine developed by important names in the field of law (M. Udroiu, G. Caian, A. Filipaș, C.-F. Ușvat, O. Loghin, T. Toader, V. Dobrinoiu, V. Dongoroz, K. Siegfried, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, A. Boroi, O. A. Stoica, L. Moldovan, G. Negruț, I.A. Barbu, M. Gorunescu, I. Dumitru, N. Crișu Magraon, C. Crișu, C. Duvac, N. Neagu, V. Rămureanu, V. Papadopol, G. Negruț, I.A. Barbu, P. Dungan, T. Medean, V. Pașca, T. Dima, G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L.V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F.M. Vasile, G. Ionescu, I. Ionescu, Gh. Nistoreanu, I. Molnar, I. Pascu, V. Lazăr).

As a conclusion, the author makes brief considerations as regards the punishment of the respective crime.

Keywords: crime; bribe taking; prerequisites; constituent content; forms of crime; punishments.

1. Aspecte de noutate în reglementarea infracțiunii

Infracțiunea de luare de mită, sub aspectul sistematizării sale, este deci reglementată de Codul penal în cadrul Capitolului I, din Titlul al V-lea, „Infracțiuni de corupție și de serviciu” al Părții speciale.

În articolul 289[1] Cod penal luarea de mită este incriminată într-o variantă tip, o variantă asimilată, o variantă atenuată. Prin Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție[2], infracțiunea are și o variantă agravată.

Varianta tip [prevăzută în art. 289 alin. (1) Cod penal] constă în „fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri”.

Varianta asimilată [prevăzută în art. 289 alin. (2) Cod penal] constă în fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2)[3], dacă este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

Din coroborarea dispozițiilor art. 308 Cod penal cu ale art. 289, rezultă ci luarea de mită are și o variantă atenuată de incriminare prin săvârșirea faptei de către persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) Cod penal ori în cadrul oricărei persoane juridice (corupția în mediul privat)[4].

Variantă agravată (prevăzută în art. 7 din Legea nr. 78/2000) constă în săvârșirea faptei de o persoană care exercită o funcție de demnitate publică; este judecător sau procuror, organ de cercetare penală sau are atribuții de constatare ori de sancționare a contravențiilor, sau de persoanele care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunțe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluționare de către părțile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfășoară în baza legii române ori în baza unei alte legi.

Analiza pe care o întreprindem are ca suport actualul Codul penal, sens în care, în cele ce urmează, vom analiza conținutul acestei infracțiuni din perspectiva actualului și anteriorului Cod penal, după care vom reda schema clasică de cercetare.

O primă modificare în conținutul juridic al infracțiunii privește elementul material al laturii obiective[5]. Astfel, luarea de mită se poate realiza de către subiectul activ nemijlocit în una din următoarele modalități: pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii și nerespingerea promisiunii banilor sau foloaselor ce nu i se cuvin. Primele trei variante sunt comisive, iar cea de a patra este omisivă, concretizată printr-o inacțiune (cea de nerespingere).

În doctrină s-a afirmat, pe bună dreptate, că această modalitatea elementului material ridică mari probleme în practica judiciară în legătură cu probațiunea faptului că nerespingerea promisiunii conține latura subiectivă a infracțiunii, adică intenția făptuitorului[6].

Pentru categoria de subiecți activi prevăzuți în art. 175 alin. (2) Cod penal, infracțiunea este sancționată doar dacă se săvârșește în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Legiuitorul a decis să nu pedepsească fapta comisă în legătură cu îndeplinirea actului de serviciu de către acești funcționari care prestează un serviciu de interes public.

În privința modificărilor cerințelor esențiale, în art. 289 Cod penal, în loc de sintagma „în scopul îndeplinirii…” se folosește expresia „în legătură” cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, iar nu în scopurile menționate mai sus, au fost incriminate în cuprinsul luării de mită faptele care, potrivit vechiului Cod penal, constituiau infracțiunea de luarea sau infracțiunea de primire de foloase necuvenite. Astfel, nu se poate vorbi de o dezincriminare operată prin actualul Cod penal a infracțiunii de primire de foloase necuvenite, faptele incriminate de art. 256 Cod penal regăsindu-se în conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 Cod penal[7]. Așa cum s-a remarcat, deja, în doctrină, textul art. 289 este foarte asemănător cu textul din Codul penal francez[8].

Anterior intrării în vigoare a actualului Cod penal ceea ce deosebea esențial infracțiunea de luare de mită de infracțiunea de primire de foloase necuvenite era momentul în care se realizează primirea de către funcționar a banilor sau foloaselor necuvenite. Astfel, în cazul infracțiunii de luare de mită al cărei element material se realizează prin acțiunea de primire, primirea banilor se face înainte de îndeplinirea de către funcționar a actului ce intră în atribuțiile de serviciu ale acestuia și au rolul de a „stimula” o comportare corectă și o îndeplinire promptă de către funcționar a sarcinilor de serviciu. În cazul infracțiunii de primire de foloase necuvenite, acțiunea de primire are loc după ce funcționarul a îndeplinit actul în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia și trebuie privită ca o modalitate de a mulțumi funcționarului pentru realizarea atribuțiilor de serviciu. În această situație, comportarea corectă a funcționarului nu este condiționată de primirea unor foloase necuvenite deoarece primirea se situează în timp ulterior îndeplinirii actului.

Practica judiciară a statuat că de esența infracțiunii de luare de mită este faptul că oricare dintre modalitățile prin care se comite infracțiunea să aibă loc mai înainte ca subiectul activ, funcționarul, să-și fi îndeplinit sau nu atribuțiile de serviciu; dacă aceasta are loc după îndeplinirea ori neîndeplinirea lor, fapta se încadrează în dispozițiile art. 256 care incriminează primirea de foloase necuvenite. Pentru ca fapta să se încadreze în art. 256, se impune, deci, ca folosul să fi fost primit după executarea sau neexecutarea unui act privitor la atribuțiile de serviciu ale funcționarului, cu condiția ca folosul să nu fi fost pretins anterior, iar obținerea lui să nu fie rezultatul unei înțelegeri prealabile îndeplinirii actului.

Potrivit actualului Cod penal, în maniera în care este incriminată infracțiunea de luare de mită, sub aspectul laturii obiective, pretinderea, primirea sau acceptarea de promisiuni de bani sau alte foloase necuvenite poate fi săvârșită înainte, concomitent sau ulterior îndeplinirii, neîndeplinirii, accelerării sau întârzierii actului ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului, respectiv îndeplinirea actului contrar acestor îndatoriri. Având în vedere noua definiție a infracțiunii se va reține luare de mită și în cazul în care fapta este săvârșită după îndeplinirea actului, indiferent dacă înțelegerea referitoare la primirea banilor sau a foloaselor necuvenite a avut loc înaintea îndeplinirii actului ori concomitent sau ulterior acestui moment. Potrivit actualului Cod penal constituie infracțiunea de luare de mită și fapta subiectului nemijlocit care acceptă promisiuni ori care pretinde bani sau alte foloase necuvenite după îndeplinirea unui act ilicit în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia, întrucât variantele alternative ale infracțiunii se comit nu în scopul ci în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau sunt în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Practic din modul în care este incriminată infracțiunea de luare de mită în actualul Cod penal, este absorbită infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 Cod penal din 1968, ceea ce explică lipsa incriminării în noul cod penal în mod distinct a acestei ultime infracțiuni.

DOWNLOAD FULL ARTICLE


[1] Conținutul legal al infracțiunii de luare de mită prevăzut de art. 289 Cod penale este: „Fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta [alin. (1)].

Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri [alin. (2)].

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent [alin. (3)]”.

[2] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 219 din 18 mai 2000, modificată ulterior, inclusiv prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 515 din 14 august 2013).

[3] Alineatul (2) al art. 175 Cod penal, lărgește sfera de aplicare a legii penale și la persoanele care exercită un serviciu de interes public pentru care au fost învestite de autoritățile publice sau care sunt supuse controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

[4] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea specială, ediția 3, Editura C. H. Beck, București, 2011, p. 361.

[5] Gabriel Caian, Elemente de noutate în reglementarea infracțiunilor de corupție, în „Revista forumul judecătorilor” nr. 4/2010, p. 3.

[6] Avram Filipaș, Drep penal român. Partea specială, Editura Universul Juridic, București, 2008, p. 445.

[7] Mihail Udroiu, op. cit., p. 361.

[8] Ușvat Claudia-Florina, Infracțiunile de corupție în coontextul reglementărilor europene, Editura Universul Juridic, București, 2010, p. 156.

Infracțiunea de luare de mită was last modified: ianuarie 14th, 2016 by Răzvan Doseanu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii